„Din purtarea fățarnică apare felul de a gândi și învățătura fariseică; pe de altă parte, învățătura și felul de a gândi fariseic educă un fățarnic, pentru care nici un păcat nu este cumplit, nici o virtute nu merită cinstire; el nădăjduiește să își ascundă orice păcat, să-l dezvinovățească, să și-l îndreptățească și să înlocuiască toate virtuțile prin prefăcătorie.

Domnul i-a deprins pe ucenicii Săi cu o purtare fără ocolișuri, nefățarnică, întemeiată pe înțelepciune sfântă, nu îndreptățindu-se pe sine cu viclenie – purtarea din care trebuie să lumineze virtutea curată și să atragă prin cereasca sa frumusețe privirile și inimile oamenilor.

Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă lucrurile voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 5, 16).

Dimpotrivă, fariseii, dorind numai să pară drepți, se îngrijeau doar cum să facă pe slugile lui Dumnezeu înaintea societății oamenilor, înaintea unei mase îndeobște cu prea puțin discernământ. Şi acum se poate vedea că fariseii se folosesc de toate şireteniile cu putinţă cu scopul ca faptele lor, având înfăţişare bună, să strălucească cât mai puternic înaintea ochilor oamenilor, iar fărădelegile lor să fie dezvinovăţite prin „necesitatea politică”, prin masca „justiţiei” şi „prevederii înţelepte”, prin dorinţa de „a preveni un rău mai mare prin îngăduirea unui rău mai mic” şi alte îndreptăţiri, ce se revarsă cu atâta îmbelşugare din inima plină de viclenie.

Domnul ne opreşte de la o astfel de purtare în cuvinte foarte puternice.

Voi sunteţi, spune El, cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor; dar Dumnezeu ştie inimile voastre: că ce este întru oameni înălţat, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. (Lc. XVI, 15)

Fariseii s-au străduit să îşi ascundă prin dezvinovăţirile lor patimile sufleteşti, lucrările acestora, roadele lorPatimile sufleteşti, la umbra şi răcoarea îndreptățirii de sine, de obicei înfig rădăcini adânci în suflet, devin un copac puternic, care cuprinde prin ramurile sale întreaga lucrare a omului; pătrunde, adică, în toate gândurile lui, în toate simţămintele lui, în toate faptele lui.

Sfântul Pimen cel Mare a zis:

„Dacă voii păcătoase a omului îi ajută dezvinovăţirile, omul se strică şi piere”.

Când prin purtarea sa omul nu caută, fără egoism, să aibă fapte bune înaintea ochilor lui Dumnezeu, ci caută slava faptelor bune înaintea ochilor oamenilor, în parerea lor nimicnică, nestatornică, schimbătoare, el nu este în stare să cunoască credinţa crestină, să primească învăţătura lui Hristos – lucru pentru care este nevoie de o inimă ce recunoaşte că e păcătoasă, care mărturisește păcatul său.

Cum puteţi voi să credeţi, grăieşte Mântuitorul către farisei, când voi primiţi slavă unul de la altul şi slava cea de la Singurul Dumnezeu nu o căutaţi? (In. V, 44).

Domnul le ia ucenicilor Săi orice hrană a slavei deşarte. El vrea ca jertfelnicul inimii să fie curăţit de idolul spurcat şi tot ce ţine de slujirea idolească. Domnul porunceşte să săvârşim toate faptele bune în taină. Şi milostenia, după porunca Lui, trebuie să fie în taină! Şi postul să fie în taină ! Şi rugăciunea – în cămara zăvorâtă! Faptele noastre bune trebuie să fie ascunse nu doar de oameni, ci şi de noi înşine, aşa încât nu numai oamenii să nu strice sufletele noastre prin laude, ci nici inima noastră să nu ne linguşească şi să nu prea-curvească, încălcând sfântul legământ cu sfânta smerenie. Să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta (Mt. VI, 3).

Şi nu numai atât! Domnul a poruncit să ne lepădăm de noi înșine în această scurta viață pământească, să călcăm în picioare toate dezvinovățirile, toată dreptatea noastră, pentru dreptatea evanghelică. Dar ce alcătuiește dreptatea evanghelică? Pătimirile, crucea! Aici îl cheamă pe ucenicul Său Mântuitorul! Aici face El deosebire între cei chemați! Aici desparte neghina de grâu! Aici însemnează cu pecetea Sa pe cei aleși!

Cel ce nu va lua crucea sa și nu va veni după Mine, nu este Mie vrednic. Cel ce și-a aflat sufletul său îl va pierde pe el, iar cel ce își va pierde sufletul său pentru Mine, îl va afla pe el. (Matei 10, 38-39)

Fraților! La picioarele crucii lui Hristos să lepădăm și să îngropăm tot ce gândește lumea despre onoare, despre jigniri, despre necazuri, despre pagube, despre nedreptate, despre legile omenești și despre dreapta judecată omenească. Să devenim nebuni pentru Hristos! Să dăm obrajii noștri spre scuipări, spre loviri! Onoarea noastră pământească, veche, să fie acoperită de praful înjosirilor! Să nu privim cu milă averea noastră stricăcioasă: las’ s-o răpească și s-o împrăștie viforele, când li se va îngădui să se abată! Să nu cruțăm trupul nostru în nevoințele de bunăvoie și în pătimirile de nevoie! Să învățăm de la Domnul Iisus Hristos tăcerea tainică a Lui, care este cea mai înaltă Teologie și oratorie, de care îngerii se minunează! Lui, Dumnezeului întrupat, lumea nu I-a dat dreptate: cum să o căutăm noi de la lume? Să ne lepădăm de ea la picioarele crucii lui Hristos! 

Sursa:
Sfântul Ignatie Briancianinov, Experiente ascetice, Editura Sophia, 2008

____________

Preluat de la: https://stranaortodoxa.wordpress.com/2021/02/08/prefacatoria-indreptatirea-cu-viclenie-si-invatatura-fariseica-cel-ce-cauta-slava-faptelor-bune-inaintea-ochilor-oamenilor-nu-este-in-stare-sa-cunoasca-credinta-crestina-sa-primeasca-invatatura/

.
.

CĂUTAȚI ORICE CUVÂNT ORI EXPRESIE CARE VĂ INTERESEAZĂ DIN ACEST SIT, TASTÂNDU-L ÎN 

SECȚIUNEA ”CĂUTARE” 

DIN PARTEA DREAPTĂ-SUS, APOI APĂSAȚI TASTA ENTER,

DACĂ FOLOSIȚI UN CALCULATOR (LAPTOP SAU DESKTOP),

SECȚIUNEA ”CĂUTARE” ESTE AȘA CUM ARATĂ IMAGINEA DE MAI JOS:

.

DACĂ FOLOSIȚI UN TELEFON MOBIL (SMARTPHONE),

SECȚIUNEA ”CĂUTARE” ESTE LA FINALUL ORICĂRUI ARTICOL DIN SITUL

WWW.ROMANORTODOX.INFO 

DEASUPRA SECȚIUNII ”ULTIMELE ARTICOLE”,

AȘA CUM SE VEDE ÎN IMAGINEA DE MAI JOS:

.

SĂ NE FIE DE FOLOS!

.

MĂRTURISEȘTE ADEVĂRUL, FĂ-ȚI DATORIA DE CREȘTIN,

DE A-ȚI IUBI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI,

ACUM, ASTĂZI, CÂT SE MAI POATE!!!

AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU !

.