O frunză s-a desprins din pom…
Și mâna mea, mână de om
S-a-ntins îndată, uite-așa
Și frunza a căzut în ea.
.
Am stat privind la ea uimit
Și-atâtea gânduri mi-au venit…
A fost o frunză dusă-n vânt
Spre-a se preface în pământ…
.
Dar a căzut în mâna mea
Și-am zis: eu nu te voi lăsa!
Ci te voi duce chiar acum,
La casa mea și în album
Te voi păstra cu îngrijire
În cartea mea de amintire.
.
Acum, privirea mi-o ridic
Spre Tronul Harului și zic:
Părinte, dacă voi cădea,
Luat de vânt, în vreme grea
.
Și când cu sufletul înfrânt,
Voi fi aproape de pământ,
Întinde-Ți atunci, Mâna Ta
Și lasă-mă să cad în ea!
.
Mă spală de noroi și scrum
Așează-mă-n al Tău album!
Păstrează-mă cu îngrijire
În Cartea Ta de amintire.
Ca împreună cu cei vii
Să înverzesc în veșnicii!
.
.
– autor necunoscut