.

Acesta, care acum în chip nevăzut, sufletul lui se află acum lângă noi, încă alături de trupul său, urmând ca după slujba înmormântării să plece spre ceruri și să se pregătească în a patruzecea zi spre a fi judecat de Hristos pentru faptele pe care le-a săvârșit în lume, deci omul acesta, fratele nostru întru dreapta credință, Nicolae și tată al meu, merită și vreau să accentuez câteva lucruri legate de viața lui, ca unul care i-am fost atât cât a îngăduit Dumnezeu să-i fiu de aproape fiind căsătorit cu fiica lui Ioana Alina.

La final voi spune câteva date biografice însă ceea ce este important este că fratele nostru întru dreapta credință Nicolae, a fost un om al seriozității și al statorniciei.

A lucrat toată viața lui în același loc, a fost căsătorit vreme de mai bine de o jumătate de veac și la finalul vieții pământești Dumnezeu a păstrat pentru el ceea ce era mai bun pentru că, acum câțiva ani, aflând de faptul că atunci când era copilaș cum erau și vremurile pe atuncea, a fost botezat de către greco-catolici și înțelegând că dreapta credință este una singură ortodoxia, prin mâna mea, a nevrednicului, a primit taina Sfântului Botez ortodox, i s-au iertat toate păcatele pe care le-a săvârșit în viața sa și la scurt timp după aceea dându-i Dumnezeu o inimă ca de copil, încetul cu încetul, s-a despărțit mintea lui de realitatea acestei lumi, n-a mai săvârșit păcate, doar puțină tulburare datorită bolii Parkinson care vreme de 20 de ani l-a încercat ca o cruce grea și de aceea, pregătit fiind pentru veșnicie în data de 14 decembrie 2018 s-a născut în ceruri plecând cum se spune românește ca un puișor pentru a se întâlni cu Hristos. De aceea merită să înțelegem că fiecare dintre noi pentru a putea să ne întâlnim cu Hristos, a trece prin vămile văzduhului și a scăpa de demonii care încearcă să apuce sufletul celui care pleacă din viața aceasta este nevoie să avem mai întâi de toate dreapta credință, să fim botezați în cristelnița ortodoxă, să trăim ortodox și să ne pregătim întotdeauna pentru veșnicie.

S-a născut în anul 1943 în 16 februarie în Șomoștelnic. A făcut școala primară și clasele 5-8 în comuna natală, apoi școala tehnică la Dumbrăveni, școala de maiștri la Târgu Mureș și a lucrat la fabrica Imatex ca și maistru. Vedeți, față de alți oameni mari ai lumii, aici se spun cuvinte puține. Însă aceste cuvinte puține arată că i-a păsat de familie, de sufletul său; ca unul care mi-am pierdut tatăl trupesc imediat după ce m-am căsătorit, acum aproape 20 de ani, singurul tată pe care l-am avut în ultimi acești 20 de ani a fost socrul meu Nicolae, care poartă și acest nume foarte frumos niki și laos înseamnă biruința popoarelor, biruință pe care o dă Dumnezeu tuturor celor care Îl iubesc pe Dânsul. Și întotdeauna am apreciat la el și va duce cu el acest lucru în veșnicie faptul că era un om de conștiință. Dacă putea să te ajute, cum se spune pe la țară, dădea și cămașa de pe el. Un om care a înțeles că viața nu este doar pe pământ aici, ci viața adevărată este în Ceruri. A fost căsătorit, după cum v-am spus cu roaba lui Dumnezeu Ana vreme de 51 de ani. Din 1967 s-au căsătorit. Datorită bolii n-au avut ocazia de a face slujba aceea scurtă și frumoasă a nunții de aur când s-au împlinit 50 de ani, însă cu siguranță, dacă și soția lui se va pregăti așa cum se cuvine vor putea să prăznuiască împreună în Ceruri în veșnicie. Douăzeci de ani cu toată dragostea l-a îngrijit soția lui. Douăzeci de ani. Cât de frumos și cât de greu și îmi aduc aminte cum bietul om într-o seară, într-o noapte, vrând să se ducă la toaletă și având această boală grea care afectează sistemul nervos și ajungând în fața ușii și neplecând comanda de la creier spre mâini și picioare, n-a putut să facă un pas la dreapta ca să intre acolo unde vroia sa ajungă. Și a stat ore întregi în această neputință, în această cruce fără să-l audă nimeni fără să-l știe nimeni; iată câtă suferință poate să îndure un om și niciodată nu l-am auzit să se plângă. Mulți dintre noi și acum poate când ne-au înghețat puțin mânuțele și poate un pic mai mult picioarele, poate un pic ne plângem. Omul acesta 20 de ani a avut de îndurat. Și vreau să mai spun un singur lucru: când a venit la noi în Grecia, după ce s-a născut una dintre nepoțicile lui Maria, l-am dus la cea mai mare specialistă a acestei boli Parkinson din Tesalonic. Și pentru că în fiecare marți mergeam la o mânăstire de-acolo de lângă orașul nostru unde erau moaștele Sfântului Luca cel mai mare chirurg din secolul al XX-lea din Rusia, s-a întâmplat această minune că dintru stadiu avansat al bolii pentru fratele nostru, părintele nostru Nicolae, s-a petrecut această minune că boala pentru o bună perioadă de timp a dat cu mult înapoi – de s-au mirat și doctorii. Au zis că așa ceva niciodată nu au mai văzut. Cu Harul lui Dumnezeu toate sunt cu putință. De aceea și în momentul în care, bătrân fiind a primit Taina Sfântului Botez, ochii i s-au umplut de lacrimi și sufletul său curat l-a ținut așa curat pentru întâlnirea cu dreptul Judecător de care o să aibă parte peste câteva săptămâni la judecata particulară. În lumea aceasta i s-au născut 2 copii: Iancu, care apoi s-a căsătorit cu Daniela și au avut împreună, au împreună doua fiice Roxana și Iulia și Ioana Alina iubita mea soție alături de copiii noștri Maria pe care Nicolae a cunoscut-o și Teodora de care s-a bucurat foarte mult întinerind sufletul său în momentul în care o vedea. De la toți aceștia își ia astăzi nu un rămas bun, ci o smerită binecuvântare părintească le transmite și îi îndeamnă să trăiască în Hristos așa cum a trăit și el și să se pregătească pentru veșnicie în raiul cel de Sus.

Își ia rămas bun de la familia sa, de la soția și copiii și nepoții lui, de la surorile lui Nazarica și Maria, de la verișori, verișoare, nepoți, nepoate, rude, prieteni, vecini, cunoscuți și de la toți cei care au venit astăzi să-l conducă pe acest ultim drum pământesc și întâiul drum spre Împărăția cerurilor. Cu toții să spunem Dumnezeu să-l ierte, să-l odihnească. Amin.

       Dumnezeu să-l ierte, să-l odihnească, AMIN !