Deci, pe baza canonului menționat și al Canonului 31 Apostolic pe care vi l-am menționat, care exprimă întreaga tradiție patristică și sinodală, prigoana care se exercită împotriva mea din cauza întreruperii pomenirii nu este canonică, așa cum se afirmă la pagina 13 a documentului dumneavoastră de chemare a mea în judecată9, ci este anticanonică. Ca urmare a acțiunii mele canonice de a întrerupe pomenirea unui episcop neortodox, a unui pseudo-episcop potrivit canonului menționat, și aceasta înaintea unei evaluari sinodale, urmează neconformarea și neascultarea față de un tribunal pe care îl organizează împotriva mea respectivul episcop, în calitate chiar de președinte al tribunalului și de acuzator, pentru că hotărârea este luată anticipat, fie iau parte la procedură, fie nu.

Vai și amar dacă Sfinții mărturisitori ar fi făcut ascultare de tribunale eretice și de hotărârile acestora. Câte sinoade ariene eretice nu l-au condamnat și l-au caterisit pe Marele Athanasie, dar el nu a ascultat de nici unul dintre acestea. Oare Marele Vasilie trebuia să se supună amenințărilor eparhului Modest, trimis al împăratului arian Valent, și să accepte erezia arianismului sau să nu propovăduiască împotriva arianismului, pentru că ceilalți episcopi au fost lași și s-au supus? Este cunoscut răspunsul lui mărturisitor și surprinderea lui Modest că un episcop a putut să rămână integru: ”Nici un episcop până acum nu mi-a vorbit așa și cu o asemenea îndrăzneală”, i-a spus Modest lui Vasilie. Iar Vasilie i-a răspuns: ”Aceasta s-a întâmplat, pentru că, probabil, până acum nu ai întâlnit un episcop adevărat. Noi, creștinii, suntem smeriți și iertători în celelalte privințe, însă atunci când e primejduită credința, le lăsăm pe toate celelalte și ne concentrăm atenția pe acest lucru. De aceea, fă ce vrei, amenințări, chinuri, ocări, calomnii, bucură-te de puterea pe care o ai. Nu vom cădea de acord, nici nu vom capitula în fața ereziei, nici chiar cu cele mai cumplite amenințări”10.

9. Delictele invocate sunt fabricate, nefondate și neadevărate.

Acesta, deci, este motivul pentru care sunt înlăturat și eu la sugestia arhiecumenistului și arhiereziarhului Patriarh Bartolomeu. Anume faptul că nu accept panerezia ecumenismului și celelalte erezii și de ani de zile propovăduiesc împotriva acestora. Toate celelalte delicte bisericești pe care mi le atribuiți sunt ”cuvinte de vicleșug spre dezvinovățirea păcatelor”, acuzații false, fabricate și fără fundament, care n-au nici urmă de adevăr. Din acuzați pentru continue încălcări de dumnezeiești și sfinte canoane vă înfățișați drept acuzatori și convocați consistoriu, abuzând de puterea sacerdotală ce ar trebui să se manifeste prin iubirea de oameni, putere pe care v-a dat-o Dumnezeu pentru a călăuzi poporul Său la mântuire, învățând dogmele ortodoxe și combătând ereziile și rătăcirile. În loc să luptați împotriva ereziilor din eparhia dumneavoastră, vă luptați împotriva noastră care ne ostenim să combatem ereziile, plăsmuind acuzații nefondate împotriva noastră. Deveniți astfel răspunzător pentru pierderea multor suflete ”pentru care a murit Hristos”, pentru că, pe de o parte, pe ortodocși nu îi păziți de molima ereziilor, iar pe eretici îi lăsați liniștiți în erezia lor și astfel ei se pierd.

Cât de nefondate sunt acuzațiile și cât de plăsmuite și fabricate delictele bisericești pe care mi le imputați voi încerca pe scurt să vă arăt, cu recomandarea și sfatul ca ai dumneavoastră colaboratori să citească și să studieze noțiuni teologice și canonice elementare înainte de a îndrăzni cu inimă ușoară și minte tulbure să acuze și să învinovățească frați și împreună-slujitori ai lor. Acuzațiile nedrepte și calomniile sunt socotite de Dumnezeu în contul celor care le pun la cale. Scrieți, deci, în documentul dumneavoastră juridic de chemare în judecată că ”înlăturarea se exercită pentru delictele canonice și bisericești săvârșite în continuu de dumneavoastră, după cum urmează mai jos: a) schismă, b) neascultare și desconsiderare a autorității bisericești superioare, c) smintirea/scandalizarea credincioșilor, d) insultă și calomnie și e) fatrie”11. Însă adevărul este că înlăturarea se face pentru întreruperea pomenirii numelui dumneavoastră la sfintele slujbe, de aceea a și fost declarată imediat după întreruperea pomenirii, iar nu înainte. Deci, toate aceste delicte, și pe care le-am săvârșit ”în continuu”, au fost săvârșite în 24 de ore, din dimineața Duminicii Ortodoxiei (5-3-2017) până la prânz, a doua zi, când a fost întocmit documentul (6-3-2017)? Dacă ”în continuu” săvârșeam delicte bisericești atât de grave, de ce nu m-ați înlăturat înainte de întreruperea pomenirii?

10. Respingerea acazațiilor calomniatoare

Să luăm însă delictele în ordinea lor: a) Schisma. Până și studenții în anul I la Teologie învață ce este schisma, spre deosebire de erezie, potrivit explicației cunoscute tuturor a Sfântului Vasilie cel Mare în epistola sa către Amfilohios de Iconiu, care este cuprinsă ca prim canon în colecția celor 92 de canoane ale Sfântului Vasilie cel Mare. Potrivit acestei explicații, erezia constituie abatere și diferențiere de credință, în timp ce schisma survine datorită anumitor diferențe care țin de subiecte bisericești administrative, care sunt corijabile: ”Deci, eresuri au numit pe cei ce cu totul s-au lepădat și s-au înstrăinat chiar de la credință. Iar schisme au numit pe cei ce se deosebesc în concepții cu privire la unele chestiuni și întrebări bisericești corijabile”12. Când, deci, Înaltpreasfinția-Voastră, am creat eu certuri și tulburări în mitropolie pe teme administrative, economice sau de altă natură? Liturghisesc într-o biserică mică, Biserica Sfântului Antonie, pe care economic nici nu o administrez eu, nu am nici răspunderea salarizării personalului (paracliser, psalți), nici a săvârșirii Tainelor, nici nu încasez banii pentru Taine. Administrarea și gestiunea aparține în întregime Sfintei Mănăstiri a Sfintei Teodora. M-am ridica eu oare și am revendicat ca administrarea bisericii să fie independentă de Sfânta Mănăstire și de Sfânta Mitropolie sau mi-am făcut propriul meu altar sau am construit biserica mea în hotarele Mitropoliei fără să recunosc jurisdicția dumneavoatră? Există în arhivele Mitropoliei vreun document, vreo plângere pentru vreo neregulă administrativă sau economică a mea? Doar în mințile celor care au întocmit documentul de chemare în judecată, capete cu o imaginație atât de bogată, a apărut, nu știu de la cine anume, acuzația de schismă. Aș fi ultimul care s-ar gândi să facă o mișcare schismatică, deoarece cunosc foarte bine, ca unul care a studiat și a predat învățătura Sfinților Părinți, mai ales pe aceea a Sfântului Ioan Gură de Aur, că ”a dezbina Biserica este mai rău decât a cădea în erezie”. Chiar și în ”Dipticele” Bisericii Greciei din 2017, referitor la Mitropolia Înaltpreasfinției-Voastre, sunt consemnați marii parohi ai tuturor marilor biserici, iar la paraclisele Sfintelor Mănăstiri sunt menționat ca responsabil cu paraclisul Sfântului Antonie. Am exprimat vreodată vreo nemulțumire sau am cerut să îmi dați altă biserică și, pentru că nu ați făcut-o, am recurs la schismă? Cum sunt pervertite în felul acesta noțiunile și adevărul? Pentru că nu puteți înțelege motivul pentru care am procedat la întreruperea pomenirii, iar motivele acestea țin de credință și de dogmă, procedați la formularea unei acuzații de schismă nefondată și calomniatoare. Dar vă contrazice însuși Canonul 15 al Sinodului I-II, care spune că acei clerici care întrerup pomenirea unui episcop cu tendințe eretice nu provoacă schismă, ci feresc Biserica de schisme, pentru că ereziile și ereticii provoacă cele mai mari schisme: Şi nu cu schismă au rupt unirea bisericii, ci s-au silit a izbăvi biserica de schisme şi de împărţiri”. Ecumenismul și ecumeniștii sunt cei care rup Biserica în ultima sută de ani și să nu încercați ca din acuzați să vă transformați în acuzatori, din cei care sfâșie Biserica în făcători de pace. În epistola pe care v-am adresat-o, în care mă refer la întreruperea pomenirii, tocmai pentru că prevedeam că veți calomnia mișcarea mea ca schismatică, vă scriam că ”eu nu voi provoca schismă, pentru că nu voi adera la vreo grupare schismatică, nici nu voi pomeni alt episcop. Voi aștepta cu bune nădejdi să reiau pomenirea Înaltpreasfinției-Voastre, atunci când în mod public și «în biserici» veți condamna ereziile monofizitismului, papismului, protestantismului, panerezia ecumenismului și veți respinge sinodul din Creta”. Este cât se poate de evident cine provoacă schismă.

b)  Neascultare și desconsiderare a autorității bisericești corespunzătoare. Este evident că prin formularea acestei acuzații vreți să spuneți că nu am ascultat de recomandarea și sfatul dumneavoastră pe care mi-ați trimis-o în scris, la cerința Patriarhului Bartolomeu, de a înceta să mai vorbesc împotriva panereziei ecumenismului și a pseudo-sinodului din Creta. Și eu, desigur, acționând corect și ortodox, nu am ascultat, lucru pe care dumneavoastră îl interpretați ca desconsiderare a autorității bisericești superioare mie. Ecumenismul, Înaltpreasfințite, este falsificare, contrafacere și tăgăduire a Evangheliei lui Hristos, prin urmare, interdicția pe care mi-ați impus-o de a vorbi despre Evanghelia autentică, despre Credința Ortodoxă, se aseamănă cu interdicția pe care arhiereii și fariseii au impus-o apostolilor de a mai propovădui Evanghelia lui Hristos. Desigur, nu ignorați că în spatele Ecumenismului se află tot degetul iudaic, adică sionismul și masoneria. Doriți, deci, să nu fac ascultare de Dumnezeu și de Evanghelie, și să arăt, ascultând de dumneavoastră, ascultare față de evrei și de masoni? V-am citat ce au spus Sfinții Apostoli arhiereilor evrei, anume că trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Fapte 5:29). Este de preferat ascultarea de Dumnezeu, când vine în contradicție cu ascultarea de oamenii care nu ascultă de Dumnezeu și nu Îi respectă poruncile. În fața aceleiași acuzații pe care o formulați împotriva mea, de neascultare și desconsiderare a autorității, s-a aflat și Marele Vasilie, ca unul care nu împărtășea pozițiile eretice ale împăratului Valent și, prin urmare, ca unul care l-ar fi desconsiderat pe împărat. L-au acuzat pe Sfântul Vasilie și de semeție, de egoism și obrăznicie, de vreme ce toți ceilalți s-au supus și numai el avea curaj, așa cum mulți ne acuză și pe noi azi, pentru că nu urmăm celor mulți în supunere și obediență. A răspuns, deci, Sfântul Vasilie că nu urmează unui împărat eretic, pentru că așa voiește Împăratul lui, adică Dumnezeu. Îl respectă și pe împărat, și pe eparh, dar ei nu sunt mai vrednici de respect decât Dumnezeu Însuși. Îi respectă așa cum îi respectă pe toți oamenii, pentru că toți sunt făpturi ale lui Dumnezeu. Creștinul nu se uită la fața omului și la rangurile acestuia, ci la credință: ”Căci creștinismul nu este definit de persoane, ci de credință”13.

Și întrucât subiectul ascultării de episcop și de părinții duhovnicești a creat cele mai mari anchilozări duhovnicești și a devenit o sperietoare pentru mulți credincioși simpli, pe care mulți îi vor niște instrumente docile și fără voință, oițe necuvântătoare, trebuie să lămurim cu exactitate un lucru foarte simplu. Cu adevărat, ascultarea de episcop, de duhovnic, de Gheronda este o mare virtute pentru toți, și cu deosebire în monahism. Prin urmare, sunt corecte, de la sine înțelese și trebuie acceptate toate cele ce învață pe această temă Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți, și nimeni nu le poate nega sau contesta. Dar toate acestea sunt valabile cu o condiție obligatorie, ca episcopul să fie ortodox, să învețe drept cuvântul adevărului. Dacă episcopul este eretic, dacă justifică ereziile și rătăcirile, atunci nu doar că încetează obligația ascultării, ci trebuie imediat să întrerupem orice legătură și comuniune cu episcopul, duhovnicul sau gheronda eretic, ca să nu se transmită și la noi otrava și să ne molipsim de înșelare. Din păcate, această condiție obligatorie o ascund de credincioși și de fiii lor duhovnicești episcopii și unii părinți duhovnicești care doar la arătare sunt evlavioși și îi țin pe ucenicii lor prizonieri în erezia ecumenismului. Dacă acest tip de ascultare era valabil în viața Bisericii, și erau toți ascultători întru toate patriarhilor și episcopilor și nu se împotriveau când aceștia propovăduiau erezii, atunci Biserica ar fi fost biruită de eretici, pentru că mai toți ereticii au fost patriarhi și clerici.

Aș putea să citez o mulțime de astfel de mărturii, biblice și patristice, ca răspuns la cuvintele despre ascultare și respect față de episcop, binecunoscute și de la sine înțelese, pe care le citați ca să mă impresionați, în documentul dumneavoastră de chemare în judecată. În loc de răspuns vă trimit în anexă cartea mea Reaua ascultare și sfânta neascultare, în care este precizată poziția biblică și patristică corectă pe această temă14.

c) Smintirea credincioșilor. Nu exclud eventualitatea să fie deranjați de predicile mele antiecumeniste și antieretice unii, puțini, credincioși ai Mitropoliei, influențați de atitudinea dumneavoastră ecumenistă și a majorității preoților care vă urmează, pentru că sunt necatehizați și neinformați referitor la ecumenism, și pentru acest lucru sunteți răspunzător. Când însă cineva este smintit de adevăr, acest lucru nu este smintire, ci ignoranță, neștiință, lipsa învățăturii și a grijii pastorale. Când află adevărul și dacă sunt bine intenționați, nu doar că nu se smintesc, ci îl apreciază și îl respectă pe acela care i-a scos din rătăcire, așa cum s-a întâmplat de multe ori în istoria Bisericii. Acest lucru s-a întâmplat și cu credincioșii bisericii Sfântului Antonie, care în Duminica Ortodoxiei veniseră în număr mare, peste capacitatea bisericii, și care, dacă s-ar fi smintit, ar fi golit biserica și sala de cateheze de la subsol. Au rămas însă statornici și nu doar că nu s-au împuținat din pricina smintelii, ci numărul lor crește, fiindcă îi odihnește și îi înalță ceea ce s-a petrecut în această biserică. Mărturia rea a celor rău intenționați și cu tendințe eretice nu este de luat în seamă. Vă trimit în anexă și o altă carte a mea, recentă, despre slujirea mea în Sfânta Biserică a Sfântului Antonie, unde veți citi ilustrativ mărturii adevărate exact despre contrariu, din partea credincioșilor care nu se smintesc15.

d) Insultă și calomnie. Când am primit amplul dumneavoastră document de chemare în judecată, Înaltpreasfințite, am fost surprins de dimensiunile acestuia și m-am gândit inițial că cei ce l-au întocmit îmi vor fi adunat multe delicte și că mă voi obosi ca să le combat. Cu surprindere am văzut că aproape întregul document este ocupat de mărturii de la sine înțelese din Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți despre ascultare și obediență față de episcopi, mărturii la care m-am referit deja, și o mulțime de comentarii ale unor credincioși anonimi sau cunoscuți, de pe diferite situri, dezaprobatoare față de persoana dumneavoastră și acțiunile dumneavoastră împotriva a doi preoți luptători ai Mitropoliei dumneavoastră, a protopresviterilor Theodoros Zisis și Nikolaos Manolis, comentarii pe care dumneavoastră le considerați insultătoare și calomniatoare. Dar și dacă ar fi așa, ce legătură am eu cu comentatorii și cu siturile respective, ca să mă încărcați pe mine cu ceea ce dumneavoastră numiți insulte și calomnii? Toți cei care au citit comentariile acestor anonimi, critice la adresa dumneavoastră, pentru care mă faceți pe mine răspunzător, au râs din toată inima de lipsa de seriozitate juridică și de superficialitatea colaboratorilor dumneavoastră. Nu am văzut să găsiți vreo insultă sau calomnie în vreun text al meu, și dacă aveam răutate și spirit de răzbunare, aș fi putut să mă lupt împotriva dumneavoastră cu armele justiție, pentru că mă calomniați ca insultător și calomniator, calomnie care se extinde și asupra celorlalte delicte inexistente și nefondate pe care mi le atribuiți.

e) Formarea de fatrie. Și ajung la ultimul meu delict canonic, cel de provocator de fatrii. Am din fericire în mâini studiul unui ilustru jurist, bun cunoscător și cercetător al Dreptului Canonic și Bisericesc, cu studii de specialitate în Grecia și în străinătate, studiu care contribuie la înțelegerea conținutului acestei nedreptăți. Ne spune, deci, că ”Fatrie, potrivit dreptului canonic, este învoiala fără jurământ a mai multor persoane de a realiza un plan care să răstoarne din temelii anumite lucruri din cele pe care le rânduiește Dumnezeu sau dreptul canonic”. Dacă în această învoială există și jurământ, atunci e vorba de conspirație. Deci, pe baza acestei definiții a fatriei, potrivit căreia unii se învoiesc și promit să răstoarne cele ce rânduiește Dumnezeu și Dreptul Canonic, să căutați, Înaltpreasfințite, să găsiți fatrii acolo unde există cu adevărat și cu dovezi: la grupări de arhierei ecumeniști, care prin ecumenism răstoarnă planul de mântuire al lui Dumnezeu și abrogă Sfintele Canoane, printre care și răsadurile dumneavoastră; la Academia de Studii Teologice postpatristică și postcanonică a Sfintei Mitropolii a Dimitriadei, la iubiții dumneavoastră teologi ai parasinagogii ”Kairos”, pe care îi folosiți drept consilieri și colaboratori chiar și în mediul dumneavoastră sacerdotal apropiat, care justifică ereziile papismului și ecumenismului, justifică relațiile erotice în afara căsătoriei și laudă bucuria erosului, ceea ce ”răstoarnă din temelii anumite lucruri din cele pe care le rânduiește Dumnezeu sau dreptul canonic” potrivit definiției fatriei. Noi ne luptăm și scoatem la lumină și criticăm planurile tuturor acestor fatrii și nu constituim nici un fel de fatrie. Și ca să nu vă surprindă această apreciere a noastră personală, vă cităm literal ceea ce spune ilustrul jurist: ”Există fatrie sau și conspirație mai ales când unii, oricât de sus s-ar afla în Biserică, trădează în comun și în urma unui plan în acest sens credința noastră ortodoxă predată nouă o dată pentru totdeauna de către Sfinți”. Din acest tip de fatrii, potrivit aceluiași autor, fac parte episcopii care învață ”cu capul descoperit” învățături eretice repetate și condamnate de conștiința ortodoxă a credincioșilor16.

Concluzii

Din cele expuse reies următoarele concluzii:

1. Întocmirea documentelor de înlăturare a mea a fost precipitată și răzbunătoare, nu calmă și nepătimașă.

2. Se bazează pe legea învechită, anticonstituțională și anticanonică 5383/1932, care favorizează despotismul în detrimentul clericilor și înființează tribunale episcopale, unde într-un cadru fără precedent juridic la nivel mondial, președintele tribunalului, episcopul, este în același timp și acuzator, în timp ce restul membrilor sunt lipsiți de dreptul la vot.

3. Și nici măcar dispozițiile acestei legi învechite și despotice nu au fost respectate, din grabă și precipitare; acuzatul a fost convocat pentru apărare nu de către anchetator, care nici nu a fost numit, așa cum prevede legea, ci de către episcopul președinte al tribunalului, și au fost impuse epitimii și pedepse înainte de judecarea cazului.

4. Cazul care se judecă privește întreruperea pomenirii episcopului de către acuzat din motive de credință. Prin urmare, președintele episcop și membrii tribunalului, care sunt numiți de către acesta, au o dispoziție părtinitoare și favorabilă președintelui-acuzator și dușmănoasă față de acuzat. Indiferent dacă acuzatul va fi sau nu de față, condamnarea lui este sigură. Nu se va prezenta în fața unui tribunal, ci a unui pseudo-tribunal.

5. De aceea, preferă să nu se înfățișeze, ci să fie judecat în absență, ca să nu recunoască prin prezența sa o procedură nedreaptă și o hotărâre luată anticipat.

6. La nivel teologic și canonic, acuzațiile de: a) schismă, b) indisciplină și neascultare, c) smintire a credincioșilor, d) insultă și calomnie și e) fatrie, sunt fabricate și nefondate. De acestea se fac răspunzători chiar acuzatorii, nu acuzatul.

7. Adevăratul motiv al îndepărtării mele este întreruperea pomenirii episcopului, pentru că acesta susține și promovează erezii vechi și noi. Acest lucru însă nu este un delict canonic, ci respectare a învățăturii biblice, patristice și canonice a Bisericii, pentru care trebuia, potrivit Canonului 15 al Sinodului I-II (861), ar trebui să fiu elogiat, nu pedepsit.

Epilog

Nădăjduiesc și mă rog, Înaltpreasfințite, să vă dați seama de caracterul nedrept și anticanonic al persecuției pe care o exercitați împotriva mea, să opriți persecuția și să îmi permiteți să mă întorc la îndatoririle mele preoțești la Sfânta Biserică a Sfântului Antonie, unde slujesc de un sfert de veac (de 24 de ani, din 1993), să slujesc în continuare fără a vă pomeni numele, așa cum îngăduie și alți împreună-episcopi ai dumneavoastră și în Grecia, și în alte țări ortodoxe, și, de asemenea, așa cum a făcut și răposatul Arhiepiscop Hristodul, care a o oprit persecuția mea judecătorească în 2005. Lăsați-i măcar pe câțiva să privegheze și să strige. Îi veți bucura pe mulți și în perspectiva venirii praznicului Paștelui și vă veți elibera de o răspundere pe care o veți purta și în viața aceasta, și în cea viitoare.

Cu respect față de arhieria Voastră,
Protopresviterul Theodoros Zisis.

Anexat: Cele două cărți care sunt menționate la notele de subsol 14 și 15.

1# Tropar al Laudelor din Miercurea Mare, ”Vai de ticăloșia lui Iuda”.
2# ”Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua” (Apocalipstă 21:8).
3# Efeseni 2: 20, 1: 22.
4# Matei 26:62: ”Şi, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?”.
5# Παλλαδιου Ελενουπολεως, Διάλογος ἱστορικός. Περὶ βίου καὶ πολιτείας τοῦ μακαρίου Ἰωάννου, ἐπισκόπου Κωνσταντινουπόλεως τοῦ Χρυσοστόμου 2, PG 47, 9.
6# Legea 5383/1932, articolul 10: ”Acuzatul este invitat spre examinare printr-o citație scrisă, emisă de anchetator și care poartă semnătura acestuia”.
7# Canonul 31 Apostolic: ”Dacă vreun presviter, desconsiderând pe propriul său episcop, ar face adunare osebită și ar așeza alt altar, nevădindu-l cu nimic vrednic de osândă pe episcopul său în privința dreptei credințe și a dreptății, acela să se caterisească ca iubitor de stăpânire, căci este uzurpator. De asemenea, și ceilalți clerici, și anume câți se vor adăuga lui, să se caterisească, iar mirenii să se afurisească. Dar acestea să se facă numai după una și a doua și a treia poftire la ordine din partea episcopului”. (Vezi Arhidiac. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, București 1992, p. 24). Este atât de mare dezinformarea pe care o fac unii episcopi și teologi ca să treacă la poporul necatehizat hotărârile Sinodului, încât publică materiale în care este omisă a doua parte a Canonului 15 al Sinodului I-II, precum și excepția de la Canonul 31 Apostolic, care permit întreruperea pomenirii și este exclus Canonul 13 al Sinodului I-II care este un canon de bază pe această temă și se referă la întreruperea pomenirii nu pentru subiecte de credință, ci pentru altele, administrative, economice etc. Această neînțelegere o soluționează a doua jumătate a Canonului 15 al Sinodului I-II, care însă nu le servește interesele și de aceea o omit.
8# Euripide, Fenicienele, 469-470.
9# Spune documentul: ”În urma acestora… vă facem cunoscut că exercităm înlăturare canonică din cauza delictelor de mai jos…”.
10# Sfântul Grigorie Teologul, Ἐπιτάφιος εἰς τὸν Μ. Βασίλειον 50, ΕΠΕ 6, 212.
11# P. 13 a documentului de eliminare/înlăturare.
12# Arhidiac. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, București 1992, p. 339.
13# Sfântul Grigorie TeologulIdem 48, ΕΠΕ 6, 210.
14# Πρωτοπρεσβυτέρου Θεοδωρου Ζηση, Κακὴ ὑπακοὴ καὶ ἁγία ἀνυπακοή, πνευματικὴ καὶ διοικητικὴ κρίση στὴν Ἐκκλησία τῆς ἙλλάδοςTesalonic 2006.
15# Πρωτοπρεσβυτέρου Θεοδωρου Ζηση, Ἡ διακονία μου στὸν Ἱερὸ Ναὸ Ἁγίου Ἀντωνίου Θεσσαλονίκης. Ἀπάντηση στὸν μητροπολίτη Θεσσαλονίκης, Tesalonic 2017.
16# Νικολαος Σταυριανιδης, Πρόεδρος Πρωτοδικῶν, «Ἡ φατρία ὡς κανονικὸ παράπτωμα ἀκόμη καὶ ἐπισκόπων», Θεοδρομία 8 (2006) 210-216.
________________