Un patriarh oarecare, îmbrăcat frumos în veșminte albe cu tralalauri, predica în fața mulțimii dând câteva explicații pe marginea sinodului din Creta.

– N-a fost nici o abatere de la învățăturile ortodoxe în ceea ce s-a adoptat acolo la sinod. Toate hotărârile sunt perfect ortodoxe, doar că s-au folosit nuanțări noi la învățături vechi. Problema nu e de esență ci de aparență așa că nu vă îngrijorați și mergeți în pace în continuare la biserici. În plus , dacă cercetați în istoria Bisericii veți găsi ici și colo nuanțări pe care noi le-am folosit la acest sinod.

După predică lumea aștepta mulțumită să-și ia binecuvantarea mult așteptată de la Patriarh. Când deodată un bătrânel vioi se repede și varsă o călimară cu cerneală pe veșmintele patriarhului. Lumea a amuțit. Preoții și diaconii se uitau înmărmuriți la Patriarh așteptând porunca … Mai marelui în alb i se umflară puțin venele la tâmple dar …se stăpâni. Bătrânelul stătea în loc privindu-l oarecum admirativ pe patriarh și mândru de fapta lui. Patriarhul îl întreabă apăsat:

– De ce-ai făcut asta, domnule?

– Am greșit cu ceva, preafericirea voastră? … zise bătrânul.

– Da, în caz ca nu-ți dai seama mi-ai murdărit veșmintele …

– Ah, nu va îngrijorați, preafericite, nu s-au stricat deloc, nu am făcut decât să nuanțez puțin diferit aparențele, dar, în esență, pe dedesubt haina este intactă. În plus, dacă cercetați mai bine albastrul pus de mine este identic cu cel deja existent în crucile frumos brodate pe veșmintele preafericirii voastre… Deci puteți în pace să le purtați în continuare așa cum sunt … !

”DORMIȚI ÎN PACE!” – <<patriarhul>> și cerneala lui de CAL TROIAN, VEGHEAZĂ!(…)