Încet încet, ”pas cu pas”, prigoana împotriva Bisericii, a Adevărului (Hristos), a Sfinților Părinți, este din ce în ce mai vizibilă.

Masoneria, care recunoaște oficial că este autoarea ECUMENISMULUI SINCRETIST (infernală mișcare mondială politică și religioasă, ce are ca obiectiv supunerea umanităţii sub un conducător universal – Antihrist, și unirea tuturor religiilor într-o panreligie, făcând să dispară creștinismul și înscăunându-se în final potrivnicul Lui Dumnezeu, Satana), după ce și-a împlinit obiectivul oficializării ecumenismului prin pseudo-sinodul din Creta (iunie 2016), după ce a modificat deja multe texte ale Sfintei Liturghii, a modificat textul Prohodului (cenzurând acele versuri din care reiese că iudeii au avut un rol decisiv în crucificarea lui Hristos), trece deja la pasul următor, anume punerea în aplicare a planului prin care Sfinții Părinți sunt decredibilizați prin catalogarea lor ca fiind antisemiți.

În acest sens, recent, Sfântul Ioan Gură de Aur, este inclus de către Wikipedia în categoria celor care trebuie repudiați ca fiind antisemiți, conform politicii corecte…

Iată ce se poate citi public despre Sfântul Ioan Gură de Aur în paginile virtuale ale acestei ”enciclopedii” electronice:

Adversus Judaeos (împotriva iudeilor)[8]

Sfântul Ioan Gură de Aur este acuzat că în predicile sale (Omiliile) ar instiga și cita pe cei care instigau la ură religioasă contra evreilor.[9][3][10][5][11][12] Patrologii consideră aceste argumente nedrepte și anacronice, pe motiv că în Antichitate nu puteau exista antisemiți, termenul denotând un concept rasist modern, fără analog în Antichitate.[13] Dar ei nu pot nega că Gură de Aur a făcut o teologie a înlocuirii de factură anti-iudaică și a folosit o retorică anti-iudaică.[14]

Într-o serie de opt omilii, în timpul primilor doi ani ca preot în Antiohia (386-387), Sfântul Ioan Gură de Aur îi insultă și denigrează pe evrei, îi incită pe creștinii să-i urască și disprețuiască pe evrei[15] , cu scopul de a face religia acestora mai puțin atractivă pentru „creștinii iudaizanți” din parohia lui, care luau parte la sărbătorile evreiești și care urmau regulile religioase iudaice [16] · [17]. Predicile sale sunt formulate convențional, folosind o formă retorică intransigentă cunoscută sub denumirea grecească de „psogos”, insultându-l și urâțindu-l pe adversar.

Un scop al acestor omilii era de a-i împiedica pe creștini să participe la obiceiurile evreiești, evitând astfel erodarea perceptibilă a numărului credincioșilor păstoriți de Sf. Ioan Gură de Aur. În omiliile sale, Chrysostomul îi critică pe „creștinii iudaizanți”, care participau la sărbătorile evreiești și respectau celelalte obiceiuri evreiești precum sabatul, recurgeau la circumciziunea fiilor lor și efectuau pelerinaje la locurile sfinte evreiești[18]. În greaca medievală, aceste predici sunt denumite Kata Ioudaiōn (Κατά Ιουδαίων), titlu care se traduce în latină prin Adversus Judaeos, iar în limba română Contra evreilor. Traducerile mai recente, bazându-se pe faptul că Sf. Ioan Gură de Aur își adresează predicile membrilor propriei sale parohii, care continuau să urmeze obiceiurile evreiești, preferă un titlu mai puțin controversabil: Contra creștinilor iudaizanți[19][20].

Potrivit unor erudiți patristici, în secolul al IV-lea, opunerea unui punct de vedere deosebit era exprimat într-un mod retoric, denumit „psogos” (insultă), ale căror convenții literare constituiau în defăimarea adversarului într-un mod înverșunat; astfel, acești erudiți consideră că a-l trata pe Sf. Ioan Gură de Aur drept „antisemit”, este echivalent cu a folosi o terminologie anacronică, într-un context istoric necuviincios[21], această opinie părând a juca pe diferența puțin relevantă dintre antisemitismul rasial (încarnat cel mai bine de “limpieza de sangre” spaniolă și “legile rasiale” naziste) și antisemitismul religios tradițional (pe care l-a promovat atât Gură-de-Aur cât și înaintașii și succesorii lui). Deosebirea este următoarea: anti-iudaismul este ură religioasă, în timp ce antisemitismul este rezultatul „rasismului științific” al secolului XIX; un anti-iudaist nu ar mai fi avut nimic contra unui evreu care se boteza (deci trecea de la iudaism la creștinism), în schimb pentru naziști nu conta deloc dacă un evreu era botezat sau nu.[22]

Dar că preferăm să numim predicile lui Gură-de-Aur “anti-iudaism”, “ură religioasă contra evreilor” sau de-a dreptul “antisemitism” (religios, firește), fapt rămâne că ele au fost o sursă importantă de legitimare a antisemitismului de-a lungul secolelor care au urmat[23], și asta n-o poate nega și n-o neagă din fericire, nici un erudit[24][25], oricât de apologetic ar fi el, căci a explica un context istoric nu poate înseamna și a scuza incitarea la ură și insultă, astfel ca asta nu-l scuză pe Gură-de-Aur de anti-iudaismul lui extrem, cu atât mai mult cu cât astfel de încercări de a-l descărca pe Chrysostom de responsabilitatea istorică[26] se face apelând la ideea că generațiile de antisemiți care s-au inspirat din scrierile lui pline de ură, n-au ținut cont de contextul istoric (fragila poziție a creștinismului în secolul al IV-lea) și de sensul dorit de autor (păstrarea fidelilor creștini tentați de riturile iudaismului), nu de alta, dar Gură-de-Aur însuși se face vinovat de o astfel de eroare, când din sensul original de lecție istorică pentru un popor nărăvit la idolatrie de sclavia egipteană, care rătăcește dar este iertat, el face din povestea Ieșirii (cap. 32) despre vițelul de aur, o explicație “anacronică” a reticenței evreilor de a-l accepta pe Iisus ca Mesia, “într-un context istoric necuviincios”.[27]            

sursa citatului: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur

.

Așadar, putem anticipa că după Sf. Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai mari și importanți sfinți ai Bisericii, și autor al Sfintei Liturghii, vor urma să aibă parte de același ”tratament” politic corect nu doar și ceilalți sfinți, ci inclusiv Sfinții Apostoli și Evangheliști, ca stâlpi ai Ortodoxiei, fiind considerate ”extremiste” toate scrierile acestora, inclusiv Sfintele Canoane, INCLUSIV SFÂNTA SCRIPTURĂ !…