Iată că în vremurile din urmă, mulți se vor arăta ca potrivnici ai lui Hristos, fie ei cu sau fără mitră. Asistăm cu stupoare, dacă nu ne convinsesem deja până acum, la o lepădare de credința ortodoxă a însuși patriarhului BOR. În mesajul ss Daniel către rabinul Menachem Hacohen, care și-a încheiat misiunea antihristică din România, apar mai multe erori teologice și laude către dușmanii lui Dumnezeu pe care le vom dezbate mai departe.
Începem prin a vă înfățișa din Viețile Sfinților pe luna noiembrie, darul pe care Sfântul Ioan Gură de Aur l-a primit de la Sfinții Apostoli Ioan și Petru de a combate pe eretici și pe iudei:
Într-o noapte, nedormind el și rugându-se, a fost răpit cu mintea și a văzut o vedenie ca aceasta: “Doi bărbați luminați, coborându-se din cer, îmbrăcați în haine albe și strălucind ca soarele, au intrat la fericitul Ioan, unde își făcea rugăciunile sale; unul dintre dânșii ținea o hârtie scrisă, iar altul niște chei. Dar Ioan, văzându-i pe dânșii, s-a temut și s-a închinat lor până la pământ. Iar ei, luându-l de mână, l-au sculat zicând: “Nădăjduiește și nu te teme!” Dar Ioan a zis către dânșii: “Cine sânteți voi, domnii mei?” Iar ei i-au răspuns:
“Nu te teme, bărbatul doririlor celor bune, noule Daniile, întru care bine a voit a locui Duhul cel Sfânt, pentru curățenia inimii tale; căci sântem trimiși la tine de Marele Învățător și Mântuitorul nostru Iisus Hristos”.
Zicând aceasta, cel dintâi, întinzându-și mâna, i-a dat hârtia, zicând:
“Primește hârtia aceasta din mâna mea, că eu sânt Ioan cel care m-am rezemat de pieptul Domnului la Cina cea de Taină și de acolo am scos dumnezeieștile descoperiri. Domnul îți dă și ție a cunoaște toate adâncurile înțelepciunii, pentru ca să hrănești pe oameni, nu cu învățătura hranei celei trecătoare, ci ca să astupi cu cuvintele gurii tale, gurile ereticilor și ale iudeilor, care grăiesc fărădelege asupra Dumnezeului nostru”.
Apoi, întinzând și celălalt mâna, i-a dat cheile, zicând:
“Primește aceasta, căci eu sânt Petru, căruia îmi sânt încredințate cheile împărăției, și îți dă și ție Domnul cheile Sfintelor Biserici și, pe care-l vei lega să fie legat, iar pe care-l vei dezlega, să fie dezlegat”.
În urma acestei vedenii, Sfântul Ioan Gură de Aur își începe propovăduirea adevărului despre iudei.
Știu că mulți îi cinstesc pe iudei și socot că viețuirea lor de acum este plină de bună-cuviință. Acest lucru mă face să smulg din rădăcină o astfel de părere!
Iată cum patriarhul recunoaște că a adresat un “bun venit” rabinului la venirea sa în România, acordandu-i astfel un respect și o cinstire, contrară învățăturii Sf. Ioan Gură de Aur:
”În cuvântul pe care l-am rostit cu prilejul deschiderii Simpozionului internațional iudeo-creștin de la Durău, din ziua de 20 iulie 1998, în calitatea noastră de atunci de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, Vă adresăm, Domnule Mare Rabin, un cald și prietenesc cuvânt de bun venit în România.”
Ziarul Lumina
Această declarație intră în contradicție și cu Sf. Scriptură, unde Sf. Apostol și Evanghelist Ioan, în a II-a sa epistolă, cap 1:9-11, ne învață:
”Oricine se abate și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învățătura Lui, acela are și pe Tatăl și pe Fiul. Dacă cineva vine la voi și nu aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaș la faptele lui cele rele.”
Era de-ajuns numai această afirmație pentru a arăta că Patriarhul Daniel este părtaș la toate faptele rabinului, care nu acceptă învățătura lui Hristos și nu are pe Dumnezeu!
Însă, de-abia acum încep blasfemiile și lepădările nefericitului nostru patriarh:
”Iată-ne astăzi, la acest moment festiv prilejuit de încheierea misiunii Eminentei Voastre în România, ca Mare Rabin. Cu acest prilej dorim să subliniem câteva coordonate principale ale relațiilor dintre Biserica Ortodoxă Română și Cultul Mozaic, relații pe care le-ați încurajat cu multă dragoste, responsabilitate și înțelepciune. Am admirat totdeauna modul armonios în care Eminența Voastră îmbinați credința profundă cu o cultură academică vastă, evlavia rugăciunii cu înțelepciunea de-a construi relații cu oameni diferiți, fidelitatea față de Tradiția religioasă cu preocuparea pentru problemele actuale.”
Așadar, încheierea unei misiuni antihristice reprezintă un moment festiv?! Ce sărbătorea patriarhul nostru? Iudaizarea României? Apoi ce relații pot exista între credință și un cult potrivnic credinței, adică între Ortodoxie și cultul mozaic?
Sf. Ioan Gură de Aur zice clar:
”… sunt la fel de necredincioși și iudeii, și păgânii, dar înșelăciunea săvârșită de iudei e mai cumplită. În sinagoga lor se află un jertfelnic, jertfelnic nevăzut de înșelăciune! Pe el nu se jertfesc oi și tauri, ci suflete de oameni.”
Însă patriarhul “nostru” vede chiar dragoste, credință profundă la acest rabin. Credință în ce, ne întrebăm noi? Poate fi în Hristos, adică în Dumnezeu? NICIDECUM! Ci doar în falsul mesia, antihrist, viitorul lider politico-religios. Cum poate vedea patriarhul fidelitatea iudeilor față de Tradiția religioasă, când ei s-au lepădat și de Legea veche, ca să nu mai zicem că pe Cea Nouă au respins-o total, răstignind pe Însuși Domnul Dumnezeul. Cum pot avea reprezentanții cultului mozaic “evlavia rugăciunii”, când ei nu se roagă lui Dumnezeu, ci lui Lucifer, care le promite în Talmud că vor stăpâni pământul. Dar după câte se vede s-a ajuns la acest stadiu, când iată și patriarhii ortodocși li se închină și îi cinstesc. Să vedem mai departe la ce declarații compromițătoare a ajuns patriarhul Daniel:
Încă de la începutul activității Eminenței Voastre în România, am apreciat îndeosebi gândirea spirituală împletită cu acțiunea socială, prin care ați unit spiritualitatea profundă a Psalmilor cu morala socială a Profeților. Toată această activitate este rezultatul unei solide pregătiri teologice dobândite în timpul studiilor rabinice și al experienței obținute în urma numeroaselor responsabilități pe care le-ați îndeplinit de-a lungul timpului. Considerăm că avem o bogăție spirituală comună izvorâtă din Descoperirea dumnezeiască cuprinsă în Legea dată lui Moise, în Psalmi și în Profeți, bogăție pe care Biserica Ortodoxă o păstrează și o cultivă permanent în cadrul întregului cult divin.
În legătură cu Psalmii și Profeții, tot Sfântul Ioan Gură de Aur îl rușinează pe patriarhul BOR:
Eu tocmai pentru asta mai cu seamă urăsc sinagoga și îmi provoacă dezgust, pentru că iudeii îi au pe profeți, dar nu cred în profeți, pentru că citesc cărțile, dar nu primesc mărturiile. Iar fapta aceasta este mai cumplită decât ocara! Spune-mi, dacă ai vedea că un om cu viață sfântă, strălucit și vestit ar fi târât într-o crâșmă sau într-o peșteră de tâlhari, și acolo ar fi ocărât și lovit, și ar suferi cea mai grozavă batjocură, spune-mi, ai admira crâșma sau peștera pentru că stă acolo batjocorit acel mare și minunat bărbat? N-o cred! Dimpotrivă, tocmai pentru aceasta ai urî mai mult locul acela și ai fugi de el! Gândește la fel și despre sinagogă. Iudeii i-au luat acolo cu ei pe profeți și pe Moise nu ca să-i cinstească, ci ca să-i ocărască și să-i necinstească. Ce ocară mai mare pot aduce acestor sfinți decât spunând că ei nu știu de Hristos și nici n-au spus ceva despre venirea Lui!, decât învinuindu-i că nu cunosc pe Stăpânul lor și zicând că au aceeași necredință ca și ei?
Și mai departe, patriarhul depășește limitele chiar și ale ecumenismului, fiind un promotor al religiei NEW-AGE. care amestecă Ortodoxia cu toate cultele, chiar și cu cele păgâne:
”În același timp, împreună, iudeii și creștinii, avem o responsabilitate comună în contextul lumii contemporane, marcată de secularizare si de îndepărtarea de valorile tradiționale spirituale iudeo-creștine, care au stat, de altfel, la baza civilizatiei moderne, în special a celei europene. În acest sens, cele două comunități religioase trebuie să-și manifeste activ misiunea profetică, arătând oamenilor care este voia lui Dumnezeu în viața popoarelor, valoarea și demnitatea fiecărei persoane create după chipul lui Dumnezeu, darul sacru al vieții umane și al păcii, precum și responsabilitatea umană pentru creația lui Dumnezeu.”
O astfel de caracterizare atribuită unui rabin este o lepădare rușinoasă, o slugărnicie abjectă și urâciune în fața lui Dumnezeu. Ortodocșii nu au nimic, absolut nimic, în comun cu iudeii ce nu-l recunosc pe Hristos drept Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Acești “oameni” nu au cum să reprezinte un reper, un partener, nici de dialog, darămite de “misiune profetică”. Misiunea profetică a Ortodoxiei este să pregătească pe credincioși pentru Dreapta Judecată a Mântuitorului Hristos, pe când misiunea “profetică” a rabinilor este încoronarea după Talmud a lui antihrist, falsul mesia. Diferența este așa cum zice si Scriptura, ca dintre lumină și întuneric.
Iată ce zice tot Sf. Ioan Gură de Aur despre “credința” jidovilor pe care ei și-o manifestă în sinagogi și nu numai:
”Spune-mi, nu-i oare loc de necredință, chiar dacă nu-s idoli acolo, locul în care locuiesc demoni? Nu-i oare mai mare vătămarea sufletească în locul acela unde se adună ucigașii lui Hristos, unde este izgonită crucea, unde este hulit Dumnezeu, unde nu se cunoaște Tatăl, unde se ocărăște Fiul, unde se leapădă harul Sfântului Duh, dar, mai bine spus, unde sunt chiar demonii? În templul idolilor necredința e vădită și descoperită; nu poate momi cu ușurință și nici nu poate înșela pe un om cu minte și înțelept; în sinagoga iudeii spun că se slujește lui Dumnezeu, că sunt urâți idolii, că sunt cinstiți profeții; prin aceste cuvinte pregătesc momeala și îi prind în lațurile lor pe creștinii simpli și nepricepuți.”
În final, patriarhul cheamă norodul la dialog cu ereticii:
”În acest context, un pas concret în direcția promovării unui dialog interreligios fructuos între cultele din România, bazat pe încredere și respect reciproc, îl reprezintă constituirea, la inițiativa Patriarhiei Române, a Consiliului Consultativ al Cultelor din România, în ziua de 14 aprilie 2011. Principalele sale obiective sunt: promovarea credinței în Dumnezeu și a importanței acesteia în viața persoanei și a societății; apărarea și promovarea ființei umane și a demnității ei; manifestarea solidarității și cooperării dintre Culte în domeniul spiritual, cultural, educațional și social; respingerea și descurajarea oricărei forme de extremism etc.
În spirit de apreciere, solidaritate și cooperare, Vă adresăm, la acest moment al încheierii misiunii spirituale în România a Eminenței Voastre, cele mai călduroase doriri de sănătate și ne rugăm lui Dumnezeu să Vă călăuzească pașii spre a-L sluji în continuare cu aceeași dragoste și înțelepciune.
Ne bucurăm să vă revedem ori de câte ori reveniți în România.”
Ce vrea să însemne faptul că sub numele patriarhului este fotografia cu sinagoga din București?
Va fi Daniel Ciobotea noul șef rabin?
Mare bucrurie la kneset și mare întristare în Ceruri.
Un ierarh adevărat care spune adevărul despre jidovi, fără frică, este astazi Mitropolitul Serafim de Pireu*, care a declarat cu puțin timp în urmă, preîntâmpinând parcă această lepădare a patriarhului României, următoarele:
”Mesia pe care îl așteaptă rabinii poporului evreu este înfricoșătorul antihrist.”
__________________
* – între timp, Mitropolitul Serafim de Pireu a decis să fie în comuniune liturgică (împreună-rugăciune) cu ereticii ecumeniști, precum și patriarhul Daniel, și astfel, conform Sfintelor Canoane, NU mai este ortodox, ci eretic ecumenist, împreună cu toți cei care se roagă împreună cu el și care-l pomenesc la rugăciuni ca episcop…
