Să nu credeți că, împlinind cu exactitate și după tipic canonul vostru zilnic, faceți ceva important!
Toată valoarea canonului și a oricărei rugaciuni se găsește în zdrobirea de inimă și în inima golită înaintea lui Dumnezeu.
Sfinții părinți spun că, dacă cineva, atunci când se roagă, nu se simte precum condamnatul la moarte, se aseamănă cu fariseul din parabola evanghelică și zadarnic strigă către Domnul.
Deci să stați în rugăciune ca și când v-ați afla înaintea înfricoșătoarei judecăți viitoare, așteptând să apară sentința definitivă a lui Dumnezeu pentru voi: „Veniți”… sau „Plecați de la Mine…” (Matei 25, 34, 41).
În orice caz, să evitați automatismul, împlinirea mecanică a canonului vostru. Să fiți, ca să spun așa, stăpânii canonului, ci nu robii acestuia.
Doar lui Dumnezeu să-i fiți robi, și Lui să-i închinați în fiecare moment viața voastră, și străduiți-vă să-I fiți plăcuți în orice lucrare a voastră.”
.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul – Călăuzire către viața duhovnicească, Editura Egumenița)
/
.