Rugăciune

 

E vreme rea şi-amărăciune,

A mai rămas o simplă rugăciune

Prin ţara noastră, astăzi părăsită,

Şi-n multe rele nărăvită!

 

Biserica abia mai poate

Lupta cu duhuri necurate;

Copiii noştri sunt vânduţi

Iar munţii noştri mai tăcuţi!

 

Vândută este şi credinţa,

Puţină este stăruinţa

De a păstra Scriptura neschimbată

În Slova ei adevărată!

 

Nu mai suntem creştini adevăraţi

De nu avem părinţi şi fraţi,

Când ţara nu e loc de casă,

Pădurea în străinătate arsă!

 

Străinii astăzi au puterea,

La noi s-a înmulţit durerea

Ogoarelor rămase fără rod,

Mai rău ca-n vremea lui Irod!

 

Pe-aceste plaiuri fără crâng

Se-aud jivinele cum plâng,

Doar ele, Doamne,-au mai rămas

Fidele-n rugă şi în glas!

 

Ci fă-mă, Doamne, şi pe mine

Jivină chiar, printre suspine,

Şi nu pribeag pe la păgâni,

Ajută-i, Doamne, pe români!

 

Constantin Boboc