Select Page

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie? – două poezii de 1 Decembrie

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie? – două poezii de 1 Decembrie
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?
– Să te desparți de tot ce-i hulitor.
Căci DOAR AȘA numele tău poate să fie
În vecii vecilor dăinuitor.
 …

Să înțelegi că fără asta, TOTU-I de prisos, 

Că ORICE faci, și până-n lucrul cel mai mic

Să înțelegi adânc, ce-a spus Hristos:

fără Mine nu puteți face NIMIC”.

 …
Nimic nu e mai grav decât ecumenista erezie,
Nimic nu e mai grav decât trădarea lui Hristos!
Să duci o țară-ntreagă în apostazie,
Ca lup hulpav în piele de episcop sclipicios!
 
Nimic nu e mai grav decât ecumenista erezie!
– Cu mult mai vinovată decât cipul de pe card.
Cu mult mai rea decât o blasfemie,
Decât cel mai spurcat păcat multiplicat c-un miliard!
 …
Căci ea UCIDE SIGUR, pervers și mișelește,
Anesteziind încet, parșiv și diavolește,
Precum Calul Troian – sau mai pe românește:
De-acolo de-un’ se-mpute oricare corp de pește…
 
Din vârful ierarhiei, al haitei apostate,
Se scurge pestilențial, și cu celeritate
Miros de gravă și de grea complicitate
Cu cei ce-mpart puterea lumii – prin REA frățietate…
 
Miros adânc de hoit și de-naltă trădare,
Miros de Tartar, de-adâncă demonizare
O haită de ecumeniști ce nu mai au scăpare,
Ce calcă luciferic pe cadavre – cât o mare…
 
Și fiece minut ce tragic trece
Pe semnătura trădătoare neretrasă,
Este CU MULT MAI GRAV și înmulțit cu zece,
Decât ORICE CRIMĂ ÎN MASĂ !
 
Fiindcă duce-n iad – cu surle și tromboane,
Nu câteva suflete, ci ZECI DE MILIOANE !
Suflete amăgite-aici să facă ”ascultare”,
– Prin lipsă de credință mărturisitoare,
Prin lipsă de discernământ, prin frică, prin masonizare,
Prin lașitate, compromis, dar și prin NEPĂSARE -,
De cei cu mitră, mască și-omofoare sclipitoare,
De lupi hulpavi în piele de mioare,
De cei ce PE HRISTOS TRĂDEAZĂ FĂR DE RUȘINARE,
Și-a Lui Biserică cea Una AU SEMNAT s-O-nsoare
Cu haita de eretici – blasfemiatoare,
Și de-Adevăr violatoare,
Spre vai, a Gheenei veșnică repartizare…
 …
..
păcătos cât nisipul mării – însă nădăjduiesc că nu și eretic,
Cristian Nicolae Bucuroiu
– 1 decembrie 2017
 
.

Ce-ți doresc eu, ție?

.

Ce-ți doresc eu, ție

Dragă ierarhie,

Parca-i fi în fașă

Așa ești de lașă.

.

Ne-ai vândut la piață

Pe-un preț de paiață

Ne-ai îndurerat,

Și ne-ai junghiat.

.

Voi înalți ierarhi

Episcopi, Patriarhi

Chiar nu ne iubiți!

Ba chiar ne urâți!

.

Ați uitat de turmă

Fugiți fără urmă

Ne-ați băgat, se știe

Tiptil în erezie.

.

Ce îți pasă ție

Dragă ierarhie?

De durerea mea

Și de crucea-mi grea.

.

Că tu nu mai cauți

A Domnului Cruce

Cauți desfătarea

Și viața dulce.

.

Uitași că paharul

Crucii e amar

Și te-ndulcești zilnic

De-al lumii nectar.

.

Fugi de Adevăr

Fugi fără zăbavă

Și te îmbraci grabnic

Cu a lumii slavă.

.

Dar îți amintesc

Că Domnul Dumnezeu

Nepăsarea ta

Va pedepsi greu.

.

Că tare-ai uitat

Misiunea ta

Și ne-ai adăpat

Cu durere grea.

.

Ce-ți doresc eu ție

Dulce ierarhie?

Întoarce-te grabnic

Și plânge amarnic.

.

Fii izbăvitoare

Mărturisitoare

Ieși odat΄ din fașă

Și nu mai fi lașă.

.

Apără-ți poporul

Care-ți duce dorul

Fiți vrednici urmași

De înaintași.

.

Și-ți mai zic ceva

Ce a nu crede-ți vine

Încă te iubesc

Și mă rog pentru tine.

.

Dară la prestol

NU TE POMENESC.

Până nu te-ntorci

La legile divine.

.

PS: Iară voi preoților

De frica prigoanelor

Nu mai stați zgribuliți

IEȘIȚI ȘI MĂRTURISIȚI!

.

Că AȘA vă mântuiți.

.

Că nu este mântuire

Fără de mărturisire

Căci pentru fricoși în IAD

Arde tare-un negru vad.

.

                                                                                …

                                                                                                                                           Cu dragoste și durere, pr. Andrei Cojoacă

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Subiecte