„Pentru noi, creștinii, este o binefacere această sărăcie, pentru că ne învață să fim mai cu stăpânire de sine, mai grijulii și mai cu frică de Dumnezeu. Nu vedeți că popoarele mai emancipate, care au toate la îndemână, nu mai cred în Dumnezeu? Primul act pe care îl fac, atunci când se simt în bunăstare, este să uite de Dumnezeu. Unde este o Franță, unde este o Spanie, o Italie de altădată? Dar să crezi că un sistem politic sau economic te mai poate izbăvi, este o mare înșelare, pentru că societatea este alterată ca și conducătorii lumii până în adâncurile ființei lor. E o mare pierdere de timp. Nu mai avem altă soluție decât rugăciunea.

Grevele nu au nicio valoare, ele fac parte din planul lor. Românul de altfel e foarte puturos, s-a învățat cu comoditatea și nu suportă să muncească ceva. Au grădini la țară cu pomi fructiferi și nici că se duc să îngrijească grădina sau să adune prunele. Ei vor ceva confortabil; de pildă aici la noi, în zonă, abia găsești un instalator să îți repare chiuveta sau pe cineva să îți văruiască sau să îți tencuiască în casă. Ne-am învățat boieri. Eu cred că această criză este și din iconomia lui Dumnezeu, pentru că ne îndeamnă la o viață mai austeră, la o seriozitate în viața noastră creștină de zi cu zi, la lacrimă și pocăință. Să mulțumim lui Dumnezeu că nu ne-a pedepsit mai rău pentru cât am fi meritat. Poate că va mai trezi pe unii criza asta. Prea multă necredință și prea multă fărădelege este pe pământ. De aceea, dacă vom avea conștiința păcătoșeniei noastre, ne vom asuma și criza în care trăim. Mai bine să ne rugăm ca Sf. Siluan pentru întreaga omenire decât să protestăm. Pentru legea lui Dumnezeu nu știm să protestăm, dar pentru mărirea salariilor da. Când mărșăluiesc homosexualii, când ni se pun cipuri, când ni se omoară copiii prin vaccinuri, nu protestează nimeni, sau foarte puțini. Iată că avem posibilitatea să revenim la asceza creștinismului de altădată.

Un eventual război este posibil, după cum se derulează evenimentele. Și, pe de altă parte, este aproape și sfârșitul acesta al lumii și trebuie să se împlinească toate prorociile Apocalipsei. De aceea ei cumva se și grăbesc și vor să diminueze numărul acesta al consumatorilor, ca să îi poată stăpâni mai ușor. Vor veni vremuri grele nu ai să poți să mai iei un medicament, o bucată de pâine, și comunicarea și întrajutorarea dintre noi va fi cu anevoie de făcut. Se va face, și asta deja s-a început, uciderea omului la nivel oficial, prin otrăvurile care ni le introduc în mâncare, prin otrăvurile ce ni le introduc în aerul ce-l respirăm, prin otrăvurile din vaccinuri toate se fac la nivel oficial. Iar noi le luăm pe toate de bune, pentru că așa spune ziarul ori televiziunea. Omul a ajuns un sclav, un rob, dar cu mult sub condiția sclavului de altădată. Pentru că sclavul înainte știa cui se supune, dar omul de azi a devenit un rob care nu își cunoaște stăpânii. El nici măcar nu știe că este rob.”

.

Părintele Justin Pârvu – extras din revista atitudini

Iată, din 2020 trăim din plin împlinirea acestei profeții…