M-au întrebati mai mulți despre un glas care circulă pe internet ca din partea Athosului, care vine și dă sfaturi anunțând mari catastrofe. Catastrofele pot fi și cu siguranță vor veni, dar pe cel ce dă sfaturile nu-l știu, dar nici nu cred în soluții magice. În Testamentul Legii  Vechi s-a pus accentul pe simbolurile exterioare ale evlaviei. Însă în Legea Harului de la Hristos încoace, suntem chemați să curățim, să luminăm, să împodobim și să sfințim cele dinlăuntru, „partea dinlăuntru a paharului”. De aceea, ca să nu fim ca mormintele frumos văruite pe dinafară, trebuiește pus accentul pe „pocăiți-vă căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor” nu limitarea la detalii exterioare, care nici acelea nu trebuiesc lăsate. Tot timpul trebuie să avem în casă Sf. Cruce la loc de cinste, dar și în inimă, cu dragostea de jertfă necesară. Iar detalii de tipul – pe care parte de ușă să fie Crucea… nu am găsit nici în Apocalipsă dar nici altundeva. Știm că icoanele și simbolurile de închinare se pun pe peretele dinspre Răsărit căci spre Răsărit se cade să ne închinăm în toată vremea.
    Mântuitorul n-a venit să ne scape în chip magic de toate necazurile și relele, ci a venit să dea sens și valoare acestor necazuri și greutăți de acum, iar sensul este cât se poate de limpede: ÎNVIEREA! Mai mult, nu lasă toată suferința de aici să ne apese și să ne copleșească, întrucât ne spune să ne bucurăm atunci când suntem săraci cu duhul, când însetăm și flămânzim după dreptate, când suntem prigoniți pt numele Său…, căci plată multă va fi în ceruri. Să nu așteptăm ca plata să vină aici, căci nu s-a spus că fericirea este pentru aici, ci că: „în lume necazuri veți avea”; „iată vă trimit pe voi ca oile în mijlocul lupilor”; „cei ce vor să trăiască cucernic în Hristos vor fi prigoniți” ; „cel ce vrea să se apropie de Dumnezeu să-și gătească sufletul de ispită”.
    Dar, nădejdea făgăduinței nemincinoase a Mântuitorului, ne ajuta, prin credință, să trăim bucuria celor ce au să vie, încă de aici, și chiar în mijlocul necazurilor care ni se fac pricină de răsplată.

    Lacrimi, lacrimi, lacrimi și iar lacrimi. Cu acestea se poate și spăla și descătușa sufletul. 

    Manualul duhovnicului „Carte foarte folositoare de suflet” scrisă de Sf. Nicodim Aghioritul se încheie cu un ‘Cuvânt de pe urmă’ care spune așa:
  „Pun capăt și pecetluiesc această sfătuire cu aceste cuvinte:
   Tatăl  care a trimis pe Înaintemergătorul Ioan, ca să boteze, a propovăduit prin gura lui păcătoșilor : Pocăiți-vă(Matei 3,2). Fiul, când s-a arătat în lume, a grăit acest cuvânt, începătură și temelie a propovăduirii Sale: Pocăiți-vă(Matei 4,17). Duhul Sfânt, când S-a pogorât în chip de limbi de foc, cuvântul acesta l-a rostit prin Apostolul Petru:Pocăiți-vă (Faptele Apostolilor 2,38). Trei sunt cei ce mărturisesc, și mărturia lor este adevărată, mai mult, este însuși adevărul. Deci, frați ai mei, păcătoși: Pocăiți-vă, pocăiți-vă, pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor„.
.
.
PS: În fiecare Ceaslov și carte de rugăciuni se poate găsi un Canon de pocăință către Mântuitorul Iisus Hristos. Ar putea fi un început, pentru cine vrea, alături de parcurgerea unui îndrumător de spovedanie și asumarea și mărturisirea tuturor relelor noastre înaintea lui Dumnezeu, în așteptarea întâlnirii cu duhovnicul, pentru dezlegare. Căci în Ortodoxie nu s-a spus niciodată: „Spovedanie și Împărtășanie”, ci „Pocăință, Spovedanie și Împărtășanie”. Din păcate chiar și preoții au neglijat mult în ultima vreme accentul Evangheliei care cade mereu pe pocăință.
     „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte”căci s-ar putea să ne aflăm la începutul vremurilor despre care Mântuitorul a spus că „De vă vor zice vouă: Iată, Hristos este în pustie, să nu ieșiți; iată, este în cămări, să nu credeți” (Matei 24, 26), „pentru că Venirea lui Hristos nu are nevoie de cineva ca s-o arate, că prea arătată va fi tuturor, <<precum fulgerul>>” tâlcuiește Sf. Teofilact al Bulgariei”.
.
Nicodim monahul