Nimeni nu se poate sfinţi dacă în jurul lui nu se găsesc oameni care să-l stârnească mereu, cu felul lor de a fi, cu ocările lor, cu observaţiile lor, cu lenea …lor, cu răutatea lor, cu calomniile lor. Dacă nu ai astfel de oameni sau dacă ţi se pare că e rău ceea ce îţi fac şi nu le eşti recunoscător, ci te împotriveşti, pentru tine NU EXISTĂ MÂNTUIRE, nici înaintare duhovnicească, pentru că lucrurile acestea îl maturizează pe om. Acestea îl smeresc – nu în sensul smereniei sfinţilor, e departe de aceasta – şi îl fac capabil să trăiască în viaţă. Cine nu are oameni care să-i pună neîncetat piedică nu e cu putinţă să trăiască în viaţă, devine un om iute la mânie. Iar dacă mai este şi monah, anii lui se scurg în zadar. Dacă este căsătorit, ajunge la divorţ.

Arhimandritul EMILIANOS SIMONOPETRITUL

„Tâlcuire la viaţa Cuviosului Nil Calavritul” (Editura Sf Nectarie, traducere de ierom. Agapie Corbu, 2009, pp. 136-137)