ORTODOXIA ni-i primejduită!
Înșelătorul umblă la zăvoare:
Îi pare-ncuietoarea ruginită
Și poarta… veche, ușa nepăzită,
Viclean, meșteșugește la intrare!
.
Canoane, vechi sigilii, bariere
Le strâmbă, le îndoaie, doar le-o rupe!
Curge pe el „iubire”, lapte, miere-
Dar, cu pământ amestecat cu fiere
Vrea guri de Paznici Sfinți ca să astupe!
.
În ziduri ortodoxe dă și sapă,
(Căci Zid e Adevăru-Ortodoxie)
Și face breșe, vulpile să-ncapă
Și pentru lupi face secretă trapă,
Ca, mai apoi, „de drag” să ne sfâșie!
.
Cu „dragostea” amortizează șocul,
(Fărădelegea-n taină se lucrează!)
De mult sub Casa noastră e pus focul,
De multă vreme-i pus la cale jocul!…
(Va pierde cel care nu priveghează!)
.
Îl tulbură, nu poate să primească
Taina cea sfântă a Credinței Drepte:
Că-i Una, Sfântă și Sobornicească
Doar Ea – Biserică Apostolească!
Nu poate răutatea să accepte!
.
Și-n loc să vină-ai lui, să vină-Acasă,
Să lepede eresuri și mândrie,
Ne trag pe noi, să stăm cu ei la masă,
Din coșmelii să facem „sfântă casă” (?!?)
Să fim iar frați, „frați” întru erezie!
.
Ca de sfârșit de lume ne pândește
În plinătatea noastră să lovească!
Pe căldicei – spre iad i-ademenește,
Pe ceilalți – între ei îi vrăjmășește –
E dezbinarea arma păgânească!
.
Noi ne-adunăm la umbra Casei Tale,
Bătuți de necazuri și de supărări…
Oi prigonite pe-a Plângerii Vale,
Ne strângem la tine, că Tu ne ești Cale,
Spre pragul Tău, Doamne, cărări și cărări…
.
Știm că nevoie e de priveghere
Și de trezvie și de rugăciune!
Sub streașina Ta, Doamne, cu durere,
Venim să cerem milă și putere –
Doar dragostea Ta poate să ne adune!
.
Avem nevoie de-ntărire, Tată!
Înșelătorul turma ne-o sfâșie…
Suntem mai dezbinați ca niciodată!
Tu poți să ne aduni, ca altădată
Soldați-Străjeri pentru Ortodoxie!
.
-Ajută-ne-un Marcus să fim, un Maxim!
Toți-Fotie, toți-Atanasie Sfânt!
Ca Teodor, Cosma să mărturisim:
Eretici n-am fost și nu vrem ca să fim,
Acesta e ultimul nostru cuvânt!
.
Până-n sfârșit să ne-apărăm Credința!
Să priveghem pe praguri de biserici!
A noastră fi-va, sigur, biruința,
De ne-om uni și cuget și voința,
În jurul lui Hristos, mireni și clerici!
.
– Pleacă-Te rugăciunii noastre, Tată,
Celor ce alergăm la mila Voastră!
Oprește tulburarea Tu, odată,
Nu mai lăsa vrăjmașul să ne bată,
Nu-l mai lăsa să intre-n Casa noastră!
                        .     .
                                    Parascheva Rădoi