Mulţi chemaţi, puţini aleşi,

Mulţi rodiţi, puţini culeşi

Mulţi porniţi, puţini ajunşi,

Mulţi atinşi, puţini pătrunşi

Multe vorbe, puţin Duh

Arderi multe fără rug

Multă cale, puţin drum

Jar puţin şi prea mult fum

Alergare şi mult zel,

Rătăcire fără ţel

Pocăinţă de pe buze,

Flăcări ucise de spuze

Vorbe puse-n rugăciuni,

Gheaţă multă în tăciuni

Multe haine nespălate,

Ape tulburi, necurate

Multă dogmă, puţini sfinţi

Mulţi născuţi fără părinţi

Multe zaruri aruncate

Puţin crez fără păcate

Puţin grâu, multă neghină

Edenul, fără grădină

Hambare rămase goale,

Norii dezbrăcaţi de poale

Amăgiri către desfrâu,

Corabia fără frâu

Pământean şi plin de lut

Omul surd şi omul mut

Înţelepciune deşartă,

Cale largă fără poartă

Cale strâmtă şi îngustă

Crucea, care nu se gustă

Trup adus la mântuire,

Mireasă fără de mire

Multă fire pământească

Fără ancoră cerească

Multă umbră, puţin soare

Alergări fără picioare

Temple multe, multe goale

Potirul pus între oale

Mult botez, puţină apă,

Prea mult cer căzut în groapă

Aripi frânte, neîntinse,

Victorii multe, învinse

Multe mâini împreunate,

Prea puţine mâini curate

Puţin prund, prea multă zgură,

Dragoste pusă sub ură

Fără dragoste şi pace,

Trupuri reci, de carapace

Fără Paşte, fără Miel

Murim toţi şi toţi la fel

Cinci fecioare mult iubite,

Dar şi cinci nesăbuite

Multe candele aprinse,

Raze de soare prea ninse

Rânduieli fără poruncă,

Câştiguri fără de muncă

Pietre cu care se-aruncă,

Piatra unghiului din stâncă

Pietre-n care se coc pâini,

Aripi multe fără mâini

Prea puţină veşnicie

Şi prea multă erezie

Multe puţinuri oculte

Şi puţine lucruri multe

Mult noroc crezut a har

Prea necurăţit pahar

Mult Sodomă, puţin Lot

Prea mult puţin pus în tot

Prea mult Cain, puţin Abel,

Mult Saul, puţin Pavel

Prea mult Lazăr înfăşat

Puţin Lazăr înviat

Prea lung drum către Damasc,

Prea mulţi şerpi care mai nasc

Prea mulţi îngeri, prea căzuţi

Puţini martori nevăzuţi

Puţin cer, prea mult pământ,

Prea mult zgomot, puţin cânt

Multă apă despicată

De păcate tulburată

Multă lume, puţin om

Prea mult şarpe, doar un pom

Mult Adam, puţin Hristos,

Prea mult drum încă ne-ntors

Prea mulţi fii rătăcitori,

Puţin soare, prea mulţi nori

Prea mulţi corbi, hulubi puţini

Multe coroane de spini

Prea multe alunecări

De pe drumuri pe cărări

Mult prea multă amăgire,

Dragoste fără iubire

Prea mic suflet şi prea gol

Pământul ajuns la pol

Multe rugi, puţină rugă,

În genunchi prea multă fugă

Multă zarvă, rar repaos

Învălmăşală în haos

Preoţie doar pe bani

Fără Duh din Ghetsimani

Plînsul doar în lumânare

Fără chip şi-asemănare

Suflet gol şi fără haină…

Fără Cina Cea De Taină

Rătăcire, multă ură

Foc aprins fără căldură

În târg, vănzători ca Iuda

Cumpărători, doar cu truda

Apa prefăcută-n vin

Amestecată-n venin

Seminţe neîncolţite

Semănători de cuţite

Multe chipuri în icoane

Lângă mâinile-n piroane

Multe braţe răzvrătite

Lângă braţe răstignite

Omul bun ca omul rău

Şi bârna din ochiul tău

Luminaţi de lumânări

Fără Duh suflat în nări

Multe ziceri, puţin har,

Puţin dulce, mult amar

Prea mult fum, prea multă ceaţă

Puţini fraţi schimbaţi la faţă

Multă fală şi mândrie,

Prea multă idolatrie

Multe ziduri cu spărturi,

Multe dărăpănături

Mult ogor cu prea mulţi spini,

Rod puţin printre smochini

Mult păcat fără căinţă,

Prea puţină pocăinţă

Alergări fără de rost,

Îmbuibări şi puţin post

Lanuri multe, multe mori,

Prea puţini secerători

Proorocii fără folos

Şi proorocul mincinos

Credincioşi fără credinţă

Uitători de umilinţă

Cuvântul făcut ecou,

Prea puţini născuţi din nou

Uşi deschise, fără zar

Doar cât timpul e de har

Mulţi chemaţi, puţini aleşi

Tu, ce faci? Intri sau ieşi?

.

                                              de Teofil Mîndruțiu