Să privim puțin în trecut și să vedem ce se scria acum câțiva ani despre vaccinuri, de către persoane avizate. Dacă în momentul de față lipsesc voci care să mărturisească adevărul despre VACCINARE, vă propunem să privim puțin retrospectiv și să cugetăm la viitorul apropiat, viitor 100% VACCINABIL al poporului român. Eu nu am făcut decât să culeg niște texte, luate cu ghilimelele de rigoare, texte care aparțin unor medici de notorietate ai noștri. Să începem prin a vă readuce în atenție o carte apărută în 2012:
“VACCINURILE: PREVENTIE SAU BOALA? O nouă patologie pediatrică” de DR. CHRISTA TODEA-GROSS, prefațată de Dr. Pavel Chirilă-EDITURA CHRISTIANA – București 2012
Să analizăm pagina de debut a cărții și să vedem că mesajul acesteia apare în partea de sus a paginii:
S.O.S. MEDICAL!!!!!!!
Un prim articol de pe site-ul Cuvântul ortodox:
Ce substanțe toxice conțin VACCINURILE?
V-ați întrebat vreodată ce se găsește de fapt în vaccinuri? Pe pagina de internet a Centrului pentru Controlul Bolilor din America, putem regăsi următoarele substanțe folosite în mod obișnuit ca aditivi în vaccinuri:
– aluminiu – metal usor ce cauzeaza dementa si Alzheimer; n-ar trebui sa va injectati niciodata aluminiu;
– antibiotice – chimicale ce promoveaza superbacteriile, bacterii rezistente la antibiotice ce omoara zeci de mii de americani in fiecare an;
– formaldehida – substanta folosita la imbalsamarea cadavrelor. Foarte toxica pentru sistemul nervos, cauzand orbire, leziuni ale creierului si atacuri de apoplexie. Departamentul American al Sănătății și Serviciilor Sociale recunoaște în mod deschis că formaldehida provoacă cancer. Puteți citi asta pe site-ul Programului Național de Toxicologie, în al 12-lea Raport despre carcinogeni. Acolo însă este uitată menționarea folosirii formaldehidei în vaccinuri. Acesta este “secretul murdar” al guvernului și al industriei vaccinurilor. Se menționează totuși că “…formaldehida provoacă leucemie mieloidă, precum și forme rare de cancer ca cel sinonazal sau cel nasofaringeal.”
– monoglutamat de sodiu – o substanță neurotoxică numită “excito-toxină”. Produce supra-excitarea neuronilor până la punctul decesului. Monoglutamatul de sodiu este toxic și atunci când este consumat în mâncăruri, cauzând migrene și leziuni endocrine. Nu ar trebui să vă injectați NICIODATĂ MGS în organism. Din nefericire, exact asta fac muncitorii din sistemul medical atunci când vă vaccinează.
– timerosal – un compus al mercurului care provoacă leziuni severe, permanente ale sistemului nervos. Mercurul este foarte toxic pentru creier. Nu trebuie niciodată atins, înghițit sau injectat. Orice doză este periculoasă. Doctorii și promotorii vaccinurilor MINT atunci când spun că nu există mercur în vaccinuri. Până și CCB recunoaște că vaccinurile încă mai conțin mercur (timerosal).
Mai mult, Programul Național de Toxicologie admite în propriile documente că:
– Vaccinurile “pot provoca o creștere mică, dar măsurabilă a nivelurilor de mercur din sânge”.
– “S-a descoperit ca timerosal poate traversa barierele sânge-creier și sânge-placentă”.
– “Pericolele timerosalului includ neuro și nefrotoxicitatea (toxicitatea creierului și a rinichilor).”
– “Profilurile toxicologice similare dintre etil și metilmercur cresc posibilitatea apariției neurotoxicității chiar și în cazul dozelor mici de timerosal.”
– “Nu există încă reguli orientative pentru expunerea în siguranță la etilmercur, metabolitul timerosalului.”
– “Evaluarea a determinat că folosirea timerosalului ca și conservant în vaccinuri poate rezulta într-un consum de mercur în primele 6 luni din viață care depășește normele recomandate de Agenția de Protecie a Mediului.”
– “În Statele Unite, timerosalul se regăsește încă sub forma conservanților în componența vaccinurilor pentru copii, precum și în câteva produse biologice recomandate în timpul sarcinii. Timerosalul rămâne conservantul din anumite vaccinuri administrate adolescenților și adulților. Mai mult, timerosalul continuă să fie folosit internațional ca și conservant în vaccinuri.”
Raportul continuă cu afirmația că studiile FDA au găsit totuși că timerosalul nu reprezintă niciun pericol pentru sănătate. Mai spune de asemenea că producătorii “lucrează” la eliminarea timerosalului din vaccinuri, dar în realitate acesta se regăsește încă în compoziția lor. Interesant este că FDA cere că timerosalul și conservanții similari să se adauge doar în vaccinurile “multi-doză” – flacoane ce conțin mai mult de o doză de vaccin. Companiile farmaceutice ar putea, dacă ar dori, produce vaccinuri “curate”, fără mercur/timerosal. Dar aleg să ignore această variantă deoarece este mult mai profitabil să produci vaccinuri multi-doză. Cum menționează raportul: “Conservanții nu sunt necesari în produsele împachetate în flacoane de o singură doză. Flacoanele multi-doză sunt preferate de către anumiți doctori și anumite clinici datorită faptului că acestea sunt adeseori mai ieftine și mai ușor de depozitat.”
Deci motivul pentru care copilul vostru este injectat cu așa ceva se reduce la atingerea unui profit cât mai mare și optimizarea spațiilor de depozitare de către birourile de sănătate!
“Mercurul din vaccinuri este o teorie a conspiratiei!”
Mi-a fost spus de catre numerosi “sceptici” si doctori ca nu exista un asemenea lucru precum mercurul din vaccinuri, si ca orice astfel de sugestie nu este nimic altceva decat o “teorie nebuna a conspiratiei”. Acest fapt arata cat de ignoranti sunt toti scepticii, doctorii si toti ceilalti muncitori din domeniul medical: nu au NICI CEA MAI MICA IDEE ce se afla in compozitia vaccinurilor pe care le administreaza pacientilor. Tot ce trebuie sa faca este sa viziteze pagina web a CCB, unde vor gasi recunoasterea fara echivoc a faptului ca aceste chimicale sunt folosite in vaccinuri la ora actuala. Se pare ca nu este o teorie conspirativa. Este status-quo-ul societatii moderne de producere a vaccinurilor. Si in cazul in care CCB va sterge pagina respectiva, citam direct de acolo:
Ati simtit migrena de dupa un vaccin? Aceea este senzatia substantelor chimice ce va mananca din creier. Luati in considerare urmatorul fapt: cel mai raspandit efect secundar al injectarii unui vaccin este durerea de cap. CCB admite ca mai mult de 30% dintre cei vaccinati acuza dureri de cap sau migrene.Ia ganditi-va: ce ar putea fi in vaccinurile acelea care ar putea cauza durere de cap, migrene sau leziuni cerebrale? Hmmm… poate mercurul, formaldehida, alumimiul si monoglutamatul de sodiu?… Chiar daca esti adeptul teoriei vaccinurilor ca si cale ajutatoare de a invata sistemul imunitar sa recunoasca patogenii, de ce ar crede oricine – mai ales un doctor -, ca este in regula sa injectezi fiinta umana cu mercur, monoglutamat de sodiu, formaldehida si aluminiu?
Argumentul promotorilor vaccinarii este acela ca fiecare vaccin contine doar o doza minuscula din aceste substante foarte toxice, si deci este in regula sa fii injectat cu ele. Insa acest argument contine o greseala fatala: copiii din SUA sunt vaccinati de 20 de ori pana implinesc varsta de 6 ani!!! Care este efectul cumulat al tuturor acestor vaccinuri, plus mercurul din plombele dentare si sursele alimentare? Care este efectul injectarii mercurului intr-un copil ce sufera de o deficienta nutritionala cronica?
Cercetatorii nu cunosc raspunsul deoarece asemenea studii nu au fost niciodata facute. Deci pot pretinde linistiti ca nu se va intampla nimic rau si continua sa administreze tot mai multe vaccinuri bebelusilor, copiilor si chiar mamelor insarcinate. Joaca ruleta ruseasca pe seama copiilor nostri, cum ar veni, joc in care fiecare injectie ar putea produce un atac de apoplexie, coma, autism sau moarte.
Daca vaccinurile sunt bune pentru tine, atunci de ce contin atatia aditivi care iti fac rau? Nu cred ca ti-ai dori mercur in pestele pe care-l mananci. Nu cred ca ti-ai dori monoglutamat de sodiu in sandvis si in mod sigur nu ti-ai dori formaldehida in bautura racoritoare. Deci de ce ai vrea sa te injectezi cu aceste substante ucigatoare? Si, cel mai important, de ce producatorii nu ofera vaccinuri “curate”?
Ganditi-va: cand cumperi mancare bio, iti doresti alimente FARA mercur, FARA monoglutamat de sodiu, FARA aluminiu si bineinteles FARA formaldehida. Niciun om intreg la minte nu ar consuma aceste otravuri neurotoxice. Si totusi, uimitor, exact aceiasi oameni stau aliniati pentru a fi INJECTATI cu exact aceleasi otravuri, autojustificandu-si ignoranta.
Si mai absurd, industria vaccinurilor sustine ca aceste ingrediente toxice sunt adaugate tocmai pentru a le face mai eficiente! Da, acesta e motivul: mercurul face vaccinurile mai eficiente! Dati click aici pentru a vedea un reportaj in care se afirma ca mercurul creste eficienta vaccinurilor, imbunatatindu-le copiilor “comportamentul si performanta mentala”. Nu, nu inventez nimic. Mass-media afirma la modul cel mai serios ca mercurul este BUN pentru bebelusi. Vitaminele s-ar putea sa te ucida, dar mercurul este benefic! Dar stati putin: parca teoria din spatele vaccinurilor era ca virusii slabiti invata sistemul imunitar sa dezvolte anticorpi impotriva adevaratilor virusi. Unde intra mercurul, MGS si formaldehida in teoria asta?
Deci… Exista vreun vaccin “curat”? Va provoc sa descoperiti unul. Pur si simplu nu exista niciunul pentru marea majoritate a populatiei. Aproape toate vaccinurile destinate maselor sunt formulate cu substante neurotoxice care nu au absolut nimic de-a face cu stiinta vaccinarii, dar au absolut totul de-a face cu autismul, Alzheimer, dementa prematura, suprimarea imunitatii, prostirea la scara larga a functiilor creierului. (…)
Dacă în trecut părinţii, în special mamele, îşi duceau copiii la vaccinat fără să pună întrebări, având o încredere deplină în autorităţile medicale, nu acelasi lucru se întâmplă în ziua de azi când părinţii tineri, cu studii medii sau superioare şi având la dispoziţie numeroase surse despre vaccinuri şi efectele lor secundare, pun tot mai des întrebări despre eficienţa sau ineficienţa vaccinurilor, dar mai ales despre pericolul pe care îl pot prezenta pentru sănătatea copiilor lor. Din nefericire nu primesc răspunsul sincer la care se aşteaptă, fiindcă în spatele unei publicităţi tot mai agresive a vaccinurilor nu se află altceva decât o goană după bani, la care nu este dispusă să mai renunţe vreodată cunoscuta Big Pharma. Cu toate acestea, nicio propagandă falsă nu mai poate păcăli pe părinţii copiilor deveniţi victime ale vaccinurilor, dar nici pe alţii care doresc să cunoască adevărul despre vaccinuri.
În Occident au apărut tot mai multe asociaţii de părinţi a căror copii suferă de boli grave postvaccinale. Unii dintre părinţi şi-au cerut drepturile în instanţă şi au câştigat. La ora actuală, în America, tot mai mulţi părinţi ai căror copii suferă de autism provocat de vaccinuri combinate precum ROR şi DTP, dau statul în judecată şi unii dintre ei au câştigat în instanţă, dovedindu-se o legătură direct între vaccin şi boală. Tot mai mulţi oameni de ştiinţă au studiat aceste afecţiuni şi au recunoscut legătura lor incontestabilă cu vaccinurile. Deşi numeroasele cărţi scrise de autori renumiţi din SUA şi unele state ale UE, dar şi din China şi Japonia, dovedesc acest adevăr, în mod paradoxal afacerea cu vaccinurile continuă ca şi când nimic nu s-ar întâmpla iar presiunile făcute de Autorităţile Sanitare asupra părinţilor cresc pe an ce trece.
Unii dintre medici, după ce acumulează o experienţă practică, la cabinet sau la spital, care de multe ori contrazice teoriile învăţate, nu mai pun nici ei întrebări, din teamă de a nu intra în conflict cu superiorii lor sau de a nu-şi pierde locul de muncă. Atunci ei fac un compromis. Unde lipseşte credinţa, lipseşte şi curajul..
Alţi medici, văzând un sistem medical bolnav şi dorind o schimbare, se opun, dar riscă să fie marginalizaţi sau chiar ameninţaţi de către superiorii lor. Adeseori nu le mai rămâne decât o cale: să plece din sistem. Este cazul a multor medici din Occident, care s-au opus vaccinurilor şi teoriilor false elaborate despre acestea, dar au avut şi de suferit. Curajul se naşte din credinţă.
Soluţia care rămâne: atunci, când medicii nu mai au curaj să spună adevărul, o va face preotul…
Dr. Christa Todea-Gross,
3.11.2011
Un alt articol de pe site-ul Cuvîntul ortodox:
Dr. Christa Todea-Gross: BOLI NEUROLOGICE SI PSIHICE POSTVACCINALE. EFECTELE SECUNDARE ALE VACCINURILOR ANTI-RUJEOLIC SI R.O.R.
Am primit pe mail urmatorul material (“Boli neurologice si psihice postvaccinale”) ce face parte dintr-o viitoare carte pe tema vaccinurilor si efectelor secundare corelate. L-am publicat alaturi de un alt material, elaborat tot de dr. Christa Todea-Gross, pe tema vaccinurilor anti-rujeolic si R.O.R. (rujeola-oreion-rubeola).
Boli neurologice şi psihice postvaccinale
1) Autismul
2) Hiperactivitatea (ADHD) şi Sindromul leziunilor cerebrale minime
3) Sindromul postencefalitic
1) AUTISMUL – o boală nouă, postvaccinală
“Primele victime ale atacului Medicinii asupra creierului (prin intermediul vaccinurilor) au fost copiii americani.” Într-un articol din anul 1946, descria Leo Kanner – medic psihiatru cu renume mondial – nu mai puţin de 11 cazuri a unei boli noi apărute în rândul copiilor şi tinerilor pe care a descris-o sub forma unor “tulburări autistice ale relaţiilor afective.” El nota:
“Simptomele diferă radical de oricare alte simptome cunoscute până la ora actuală.” (Kanner, Leo, 1942/1943, 250).
După primele articole scrise de Leo Kanner, mai mulţi cercetători au căutat studii şi cazuri care să ateste existenţa autismului în trecut, dar ei nu au găsit astfel de date, boala fiind cu adevărat necunoscută. Înainte de 1943 s-au găsit doar câteva cazuri. În 1958, Kanner număra 150 de cazuri. În anii ’50-’60 se observă însă o creştere spectaculoasă a cazurilor de autism la copii. Psihiatrii renumiţi precum Goodwins scriau:
”Autismul la copii era o raritate în spitalele de psihiatrie infantilă înainte de anul 1964.“
În perioada 1952-1964, ei au relatat de existenţa a doar 6 cazuri. De aceea nu erau deloc pregatiţi când la un moment dat au apărut un număr de 65 de cazuri. Această explozie de cazuri de autism se corela cu perioada în care a început noul program de vaccinare la sugarii din SUA.(Goodwin,, M.S. and T.C., 1969, 558).
Acelaşi paralelism între debutul autismului şi noul program de vaccinare se poate observa şi în alte ţări. În Japonia, primul copil autist s-a născut în 1945. Una din condiţiile obligatorii impusă Japoniei de către americani care tocmai ocupaseră ţara, era un program obligator de vaccinare împotriva tusei convulsive. În Franţa, Chile, Austria, Olanda şi Scandinavia primele cazuri de autism apari la începutul anilor’50. Tot în acest timp s-a introdus pentru prima dată vaccinul pertussis (împotriva tusei convulsive). În Anglia, campania de vaccinare împotriva tusei convulsive a debutat doar la sfârşitul anilor ’50. Când în 1962 se formează în Londra prima Asociaţie a părinţilor cu copii cu autism, se constată că aproape toţi s-au născut în perioada când s-a început această vaccinare, doar câţiva se născuseră la începutul anilor ’50. (Everard, M.P., 1973, 278). În Anglia numărul copiilor autişti este mult mai mic ca cel din SUA, probabil datorită faptului că vaccinul pertussis nu este obligator, ci voluntar, fiind regiuni unde se vaccinează doar 30% din copii. (Coulter, H. and Fisher, B., 1985, 200-204, 235).
Cine au fost primii copii vaccinaţi ? Primele cazuri de autism au apărut la copiii din familii înstărite, dar mai ales de intelectuali, părinţii fiind adeseori medici, avocaţi, profesori, etc. Deci primele victime nu au fost copiii muncitorilor sau a oamenilor săraci, ci copiii oamenilor cu studii superioare, cu mame exagerat de grijulii pentru care nici un sacrificiu nu era prea mare, având în vedere că acest vaccin era şi foarte scump… Kanner ne relatează:
“Până acum nu avem nici un caz de autism la copii a cărui părinţi să nu fie inteligenţi”.
Din primele 100 de cazuri de copii cu autism, 87 din taţi şi 49 din mame aveau studii superioare, restul având cel puţin un colegiu. ( Harris L. Coulter, 2004, (5): 71 ). Și alte studii arată că toţi copiii autişti provin din familii cu un statut aparte în ce priveşte inteligenţa şi personalitatea părinţilor. Acest lucru era cu totul ieşit din comun având în vedere că în cazul celorlaţi copii cu alte afecţiuni psihice, doar un procent mic, de 19 % din părinţi, absolviseră facultatea. (Coleman, Mary, ed., 1976, 12). Aşa se explică de ce în primul deceniu vedem o răspândire inegală a autismului între copii. Dar după extinderea unui program obligator de vaccinare în aproape toate ţările, au beneficiat copiii din toate categoriile sociale de trivaccinul antidiftero-tetano-pertussis (DTP). Din acest moment autismul se va răspândi în mod egal la copii iar cercetătorii au considerat din acest motiv ( în mod greşit desigur), că primele statistici ar fi fost false! Astăzi putem compara evoluţia autismului cu cea a unui arbore bolnav. Din primele ramuri, respectiv cele 11 cazuri descrise de Kanner în 1943, au crescut alte 200.000 doar în SUA. (p.73, ibidem).
Manifestările clinice ale autismului. Cazuri concrete.
- a) Înstrăinarea de sine şi de lume. Denumirea autismului vine din grecescul “autos” care înseamnă “propriu” sau “eu însumi”. Kanner descrie această înstrăinare ca fiind
“incapacitatea copilului de a avea relaţii normale cu oamenii încă de la naştere… Chiar de la început vedem o înstrăinare extremă…” (Kanner, Leo, 1942/1943, 250).
Aceşti copii trăiesc în lumea lor şi nu lasă pe nimeni să se aproprie de ei. Sunt “absenţi” şi nu pot zâmbi. Nu le place nici o atingere, uneori nici de la părinţii lor, iar faţă de străini se poartă cu nervozitate şi ură. Ei suferă de acest “sindrom afectiv disproporţionat”. (Eisenberg, Leon, 1956, 609-611).
Caz concret: Jerry Goldsmith, un băiat de 18 ani, cu autism, este descris în felul următor:
” El funcţionează a o masină, fără sentimente şi se raportează la lumea din jur doar cu mintea ( intelectul)… La 14 ani, fiind plecat cu părinţii într-o excursie în Mexic, nesuportând la un moment dat mirosurile dintr-o piaţă, a dispărut pur şi simplu şi a mers pe jos cei 16 km până la Motel, fără ca să spună ceva părinţilor…” (Harris L. Coulter,2004, (5):23).
- b) Egoismul.Copilul autist se identifică cu lumea întreagă. El crede că doar el există pe lume. Nu realizează că are şi semeni şi crede că totul se învârte doar în jurul lui. Se vede ca fiind singurul şi cel mai important “obiect” din lume şi îl intereseaza doar ce efect pot avea asupra lui situaţiile, obiectele din jur, etc.
Caz concret: Ronald, cu o formă moderată de autism, ne relatează:
”nu am ştiut până la vârsta de 7 ani că există oameni pe lume. Dar chiar şi acum trebuie să îmi aduc uneori aminte că mai există şi oameni pe lumea asta.“
I se întâmplă acest lucru mai ales când este într-o relaţie cu oamenii. Spre exemplu: se retrage brusc şi pleacă în mijlocul unei conversaţii ca şi când acel o ar fi murit brusc. (Cohen, Donald J., 1980, 388).
- c) Frica.Acest sentiment de teamă se vede pe faţa lor care exprimă permanent acest sentiment. Cauza poate fi faptul că le este mereu teamă să nu intervină în lumea lor cineva “de afară”. (Kanner, Leo, 1944, 217).
Boli neurologice care însoţesc autismul. Se ştie că autismul este însoţit adeseori şi de alte tulburări neurologice precum retard mental, epilepsie, paralizii. Un procent de 20-30% dintre copiii cu autism suferă de convulsii, spasmul sugarului, epilepsie formă minoră (petit mal) sau majoră (grand mal), pierderi scurte ale cunoştinţei, etc. (Wolf, L. and Goldberg, B. , 1986).
2) Hiperactivitatea (sindromul ADHD/Deficit de atenţie/Tulburare hiperkinetică) – o tulburare postvaccinală
De la apariţia primelor simptome şi până în prezent s-au încercat mai multe definiţii şi clasificări ale hiperactivităţii.
- a) “Hiperactivitatea” şi “Disfuncţie cerebrală minimă”
În jurul anului 1955, la 10 ani de la apariţia autismului, atenţia medicilor pediatrii este acaparată de o nouă manifestare patologică apărută la copiii şcolari, sub forma unei tulburări nervoase, pe care o denumesc “Hiperactivitate.” (Harris L.Coulter, 2004, (5): 78). Copiii sunt mereu hiperactivi, depăşind limita normalului. Părinţii spun despre aceştia că sunt precoce, mergând în două picioare mai devreme decât alţi copii. (Laufer, M.W.and Dehoff, E.,1957, 463).
În anul 1963, în America specialiştii numără deja în jur de 100 de semne şi simptome care se asociază cu hiperactivitate, motiv pentru care termenul de “Hiperactivitate” se schimbă în cel de “Disfuncţie cerebrală minimă”. Profesorii de pediatrie de la Facultatea Yale scriau în 1984 despre aceste manifestări patologice că “ele reprezintau în perioada respectivă cea mai răspândită tulburare psihică diagnosticată la copii în Spitalele de Psihiatrie Infantilă.” (Shaywitz,Sally E. and Bennet A., 1984, 429).
Procentul copiilor şcolari care suferă de această tulburare este estimat de unii autori la 15-20% ! ( U.S.Department of Health and human Services, 1984. Cowart, V.S. 1988 (b), 2647).
Cazuri descrise de părinţi
– “fiul meu are 2 ani dar deja din primul lui an de viaţă ne-a creat probleme, ne-a întors toată casa pe dos, nu şi-a făcut prieteni fiindcă loveşte în toţi cu picioarele şi strigă la ei. Deschide frigiderul şi încearcă să stea în el, se urcă pe mobilă, scoate boilerul din priză şi apasă pe toate butoanele, nu se mulţumeşte niciodată cu nimic…”
– “Tommy nu poate sta liniştit. La şcoală deranjează fiindcă vorbeşte încontinuu. Părăseşte clasa cănd vrea el fără să-l întrebe pe învăţător. Deşi are o inteligenţă peste medie, are probleme la citit şi scris. Vorbeşte prea repede şi nu-l înţelege nimeni…”
– Joe nu vrea să meargă la şcoală, dar în schimb face toată ziua “excursii” prin casă. Când a fost destul de mare ca să deschidă uşa, a aflat şi vecinul ce poate fi în stare. Era un copil care enerva pe toţi. Odată l-am găsit plimbându-se în mijlocul străzii. Arată ca un copil maltratat, este lovit mereu fiindcă intră în tot ce-i stă în cale.” (U.S.Department of Health and human Services, 1984. Cowart, V.S. 1988 (b), 2).
În trecut, epidemiile se soldau cu numeroase cazuri de encefaliă infecţioasă iar simptomul cel mai frecvent la aceşti bolnavii aflaţi în convalescenţă era hiperactivitatea. (Annel, A. L. ,1953, 75-76).
Se credea atunci că tulburările de hiperactivitate vor trece odată cu vârsta şi copilul se va vindeca până va ajunge la vârsta adultă. Astăzi se ştie că acest lucru se întâmplă doar rar şi numai în cazurile uşoare. Hiperactivitatea este cea care uneori mai cedează, în schimb alte simptome precum lipsa de atenţie şi concentrare rămân, fără să existe vreun tratament. (Harris L.Coulter, 2004, (5): 77)
- b) “Sindromul cu afectare cerebrală minimă “
După ce s-a ajuns la concluzia că este vorba de un sindrom, medicii specialişti psihiatrii l-au denumit MBD-Syndrom (Minimal Brain Damage), trad. “Sindromul cu afectare cerebrală minimă”. Spre surprinderea lor însă, ca şi în cazul autismului, la acest sindrom apari şi sechele neurologice : convulsii, paralizii, retard psihic, etc, care nu pot fi încadrate în tulburări psihice minime, respectiv în “tulburări emoţionale sau de comportament”. Manualul de Diagnostic şi Statistică (Diagnostical and Statistical Manual) arată că la un procent de 5% din copiii care au Sindromul MBD, sunt prezente şi simptome grave. (American Psychiatric Association, 1980, 42).
- c) “Sindromul cu afectare cerebrală minimă” şi “Autismul“Cauze comune?
Unii specialişi consideră că există o legătură între cele două afecţiuni, amândouă având la început o manifestare subclinică a creierului (care trece neobservată, neavând manifestări clinice, ci doar paraclinice) care apoi, în timp, dau naştere la simptome psihiatrice. (Rutter, M., 1982, 31. )
Alţii se întreabă “care ar putea fi cauzele care duc la asemenea tulburări neurologice masive?” (Elliot, Frank, 1986, 231).
Ar putea fi o encefalită postvaccinală, din copilărie… ?
3) Sindromul postencefalitic
- a) Da, este vorba de o encefalită din copilărie! Acesta este răspunsul la întrebarea anterioară.ÎN MAJORITATEA CAZURILOR ACEASTĂ ENCEFALITĂ ESTE DATĂ DE VACCINURILE DIN COPILĂRIE! (Harris L.Coulter, 2004, (5):.111).
Simptomele comune ale autismului şi ale sindromului cu leziuni cerebrale minime, arată că au şi o cauză comună: encefalita, fie o formă clinic manifestă, fie o formă subclinică (fără modificări clinice, ci doar paraclinice). Sechelele care rămân definesc “sindromul postencefalitic.” Autismul şi sindromul cu leziuni cerebrale minime sunt două manifestări ale sindromului postencefalitic. A fost o neglijenţă a americanilor să nu recunoască etiologia comună al acestor două afecţiuni în cei 20-30 de ani, desi cunoşteau şi tratau de mult timp cazuri de encefalită. Inclusiv psihiatrul Leo Kanner a comis greşeala să spună despre autism că are simptome necunoscute până atunci, când de fapt nu a recunoscut simptomele neurologice care indicau existenţa în mod cert a unei encefalopatii. La el este acceptabil acest lucru deoarece nu era neurolog. Dar, când în anii ’60 medicii psihiatrii se confruntau deja cu simptome neurologice foarte evidente (retard psihic, paralizii, convulsii epileptic, etc) atât la autişti cât şi la cei cu Sindromul leziunilor cerebrale minime, ei ar fi trebuit să recunoască legătura evidentă al acestor boli cu o encefalită, mai ales că erau cunoscute cazurile de encefalite postvaccinale. Dar tocmai aici găsim motivul pentru care medicii psihiatrii închideau ochii! Trebuia ascuns cu orice preţ faptul că vaccinurile, care erau tot mai la modă, puteau duce la complicaţii precum encefalita! (ibidem, p. 112).
- b) Encefalitele din secolului XX
Putem vorbi de o adevărată epidemie a encefalitei din secolul XX cauzată de vaccinurile din copilărie. Medicii cunoşteau foarte bine cauzele encefalitelor (sau encefalopatii): traumatisme craniene, arsuri grave, boli infectocontagioase precum rujeola, oreion, rubeola, varicela sau tusea convulsivă şi, nu în ultimul rând, vaccinurile împotriva acestor boli, când era denumită “encefalită postvaccinală.” (Bannister, R., 1978, 408ff.)
O formă acută de encefalită infecţioasă, caracterizată printr-o stare de somnolenţă excesivă şi letargie, a debutat ca o epidemie în ultimii ani ai primului război mondial. A început în China, de unde a migrat spre România, Franţa, Germania şi Austria unde, Constantine von Economo o descrie într-un articol medical. După numele ei a fost denumită “Encefalita Von Economo”.( Von Economo, C., 1931). După război s-a extins epidemia în majoritatea ţărilor. Între anii 1919 -1928 s-au numărat peste 500.000 de decese iar un million de oameni au rămas cu sechele neurologice grave datorate encefalitei infecţioase. Mai târziu s-a ajuns la concluzia că a fost vorba de o epidemie de gripă porcină cauzată de două tipuri de virusuri. (Greenough, Anne et al., 1983, 922. Ravenholt, R.T. and Foege, W.H., 1982, 860.)
Indiferent de cauza encefalitei (epidemică, posttraumatică, postvaccinală), interesant este faptul că se manifestă cu o multitudine de simptome psihice, neurologice, mentale, emoţionale care vor forma sindroame clinice foarte variate de meningită sau encefalită. (Merritt, H.H. , 1979, 104.) Acest lucru s-a observat mai ales la cazurile de tuse convulsivă (tuse măgărească) complicată cu encefalită. Dar şi după vaccinul împotriva tusei convulsive ( Pertussis) apari encefalite cu aceleaşi manifestări, ceea ce dovedeşte că vaccinul le poate provoca. Dintre toate vaccinurile, cel mai periculos a fost considerat pe vremea aceea vaccinul împotriva tusei convulsive. Este vorba despre un vaccin “întreg”, ceea ce înseamnă că bacteria conţinută în vaccin ( Bordetella pertussis), este identică cu antigenul care provoacă boala! (Coulter, H. and Fisher, B., 1985, Chapter 5: Adverse Reactions: An Afterthought ? Chapter 7;Long-Term Damage. Ironside, R., 1956, 145 ). Margaret Pittman, specialist renumit în astfel de boli infecţioase spune despre această bacterie că “se deosebeşte de celelalte prin marea ei capacitate de a influenţa reacţiile biologice ale organismului.” (Pittman, M. and Cox, C.B. , 1965, 447).Ori dacă bacteria poate provoca astfel de reacţii polivalente în organism, cu certitudine o va face şi vaccinul care conţine această bacteria.( Harris L.Coulter, 2004, (5): 114).
Aceleaşi reacţii postvaccinale grave care pot apare după renumitul trivaccin (DTP: diftero-tetano-pertussis), le vom vedea şi în encefalitele infecţioase acute la sugari(!): febră mare, somnolenţă extremă, otită, diaree, vărsături, tuse, ţipăt, stări de leşin, convulsii, spasmul sugarului, tulburări de respiraţie, alergii. (Coulter, H.L. and Fisher, B., 1985, Chapters 5 and 7.).
Cazuri concrete:
- a) Mama unei fetiţe vaccinată la 2 luni povesteşte:
“După o oră de la vaccinul cu DTP, fetiţa a adormit şi nu s-a trezit timp de 24 de ore. Pur şi simplu nu o puteam trezi… Tot ce îmi amintesc este că după ce s-a trezit se purta ciudat, altfel ca înainte, chiar şi plânsul era modificat. Apoi a adormit la loc. Aceste stări de somn apărute brusc au continuat mult timp… La vârsta de 4 luni a început să strige într-o zi brusc şi tare, încât ne-am speriat cu toţii. Se purta de parcă cineva ar fi atacat-o. O strigam pe nume până s-a trezit, s-a învineţit la faţă, după care s-a albit. Ne-am gândit că va muri…”.
Fetiţa astăzi în vârstă de 16 ani suferă de hiperactivitate, are mari tulburări de concentrare, stări de somnolenţă extremă, care ştim că sunt şi manifestarea principală a Encefalitei Letargice. (Harris L.Coulter, 2004, (5): 115)
- b) Cazul unui băieţel după al doilea vaccin cu DTP(la 4 luni)descris de mama lui:
”bebeluşul a devenit flasc, pupilele i s-au mărit, nu mai putea să mănânce, nu mai reacţiona. Am chemat un alt medic care ne-a spus că se extinde nevul pigmentar pe care îl are la cap şi l – a internat.…Mai târziu copilul se trântea adeseori cu capul de perete sau chiar de podea. Alteori se lovea în cap cu picioarele. Dacă îl întrebam de ce face aşa ceva, îmi răspundea că îi face plăcere. Și la 4 ani când se manifesta astfel, nu ştia să îmi spună de ce sau nu ştia să îmi explice de ce.” (p.117, ibidem).
Știm că infecţia creierului se însoţeşte de inflamaţia acestuia şi este imposibil să nu provoace dureri mari de cap dar sugarii şi copiii mici nu au cum s-o exprime decât prin aceste reacţii caudate. Alteori vedem că sugarii şi copiii mici se tot trag de ureche, reacţia cauzată adeseori de dureri de cap pe care ei nu au cum s-o exprime. (Coulter, H.L. and Fisher, B., 1985, 61-65).
- c) Uneori encefalita se însoţeşte de tulburări gastro-intestinale precum diaree, vărsături, balonări, gastroenterite, dureri de stomac, enuresis (incontinenţă de urină), constipaţie, etc. Aceste simptome le observăm adeseori după vaccinarea cu DTP. (Byers, R.K. and Moll, F.C., 1948, 454, A.L.1953, 20,49).
Cazul unui alt copil vaccinat cu DTP despre care mama ne povesteşte :
”copilul avea scaune foarte multe, diareice şi vărsa. Nu obişnuia să aibă până atnuci vărsături, decât foarte rar. După a cincea injecţie (vaccin) cu DTP, Garry nu mai putea să îşi controleze reflexul de a urina (enuresis) şi nici scaunul (encompresis). Se “scăpa” pe el şi era foarte supărat din acest motiv. Îmi spunea că pur şi simplu nu simţea că trebuie să meargă la WC.” (p.117, ibidem).
- d) Cazul unui copil vaccinat anti – ROR (rujeolă-oreion-rubeolă):
Alberto Garcia a fost vaccinat la 15 luni. Ziua următoare febra a urcat la 40 de grade şi de 17 ori pe zi avea un scaun diareic, galben-verzui, uleios, diagnosticat ca o infecţie cu Salmonella. După o lună de zile nu mai vorbea, iar apoi au apărut simptomele de autism. (p.117, ibidem).
- e) Vaccinul DTP,descris de Barbara Fisher şi de Harris L.Coulterîn 1985 ca fiind un “un glonte tras în întuneric”, provoacă şi alte reacţii grave precum atacul de apnee (oprirea scurtă a respiraţiei). Cazul lui Harvey Jackson este relevant în acest sens iar tatăl acestui copil ne povesteşte:
”În 13 ianuarie 1972 copilul meu a fost vaccinat cu DTP… În 15 ianuarie, copilul plânge neîncetat de dimineaţa, iar pe la orele 13-14 are mari dificultăţi de respiraţie. De două ori I s-a oprit respiraţia pentru un timp şi doar după ce l-am pus pe umerii mei şi l-am lovit pe spate a început iar să respire. Ne-am dus la medic şi l-a internat. Între timp şi-a revenit şi acum are 3 luni.”
Acest copil a “scăpat “ in mod fericit de o moarte subită la care pot duce atacurile de apnee. După ce a mai crescut însă au început simptomele unui autism de gravitate medie. (Harris L. Coulter, 2004, (5):.44) Asta demonstrează că atât autismul cât şi moartea subită a sugarului au o cauză comună: encefalita care, în majoritatea cazurilor, este provocată de vaccinuri!
Concluzie tragică(!): Dacă copiii cu atacuri de apnee nu mor subit şi supravieţuiesc, ei vor dezvolta ulterior o formă de autism.
Descrierea unui atac de apnee: de obicei pacientul respiră tot mai frecvent şi mai adânc până la un moment dat când se opreşte respiraţia. Gura rămâne larg deschisă, muşchii feţei sunt contractaţi. Atacul poate fi atât de grav încât copilul se poate cianoza sau să facă chiar convulsii. Respiraţia se reia dar muşchii se relazează doar după câteva minute, uneori ore. ( p. 118, ibidem).
- f)Atacurile de apnee pot fi uneori fatale provocând complicaţia cea mai gravă a vaccinurilor: moartea subită a sugarului ( în germană este denumit SIDS).Literatura de specialitate descrie în multe tratate această moarte subită a sugarului, specificând însă că nu se cunoaşte cauza…
Caz concret descris de un părinte :
“ În urmă cu opt săptămâni, seara, după ce i-am dat de mâncare bebeluşului nostru, l-am culcat. În dimineaţa următoare l-am găsit mort în pătuţul lui. Vă scriu aceste rânduri pentru a trage un semnal de alarmă legat de un sindrom care curmă viaţa a mii de bebeluşi în fiecare an : unul din 500! După moartea copilaşului nostru am obţinut ajutor şi numeroase informaţii de la Institutul SIDS. Astfel am aflat că moartea copilului nostru a fost provocată de o boală specială care nu poate fi prevenită deoarece nu are simptome premergătoare. Acest lucru ne-a uşurat un pic deoarece ne reproşam mereu că ar fi fost o posibilă greşeală de-a noastră. “
Acest Institut este descris de părinţi ca fiind o organizaţie de binefacere pe care o laudă cu toţii. Dar dacă ar fi aşa, oare nu ar folosi această organizaţie toate mijloacele de care dispune pentru a afla care este cauza morţii sugarului? Dacă ar face legătura dintre atacurile de apnee şi vaccinuri (!), ar descoperi rapid că SIDS nu este consecinţa unei boli speciale care nu poate fi prevenită.În schimb ar găsi numeroase cazuri în care sugarii ( precum cel al lui Harvey Jackson descris la pct.e.) suferă de atacuri de apnee după vaccinarea cu DTP. (Harris L. Coulter, 2004, (5):119)
Dr. Christa Todea-Gross
Cluj-Napoca, 12.10.2010
Vaccinul antirujeolic şi trivaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) sunt inutile şi sursa a multor boli cronice!
1) Aspectul pozitiv al rujeolei la copiii nevaccinaţi
Rujeola este o boală infectocontagioasă care are un efect pozitiv asupra sistemului imun al copilului. S-a observat o scădere al îmbolnăvirilor copilului după ce a trecut prin această boală.(1) În lumea a 3-a, rujeola lasă o imunitate îndelungată şi faţă de malarie.(2) Copiii care au avut rujeolă în copilărie, nu suferă decât foarte rar de boli alergice precum alergie la praful de casă.(3).
Vaccinul antirujeolic nu oferă o asemenea protecţie! (4). Studiul “Parsifal” cu peste 4000 de copii de la şcolile Waldorf şi peste 2000 de elevi de la şcolile de stat din Suedia, arată că Neurodermita ( dermatita atopică/alergică) este mai rară la copiii care au avut rujeolă, iar copiii care au fost vaccinaţi împotriva rujeolei ( trivaccinul ROR : rujeoală-oreion-rubeolă) suferă frecvent de rinită alergică (5). Un studiu mai vechi arată rezultate asemănătoare: copiii vaccinaţi împotriva rujeolei suferă mai des de “alergia la fân” decât copiii nevaccinaţi.(6).
Un alt efect pozitiv al rujeolei este acela de vindecare al unor afecţiuni cronice grave precum Sindromul nefrotic (o boală cronică gravă de rinichi ) şi Psoriazis. (7). Chiar şi epilepsia se poate vindeca uneori după rujeolă. (8) la fel şi Neurodermita provocată de alergie alimentară.(9)
Concluzie: este indicat să treacă copiii prin aceste boli infectocontagioase (denumite pe bună dreptate “bolile copilăriei”) în special rujeolă, oreion şi rubeolă, fără ca ei să fie vaccinaţi. Rezultatul va fi o diminuare a riscului pentru cancer, inclusiv boala Hodkin, cancerul de sân şi limfomul malign.( 10) Chiar şi scleroza multiplă este mai rară la oamenii care au avut rujeolă în copilărie. ( 11)
2) Politica fenomenului de “eradicare (dispariţie) a rujeolei”
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) doreşte cu orice preţ eradicarea rujeolei, dar se pare că şi-a făcut iluzii. Chiar şi Germania a fost de acord cu această “măsură” extremă luată de către OMS la “Conferinţa Consens” organizată de către Producătorul de vaccinuri Chiron Behring ( EB 1998). Pentru realizarea acestui deziderat este nevoie ca cel puţin 95% din populatia globului să fie vaccinată. Acest lucru nu va putea fi posibil decât dacă se vor face presiuni extreme asupra medicilor şi a părinţilor fără ca aceştia să aibă un cuvânt de spus. Atingerea acestui scop este puţin probabil. Tocmai ţările sărace, unde frecvenţa acestor boli este mai mare, nu au la dispoziţie resursele financiare necesare, deşi preţul este relativ mic: 33 cenţi americani / vaccin de la Unicef.( OMS 2007). Una din condiţiile grele de obţinut este şi păstrarea vaccinului la rece.
Un alt obstacol în eradicarea rujeolei este faptul că şi după efectuarea vaccinurilor, virusul rujeolei circulă în continuare în mediul înconjurător şi poate fi transimis de la cel vaccinat la altul, de asemenea vaccinat!( Damien 1998). Asta înseamnă că o oprire bruscă a vaccinării ar fi de asemenea periculoasă. S-ar putea realize însă acest lucru trepatat. Se pare că în curând întreaga lume, aşa cum afirmă cu sarcasm medicul hoemeopat Hans-Jűrgen Achtzehn, atârnă ca şi un “cobai” în laţul Industriei Farmaceutice care pe această cale obţine profituri de miliarde.( Achtzehn 1998).
CDC ( Centrul de Control al Bolilor din SUA ) are datoria ( prin definiţie) de a cere producerea de vaccinuri, de a emite programe de vaccinări obligatorii şi de a supraveghea siguranţa acestor vaccinuri. Pentru CDC însă studiile care nu sunt favorabile vaccinurilor, nu sunt binevenite. Acest lucru ar duce la prea puţine vaccinări (!), deci la ratarea scopului propus. Dacă ar trebui să facă legătura între miile de copii care suferă de autism şi vaccinuri ( un adevăr de necontestat),nu s-ar simţi deloc în largul lor. Cui i-ar place să recunoască o asemenea catastrofă? Dar tocmai asta se cere în mod normal de la CDC. De aceea s-au creat relaţii tot mai strânse în ultimii ani între CDC şi producătorii de vaccinuri…( Weldon 2004).
3) Vaccinul antirujeolic
- a) Generalităţi
În 1972 s-a sintetizat vaccinul împotriva rujeolei. S-a folosit virusul rujeolic viu atenuat, cultivat pe culturi de celule embrionare de pui. Vaccinul conţine de asemenea, în funcţie de preparat, şi urme de gelatină, antibiotice ( de obicei Neomicină), precum şi alte substanţe : polisorbat, fenilsulfonftaleină, Dextran, albumină umană. (12) În Germania există acest vaccin încă din 1974 iar trivaccinul MMR ( echivalent cu ROR din România) din anul 1980, de când STIKO din Germania îl administrează sugarilor de 11-13 luni. La sugarii din creşe este administrat deja de la 9 luni. Vaccinul se administrează de două ori, cea de-a doua doză cel devreme la 4 săptămâni de la prima doză între 15 luni- 23 luni).(13)
Se vorbeşte despre anticorpi protectori (faţă de boală) tip IgG, la un titru al acestora de peste 200 mIU/ml de sânge. Dar concentraţia de anticorpi nu este o dovadă clară de protecţie în faţa rujeolei: 10% din cei care au după vaccin anticorpii necesari în sânge, se pot îmbolnăvi de rujeolă(!) Este denumit “eşecul primar “ , când copilul nu devine imun după prima doză de vaccin. Cea care dovedeşte o imunitate după vaccin este imunitatea celulară care nu poate fi măsurată prin metodele obişnuite. Se consider că a doua doză de vaccin ar putea oferi o siguranţă mai mare…( 14) Dar vom vedea că şi după a doua doză există adeseori un eşec.
Cât durează imunitatea dată de vaccin?
Un studiu făcut pe studenţi din Belgia, arată că după 15 ani de la a doua doză de vaccin, 22% din adolescenţi nu mai aveau nici o protecţie faţă de rujeolă. Este denumit “eşecul secundar”. (15) Dar tocmai aceste “eşecuri” împiedică eradicarea rujeolei. În viitor ne putem astepta la tot mai multe cazuri de “eşec secundar” fiindcă cei vaccinaţi vin tot mai rar în contact cu virusul natural al rujeolei ( scade incidenţa ei ), lucru care în mod normal ar ajuta sistemul imun la o “rememorare” ( Booster- Effekts), prin crearea de noi anticorpi. Acesta este şi motivul pentru care chiar şi mamele care au avut în copilarie rujeolă, nu mai pot oferi copilului protecţie împotriva bolii, pierzănd imunitatea datorită lipsei rememorării sus menţionate.( 16)
Cât durează imunitatea dată de boala naturală, fără vaccin?
Toată viaţa!
Concluzii:
– chiar dacă s-ar vaccina 95% din populaţie cu două doze de vaccin antirujeolic, tot ar rămâne anual 10% din copii fără imunitate care ajung apoi la vârsta de adolescent sau adult când se pot îmbolnăvi la un nou contact cu virusul. Asta ar însemna că în Germania în fiecare an vor fi 70.000 de oameni care se pot îmbolnăvi oricând de rujeolă.(17)
– înainte de a se introduce vaccinul antirujeolic, 99% dintre adolescenţii de 15 ani făcuseră rujeolă şi aveau o imunitate durabilă, pe viaţă!(18)
– Imunologul finlandez Heinonen (19) afirmă că ”întreruperea aproape completă a circulaţiei virusului datorată vaccinărilor, va crea o nouă problemă: cei vaccinaţi au o şansă foarte mică la o nouă rememorare ( booster effekts) de către sistemul imun şi în consecinţă lipsa formării de noi anticorpi. În aceste condiţii a devenit o realitate lipsa imunităţii pe durată lungă a celor vaccinaţi, adică “eşecul secundar”. Dar şi cei nevaccinaţi , în special mamele ( inclusiv cele care au avut rujeolă în copilărie) vor avea probleme: anticorpii lor vor scade datorită faptului că vin tot mai puţin în contact cu virusul natural iar reîmprospătarea memoriei imune ( efectul booster) nu mai are loc. Ca urmare sugarul nefiind apărat de anticorpii de la mamă va face rujeolă. S-a constatat o creştere a rujeolei la vărsta de sugar.
– Întreruperea treptată a vaccinării în lume ar fi soluţia cea mai bună.
Efectele secundare ale vaccinului
- a) Generalităţi. Studii
– toate studiile care “au voie să fie efectuate” la ora actuală se întind doar pe 3 săptămâni după vaccinul antirujeolic iar un timp mai lung este considerat inutil, deoarece viremia postvaccinală ( virusul din sânge) poate fi dovedită doar în a doua săptămână de la vaccin. Majoritatea studiilor s-au făcut cu vaccinul antirujeolic simplu (nu trivaccinul). Această perioadă de 3 săptămâni este cu totul insuficientă deoarece ne putem aştepta la reacţii secundare de la vaccin şi după luni sau ani de zile datorită existenţei uneori a unor virusuri restanţi ( virusuri latente).(20)
– legat de această problemă, renumitul epidemiolog Canadian Spitzer se arată îngrijorat de faptul că
“nu se face nimic pentru a demonstra siguranţa acestui vaccin MMR ( ROR). În timp ce multe studii arată efectele favorabile ale vaccinului, nu am putut găsi nici un studiu care să ateste siguranţa lui privind efectele secundare şi boli postvaccinale…”(21)
Studiile făcute până acum nu arată deloc siguranţa acestui trivaccin. Nu s-a făcut nici un studiu comparativ cu cei nevaccinati! Se ştie că virusurile vii amestecate ( cum sunt în acest trivaccin) pot duce, prin schimbări de gene între ele, la modificări ale proprietăţilori virale. Dacă are loc o scădere a imunităţii prin unul din virusuri din vaccin, celelate două virusuri existente pot provoca o infecţie latentă sau o reacţie autoimună! La pacienţii cu o afecţiune hepatică autoimună s-au putut detecta în ficatul acestora virusuri din vaccin încă mulţi ani după ce au fost vaccinaţi împotriva rujeolei. (22)
– La un bolnav cu encefalită s-a găsit virus vaccinal şi la 8 luni de la vaccin într-o probă luată din creierul acestuia.(Bitnun 1999).
– La copiii cu autism s-a putut dovedi existenţa virusului vaccinal în leucocite , mucoasa intestinală şi lichidul cefalorahidian (LCR) încă după ani de zile de la vaccin.( Bradstreet 2004).
– În SUA , între anii 1990-2000, s-au raportat mai mult de 40 000 de plângeri legate de efectele secundare ale vaccinului MMR (ROR).
– Literatura Medicală atrage de asemenea atenţia asupra reacţiilor secundare grave datorate vaccinurilor. În 1994, în Marea Britanie autorităţile din domeniu au raportat 530 de cazuri grave în urma vaccinării a 7 milioane de copii cu trivaccinul MMR (ROR), dintre care multe cazuri de meningo- encefalite şi atrite cornice. Raportul este de 1 caz grav la 13 000 de vaccinaţi.(Fletcher 1996, AT 1996).
– Sugarii mamelor vaccinate ( deci a doua generaţie de vaccinaţi), nu reprezintă doar o apărare scăzută fată de rujeolă, ci şi faţă de un alt virus care este înrudit cu cel rujeolic: virusul sinciţial respirator (VRS),responsabil de numeroase infecţii respiratorii ale sugarului. În ţările industrializate a crescut îngrijorător de mult frecvenţa şi gravitatea bronşitelor cu acest virus, în timp ce în ţările cu vaccinări puţine, rata infecţiilor virale respiratorii este scăzută.( 23)
- b) Eliminarea virusului
Virusul poate fi eliminat de către cei vaccinaţi încă timp de 2 săptămâni (24) Pentru oameni sănătoşi acest lucru este lipsit de pericol, dar pentru cei cu un sistem imun deficitar poate deveni o problemă.( 25)
- c) Febra şi rujeola postvaccinală
O febră care persistă mai multe zile, de obicei între zilele 7-14, apare la un procent de 5-15% dintre vaccinaţi. În acest interval de timp, copilul prezintă deseori o formă “trunchiată” de boală: febră, stare generală uşor alterată şi uneori erupţie cutanată. Simptomele apari mai frecvent după trivaccinul MMR(ROR), decât după vaccinul antirujeolic simplu.(26)
- d) Convulsiile febrile
La 6-14 zile după vaccin, apari convulsii febrile cu o frecvenţă de 2:1 000 de cazuri.( 27) Ele nu au repercusiuni ulterioare la copiii sănătoşi, în schimb la cei care au avut şi în alte situaţii convulsii febrile, sau au rude care le-au avut în antecedente, riscul este crescut de a avea consecinţe, motiv pentru care este necesar ca medicul de familie să informeze părinţii copilului în legătură cu aceste probleme. ( 28)
Uneori convulsiile febrile pot fi primul simptom al unei encefalite postvaccinale.( Ehrengut 1965). Ishikawa ( 1999) descrie cazul unui copil de 2 ani care a făcut o criză gravă de epilepsie la 2 săptămâni de la vaccin.
- e) Reacţii alergice şi anafilaxie
La 1 din 65 000 de cazuri s-au observat cazuri grave de alergii ( AT 1996). Având în vedere că ambele vaccinuri ( antirujeolic şi ROR), conţin Neomicină, gelatină ca rol de stabilizator şi celule embrionare de pui, alergiile pot fi provocate de oricare dintre aceste componente. Se observă apariţia diverselor forme de alergii: rinite alergice, crize de astm bronşic sau chiar şoc alergic. Aceste reacţii grave sunt pur şi simplu ingnorate de către Ute Quast et al.( 1997) (29) în cartea intitulată “Reacţii postvaccinale”, care a fost distribuită gratuit de către producătorul de vaccinuri Chiron Behring în toate cabinetele medicale. Între timp se cunoaşte faptul că vaccinul antirujeolic, datorită conţinutului în gelatină, provoacă alergii încrucişate cu alimente precum ou, lapte de vacă sau carne de pui.( 30)
Virusurile din trivaccinul MMR(ROR) pot modifica “in vitro” limfocitele umane în aşa măsură încât să formeze anticorpi alergici (Ig E).(Imani 2001).După un studiu efectuat în Danemarca, vaccinul ROR creşte dublu riscul pentru Neurodermită ( dermatita atopică/alergică) până la vârsta de 15 ani! ( 31)
- f) Purpura trombocitopenică
La 1 din 22 000 de cazuri, apare după 6 săptămâni de la vaccinul ROR, o purpură trombocitopenică ( boală care duce la scăderea coagulării sângelui cu apariţia hemoragiilor).(32 ) Primele simptome sunt nişte puncte cutanate hemoragice sau la nivelul mucoaselor şi în cel mai rău caz se poate ajunge la hemoragii interne. La 58% din cazuri cu trombocitopenie postvaccinală înregistrate în Franţa, numărul trombocitelor era sub 10 000/mm cub, iar la peste 10% din cazuri evoluţia a fost cu complicaţii. ( 33)
- g) Ataxie
În a doua săptămână după vaccin s-a observant la unii copii vaccinati o disfuncţie a creierului mic ( cerebel), posibil după o infecţie minimală a creierului. Simptomele tipice constau în tulburări de mers, de coordonare a mişcărilor, a mâinilor ( de apucare : ataxie), care durează de obicei câteva zile. Raportul este de 8 cazuri la 100.000 de vaccinati.(34)
- h) Boli cornice intestinale. Boala Crohn
Bola Crohn, o boală autoimună a intestinului gros, cu diaree cronică, dureri abdominale şi scădere în greutate, a înregistrat o creştere spectaculoasă în ultimii zeci de ani (ESPED 1998). În Scandinavia, între anii 1990-2001, boala a crescut de 5 ori .
Această afecţiune este pusă în legătură cu vaccinul antirujeolic. La copiii cu boala Crohn s-au găsit virusul vaccinal în intestinul acestora. ( 35)
Copiii care sunt infectaţi cu virusul rujeolic de la mamă în viaţa intrauterină sau în primele luni de viaţă, vor avea un risc crescut de a dezvolta ulterior boala Crohn.
- i) Complicaţii neurologice
În primele 4 săptămâni de la vaccinul ROR creşte riscul bolilor neurologice. Riscul pentru autism este de 1,5 cazuri la 1 milion de vaccinaţi cu ROR, conform unui studiu făcut de Sistemul VAERS al SUA. Din acest procent, 1,4 rămân cu retard psihic şi 0,7 cu leziuni cerebrale. ( 36)
Allerdist ( 1979), (37) arată următoarea statistică: 1 caz cu complicaţii neurologice grave la 2 500 de vaccinaţi. Cea mai gravă reacţie este Sindromul Guillain-Barre şi diverse mielite ( afecţiuni inflamatorii ale măduvei). 5 astfel de cazuri au fost raportate la Institutul Paul-Ehrlich din Germania între anii 2001-2006. (38)
Mai multe cazuri de inflamaţie ale nervului optic sunt redate în Literatura de Specialitate, unele soldându-se cu grave tulburări de vedere.( 39)
- j) Encefalita
Este vorba de o infecţie acută a creierului ( encefalită) care apare după vaccin şi constă de fapt în demielinizarea acută (distrugerea învelişului nervilor) provocată de o reacţie autoimună. Este rezultatul unei reacţii greşite a sistemului imun faţă de vaccin. Afecţiunea apare între ziua a 6-a şi a 15-a de la vaccin şi mai este denumită Encefalomielită demielinizantă. (40)
Prognoza encefalitei postvaccinale nu este favorabil. Weibel (41) descrie 48 de cazuri de encefalite la copii care au făcut encefalită în cele 15 zile de la vaccin.8 dintre copii au murit iar toţi ceilalţi au rămas cu sechele neurologice sau psihice definitive.
Între anii 1991-1996, în SUA s-au înregistrat 166 de cazuri de Encefalită după vaccinul antirujeolic (CDC 1998).
În Germania, în aceeaşi perioadă s-au înregistrat doar 16 cazuri dar, conform Centrului de cercetare pentru sănătatea copilului din Germania, cifrele oficiale sunt reduse. Se pare că nu sunt raportate decât 5-10% din cazuri, dar chiar şi atunci riscul unei Encefalite rămâne de 1:35 000 şi 1: 50 000. Asta înseamnă că riscul unei Encefalite postvaccinale nu este mai mic decât cel al Encefalitei din cadrul rujeolei ( ca şi complicaţie a bolii) la copiii mici. În schimb, odată cu creşterea copilului, creşte şi riscul unei Encefalite postvaccinale. (42) Tocmai această statistică arată pe ce “bază nesigură” se sprijină indicaţiile vaccinării antirujeolice.
- k) PESS
Panencefalita subacută sclerozantă (PESS), este o afecţiune foarte rară ce apare tardiv, ca o complicaţie a rujeolei la cei nevaccinaţi. Dar, datorită vaccinării din ultimii ani, a crescut mult frecvenţa bolii la sugari, deci inclusiv a PESS. Până în ziua de azi nu există nici o dovadă că vaccinarea poate preveni PESS. (43) S-a mai observant că la unii din sugari apare PESS la foarte scurt timp după vaccin.
- l) Autismul
Autismul este o tulburare psihică şi emoţională, nevindecabilă, care apare în primii 3 ani de viaţă. Copiii se retrag şi se izolează în “lumea lor”şi dezvoltă un comportament bizar.
Deşi mai mulţi autori din lume au făcut legătura între autism şi vaccinul MMR(ROR) (44) Institutul de Medicină din SUA neagă în continuare aceste dovezi. (IM 2001).
- m) Deces
Sunt descrise mereu cazuri de decese după vaccinul ROR. Ele sunt, după criteriile SUA, o reacţie secundară sigură a vaccinului.
7 decese s-au înregistrat la scurt timp după vaccinul ROR în Marea Britanie, dintre care un caz de status epilepticus şi un caz de sindrom Guillain – Barre. Doar ultimele două au fost recunoscute de către JABS ( Justice, Awareness and Basic Support) ca fiind cauzate de către vaccinul ROR. (45)
Și în Finlanda s-a înregistrat un deces postvaccinal.(46)
BIBLIOGRAFIE
1) Kummer, K.H.: Masernverlauf in einer Kinderarztpraxis. Der Merkurstab 1992, 3: 180-189;
2) Rooth, i.B.:Supression of plasmodium falciparum infections during measles or influenza. Am J Trop Med Hyg 1992, 47 (5):675-681;
3) Kucukosmanoglu, E., Cetinkaia, F., Akcay, F., Pekun F.,:Frequency of allergic diseases foolowing measles. Allergol Immunopathol 2006, 34(4):146-9;
Rosenlund, H., Bergström A., Alm, J.S., Swartz, J., et al.:Allergic diseases and atopic sensitization in children in relation to measles vaccination and measles infections. Pediatrics 2009, 123(3): 771-8;
4) Shaheen, S.O., et al. :Measles and atopy in Guineea-Bissau. Lancet 1996, 347: 1792-1796;
5) Flöistrup, H., Swartz, J., Bergstrom, A., Alm, S.J., et al.: Allergic disease and sensitization in Steiner school Children. J Allergy Clin Immunol 2006:117(1): 50-66
6) Lewis,S.A., Britton, J.R., :Measles infection, measles vaccination and the effect of birth order in the aetiology of hay fever. Clin Exp Allergy 1998, 28 (12),: 1493-1500;
7) Chakravati, V.S., et al: Measles induced remission of psoriasis. Annals of Tropical Pediatrics 1986, 6: 293-294;
8) Yamamoto, , H., Yamano , T., Nijima, S., Kohyama, J., Yamanouchi, H.: Spontaeous improvement of intractable epileptic seizures following acute viral infections. Brain dev 2004, 26 (6): 377-9;
9) Kondo, N., Fukuromi, O., Ozawa, T., Agata, H., et al : Improvement of food-sensitive atopic dermatitis accompanied by reduced lymphocyte responses to food antigen following natural measles virus infection. Clin Exp Allergy 1993, Jan, 23 (1): 44-50;
10) Albonico, H., et al :febrile infections childhood diseases in the history of cancer patients and matched controls. Med hypotheses 1998, 51 (4) : 315-320;
Glaser, S.L.,Keegan, T.H., Clarke, C.A., Trinh, M., et al:Exposure to childhood infections and risk of Epstein-Barr virus-defined Hodkin’s lymphoma in women. Int J Cancer 2005, 115 (4): 599-605;
Montella, , M., Maso, L.D., Crispo, A., Talaminim, R., et al.: Do childhood diseases affect NHL and HL risk?A case – control study from northern and southern Italy. Leuk Res 2006 , 30 (8): 227-229;
11) Kesselring, , J.:Zur Pathogenese der Multiplen Sklerose. Schweiz Med Wochenschrift 1990, 120: 1083-1090;
12) Hirte,M., : Impfen Pro & Contra , Das Handbuch fűr die individuelle Impfentscheidung, 2008, (2):253
13) STIKO : Impfempfehlungen der Ständigen Impfkommissionam Robert-Koch-Institut, Stand März 1997; Deutsches Ärzteblatt 1997, 94 (26) suppl:4-19;
14) Hirte,M., : Impfen Pro & Contra , Das Handbuch fűr die individuelle Impfentscheidung, 2008, (2):253-254
15) Vandermeulen, C., Rölands, M., Leroux-Röls, G., Van Damme, P., Hoppen-brouwers, K: Long-Term persistence of antibodies after one or two doses of MMR-vaccine. Vaccine 2007.doi:10.1016/j.vaccine.2007.07.008 2007).
16) Hirte,M., : Impfen Pro & Contra , Das Handbuch fűr die individuelle Impfentscheidung, 2008, (2):256
17) ibidem
18) Hirte,M., : Impfen Pro & Contra , Das Handbuch fűr die individuelle Impfentscheidung, 2008, (2):257
19) Heinonen, , O.P., Paunio, M., peltola, H.: Total elimination of measles in Finland . Ann Med 1998, 30 (2): 131-3
20) Hirte,M., : Impfen Pro & Contra , Das Handbuch fűr die individuelle Impfentscheidung, 2008, (2):259
21) Spitzer, w.: The Real scandal of the MMR debate. Daily Mail , 18.12.2001.http://www.vaccinationnews.com/DailyNews/March2002?RealScandalMMR.htm
22) Kawashima, H., et al : Polymerase chain reaction detection of the hemaglutinin gene from an attenuated measles vaccine strain in the peripheral mononuclear cells of children with autoimmune hepatitis. Arch Virol 1996, 141 (5): 877-884
23) Weigl, J.A., Puppe, W, Belke, O., NeussusJ., et al : The descriptive epidemiology of severe lower respiratory tract infections in children in Kiel, Germany. Klin Pädiatr 2005, 217(5): 259-267
24) Miller, C: Live measles vaccine: a 21 year follow up. BMJ (Clin Res Ed) 1987, 295 ( 6589) : 22-24. http://webpages.netlink.co.nz/ias/measles.htm
25) Hirte,M., : Impfen Pro & Contra , Das Handbuch fűr die individuelle Impfentscheidung, 2008, (2):262
26) Geier, M.R., Geier, D.A.: Pediatric MMR vaccination safety. International Pediatrics 2003, 18;203-208
27) Miller, C., Miller, E., Rowe, B., Bowie, C, Judd, M., Walker, D.: Surveillance of symptoms following MMR vaccine in children. The Practitioner 1989, 233:69-73
28) Hirte,M., : Impfen Pro & Contra , Das Handbuch fűr die individuelle Impfentscheidung, 2008, (2):262
29) Ute Quast, U., et al:Impfreactionen . Hippokrates ( 2 Auflage) , Stuttgart 1997
30) Patja, A., Makinen-Kiljunen , S., Davidkin, I., et al:Allergic reactions to measles-mumps-rubella vaccination. Pediatrics 2001, 107 (2): E27
31) Olesen, A.B., Juul, S., Thestrup- Pedersen , K.: Atopic dermatitis is increased following vaccination for measles, mumps and rubella or measles infection . Acta Derm Venereol 2003, 83 (6): 445-450
32) Miller, E., Waight, P., Farrington, C.P., et al :Idiopathic thrombocytopenic purpura and MMR vaccine. Arch Dis Child 2001, 84 (3): 227-229
33) Jonville – Bera, , A.P., et al: Thrombozytopenic purpura after measles, mumps and rubella vaccination:A retrospective survey by the French regional pharmacovigilance centres and Pasteur-merieux serums et vaccins. Pediatr Infect Dis J 1996, 15 (1): 44-48
34) Plesner, A.M., Hansen, F. J., taudorf, K., Nielsen, L.H., Larsen, C.B., Pedersen, E.: Gait disturbance interpreted as cerebellar ataxia after MMR vaccination at 15 months of aige: a follow-up study.Acta Paediatr 2000, 89 (1): 58-63
35) Kawashima, H., Mori, T., Kashiwagi, Y., et al: detection and sequencing of measles virus from peripheral mononuclear cells from patients with inflammatory bowel disease and autism.Dig Dis Sci 2000 , 45 (4): 723-729
36) Geier, D.A., Geier.M.R.: A comparative evaluation of the effects of MMR immunization and mercury doses from thiomersal-containing childhood vaccines on the population prevalence of autism. Med Sci Monit 2004, 10 (3): PI33-9. Epub 2004 Mar 01
37) Allerdist, H.,:Neurologicalcomplications following measles vaccination . Dev Biol Stand 1979, 43:259-264
38) Hirte,M., : Impfen Pro & Contra , Das Handbuch fűr die individuelle Impfentscheidung, 2008, (2):266
39) Marshall, G.S., et al:Diffuse retinopathy following measles, mumps and rubella vaccination . Pediatrics 1985, 76 (6) : 989-991 ;
Stevenson, V.L., et al.: Optic neuritis following measles/rubella vaccination in two 13-year-old children. Br J Ophthalmol 1996, 80 (12): 1110 f
40) Hirte,M., : Impfen Pro & Contra , Das Handbuch fűr die individuelle Impfentscheidung, 2008, (2):266
41) Weibel , R.E., Caserta V., Benor, D.E., et al. : Acute encephalopathy followed by permanent brain injury or death associated with further attenuated measles vaccines: a review of claims submitted to the National Vaccine Injury Compensation Program. Pediatrics 1998, 101 (3,1): 383-387
42) Gritz, K.”:MMR-Impfung:Vorurteile-Fakten . Kinderarzt 1999, 30:10 f.
43) Bellini, W.J., Rota, J.S., Katz, R.S., Dyken, P.R., et al.:Subacute Sclerosing Panencephalitis:More Cases of This Fatal Disease Are Prevented by Measles Immunization than Was Previously Recognized. J Infecti Dis 2005, 192: 1686-1693
44) Singh, V.K., Jensen, R.L.:Elevated levels of measles antibodies in children with autism. Pediatr Neurol 2003, 28 (4):292-4;
Uhlmann , V., Marin, C.M., Sheils, O., Pilkington, L., et al.:Potential viral pathogenic mechanism for new variant inflammatory bowel disease.J Clin Pathol 2002, 55:0-6;
Sandall, R.,: MMR rip ? Times Online, 14. Dezember 2003. http://www.timesonline.co.uk/article/0,,100009-941849_1,00.html ;
Comi, A.M. Zimmermann , A. W., Frye, V.H. Law, P.A.Peeden, J.N.: Familial clusteringof autoimmune disorders and evaluation of medical risk factors in autism. J Child Neurol 1999, 14 (6):388-394;
Madsen, K.M. Hviid, A., Vestergaard, M., Schendel, D., et al.:A population –based study of measles, mumps and rubella vaccination and autism. NEJM 2002, 347 (19):1477-1482;
45) JABS group GB:Why does the MMR vaccine need to be suspended ? 1999.http://www.argonet.couk/users/jabs/mmrsuspend.htm
46) Patja, A., Makinen- Kiljunen, S., Davidkin, I., et al.:Allergic reactions to measles-mumps-rubella vaccination. Pediatrics 2001, 107 (2):E27
Dr. Christa Todea-Gross,
Cluj-Napoca, 11.10.2010
Un alt articol de pe site-ul Cuvântul ortodox:
VACCINUL DTP POATE PROVOCA MOARTEA? Argumentele Dr. Christa Todea-Gross
Vaccinul DTP (diftero-tetano-pertussis) poate fi letal?
Câţi dintre părinţi ştiu că, în urma acestui trivaccin, copilul lor poate suferi leziuni cerebrale sau chiar poate muri? Câti oameni cunosc faptul că vaccinul anti-pertussis (componenta P din DTP) are o istorie de-a dreptul dramatică, trecută sub tăcere timp de cel puţin 50 de ani de către medici, oameni de ştiinţă, producătorii de vaccinuri şi Instituţiile de Sănătate? Câţi cetăţeni americani ştiu (dar şi est-europeni, inclusiv românii) că vaccinul antipertussis nu mai este recomandat în unele ţări vesteuropene, deoarece s-a ajuns la concluzia că riscul vaccinării este mult mai mare decât boala însăşi (tusea convulsivă de care suferă copiii la ora actuală fiind o formă moderată de boală).[1]
Cu toate că numărul victimelor acestui vaccin este necunoscut, se ştie însă că el este foarte mare în întreaga lume. Autorii cărţii “ A Shot in the Dark” (“O împuşcătură în întuneric”), ne descriu o serie de cazuri din care relatez doar unul, pentru a scoate în evidenţa lipsa de informare a medicilor precum şi indiferenţa acestora, lipsa de informare a părinţilor şi lipsa recunoaşterii complicaţiilor grave, postvaccinale, de către medici şi Instituţiile de Sănătate:
“În data de 12 ianuarie 1983, mă pregăteam să-l duc pe fiul meu Richie, în vârstă de 2 luni, la un consult medical. […].Cumnata mea mă sunase în aceeaşi zi să mă întrebe dacă am văzut un show al lui Phil Donnehue despre efectele secundare ale vaccinurilor. I-am răspuns că nu am avut timp, dar o voi întreba mai târziu despre asta […].”
Mama (Janet), povesteşte în continuare că Richie mânca foarte bine, copilaşul ei fiind un sugar sănătos, vesel şi tare ager, cu toate că îl mai chinuiau uneori colicile. După consultaţie, medicul pediatru îi spune mamei că sugarul este sănătos, că nu are nicio problemă şi îi administrează pentru prima dată vaccinul DTP şi vaccinul antipolio oral, cu recomandarea ca, în primele 4 ore de la vaccin, să-i administreze o jumătate de doză de aspirină pentru copii. Mama cunoştea deja problemele ce pot apare după acest vaccin căci şi fiul ei mai mare, Ryan, acum în vârstă de 5 ani, avusese reacţii adverse după fiecare vaccin DTP. Ea ne relatează:
“de fiecare dată îi creştea febra peste 40 grade Celsius, scotea ţipete ascuţite, neîntrerupte şi nu-l puteam linişti cu absolut nimic. […] I se înroşise şi se tumefiase foarte tare coapsa unde i se făcuse injecţia, încât mă temeam că nu-i mai circulă sângele prin picior. Copilul mai avea diaree şi vărsături.Toate acestea dureau 48 de ore după fiecare DTP. De câte ori l-am sunat pe medicul pediatru, acesta îmi spunea că, sunt de fapt efectele secundare normale după vaccinul DTP şi să nu-mi fac griji.”
Janet lucrează ca asistentă medicală într-o secţie de Ortopedie şi Neurologie a unei Clinici din SUA şi unde nu a fost informată niciodată în legătură cu existenţa unor reacţii adverse grave postvaccinale sau a unor contraindicaţii. Nimeni din colegii ei, chiar şi cei cu studii superioare, nu-i puteau da un răspuns concret despre efectele secundare ale vaccinurilor. Janet spune că acum, după ce a aflat şi cunoaşte atâtea lucrurui despre vaccinul DTP, regretă enorm că medicul ei pediatru, nu a întrebat-o niciodată despre istoricul familial, al ei şi al soţului, adică despre antecedentele heredo-colaterale. Ea se gândeşte că poate acestea ar fi putut fi o contraindicatie a vaccinului, ceea ce este însă puţin probabil […]. [2] (Nu cunosc bine situatia din SUA, dar ştiu că medicii de familie pediatrii din România, nu sunt informaţi în acest sens şi vaccinarea sugarilor cu DTP se face fără ca să se ţină cont de aceste antecedente). D-na Janet enumeră aceste boli familiale: epilepsie, un caz de surditate, boli reumatice, diabet zaharat şi alergii, inclusiv alergie la lapte de vacă. Încrederea totală în medicul ei pediatru a determinat-o să-şi vaccineze ambii băieţi, dar, din nefericire, problemele pe care le-a avut primul ei băiat au început să se repete şi cu cel de-al doilea. Janet relatează:
”În seara zilei în care l-am vaccinat, coapsa lui Richie a început să se umfle la locul injecţiei şi să se coloreze în violet, iar apoi să se extindă tumefierea şi coloraţia la întreaga coapsă. Nu avea febră şi mânca, dar ţipa când îi atingeam coapsa. Noaptea s-a trezit pe la orele 1,30 ţipând iar după câteva înghiţituri de lapte a adormit şi s-a trezit la ora 6 dimineaţa, când a început iar să ţipe.Tipătul era ciudat şi semăna cu cel al unei pisici care are dureri. Apoi, fiind obosit, adormea. Pe la ora 8 fără un sfert s-a trezit iar plângând, dar de data asta plângea mai încet. Era moale, fără vlagă şi nu-şi putea ţine nici capul.[…] A adormit din nou şi pe la orele 8,30 începe să elimine zgomotos un scaun diareic. Mă miram că nu se trezeşte fiindcă nu dormea de obicei când era murdar […]. Când l-am schimbat, scutecele erau murdare, cu scaun diareic, cu mult mucus, de culoare maro deschis.[…] Copilul era foarte transpirat, scutecele şi hainele erau ude de transpiraţie şi emanau un miros puternic şi neplăcut, pe care n-o să-l mai uit niciodată”.
Janet, în continuare, i-a făcut baie copilului care, deşi era treaz, nu reacţiona aproape deloc, era moale şi avea mânuţele reci. Peste zi a mai avut 3 scaune diareice. Cu toate acestea, nu l-a sunat pe medic ştiind că şi băiatul cel mare a avut simptome asemănătoare şi medicul nu intervenise. Era liniştită şi fiindcă copilul nu prezenta febră. Se mira chiar că temperatura era mai mică decât normal. La ora 16, sugarul a vărsat din nou puţinul lapte pe care îl mâncase. La ora 20, copilul tot nu avea febră dar mânuţele lui erau tot mai reci şi era apatic. La ora 22,45 mama încearcă să-l trezească ca să-i dea lapte, dar copilul suge doar de două ori după care nu mai reacţionează. Deşi mama îl scutură, copilul nu schiţează nicio reacţie, fruntea îi este rece.
Speriată, mama îl sună de data aceasta pe medicul pediatru şi îi explică starea copilului şi toate simptomele pe care le-a avut începând din ziua vaccinării. Medicul nu se arată îngrijorat, dar recunoaşte că poate fi o reacţie postvaccinală, fără însă să recomande internarea lui. Doar când mama îi transmite că soţul ei tocmai observase lipsa reflexului pupilar la lumină a copilului, medicul îi recomandă în sfârşit internarea la spital, dar nu de urgenţă, adică cu salvarea. În timp ce părinţii se pregătesc să plece la spital, fratele mai mare observă că micuţul Richie are privirea ţintită în sus şi suspină, iar apoi nu mai respiră deloc. Părinţii începi speriati să-l resusciteze dar nu mai reuşesc. Deşi vine ambulanţa, copilul nu mai poate fi salvat. La 33 de ore după vaccinul DTP, copilul murise.
Urmează un dialog telefonic între medicul pediatru şi mamă, imediat după moartea copilului:
Mama (disperată): ”De ce nu mi-ati spus că un vaccin poate provoca moartea unui copil? “
Medicul:” Oh, dar nu vaccinul este de vină!”
Mama:”Nu-mi povestiţi aşa ceva, că şi celălalt fiu al meu a avut diaree, i s-a umflat piciorul..”
Medicul:” Vaccinul nu poate da diaree..”
Mama:” Atunci cum vă explicaţi că amândoi au făcut diaree doar după vaccinul DTP şi asta din prima zi de după vaccin…?”
Medicul nu i-a mai dat niciun răspuns […], dar, între timp, numeroase studii au dovedit modul în care vaccinurile provoacă enterocolite, encefalite şi toate celelalte simptome, inclusiv decesul, care are loc uneori în mod brusc la copilul vaccinat, fără alte simptome premergătoare. Decesul în acest cazuri, a fost denumit incorect “Sindromul morţii subite la sugar”, adică o moarte fără o cauză cunoscută […]. În alt articol am descris astfel de cazuri în care, la autopsie, se constată modificări la nivelul SNC, provocate de acest vaccin.
Ca o concluzie la acest caz, putem spune că, encefalita acută, dată de vaccin, i-a fost fatală sugarului de 2 luni. Necunoaşterea şi indiferenţa unui cadru medical vorbesc de la sine…, iar încrederea oarbă a unei mame într-un cadru medical o va marca pe viaţă. A învăţat din greşeli, dar a fost prea târziu pentru micuţul Richie.
Singura ţară care a dispus scoaterea componentei pertussis (P) din vaccin, a fost Japonia unde, ca şi în alte ţări s-au înregistrat decese după vaccinul DTP, dar unde au fost recunoscute ca fiind cauzate de acesta. Ulterior s-a reintrodus componenta pertussis dar vaccinarea cu DTP nu s-a mai făcut la vârsta de sugar, ci s-a amânat până când împlineşte copilul 2 ani, când sistemul lui imun este mai matur şi sistemul nervos mai dezvoltat. Nu s-au mai înregistrat cazuri de morti subite la sugari. Chiar şi aşa, japonezii nu au mai avut încredere în vechiul trivaccin şi s-a înregistrat o scădere drastică a vaccinărilor, motiv pentru care Japonia, în anul 1981, a sintetizat şi a pus pe piaţă un nou vaccin antipertussis, “acelular” (componenta aP din nou trivaccin: DTaP ), despre care se consideră că este mai puţin toxic (în procent de 10% faţă de cel cu bacteria întreagă de Bordetella Pertussis). [3]
Cu toate acestea, în SUA (ţara cu cea mare rată de vaccinare), noul vaccin a fost pus pe piaţă doar în primăvara anului 2005, iar în România, vaccinul DTP, cu vechea componentă antipertussis celulară, este administrat în continuare, gratuit, tuturor sugarilor la 2, 4 şi 6 luni de zile, cu rapeluri la 12 luni şi la 30 – 35 luni (5 doze în total). Efectele secundare de temut rămân în continuare convulsiile epileptice, encefalopatia acută şi decesul, ce pot apare în primele 7 zile de la vaccin. Ele sunt mai frecvente în familiile cu cazuri cunoscute cu epilepsie, dar pot aparea la orice copil, indiferent de antecedentele heredo-colaterale. Noul vaccin se poate procura şi la noi în ţară din farmacii, dar contra cost. Cu toate acestea, nu a fost eliminată toxicitatea vaccinului în întregime (lucru imposibil, indiferent de vaccin!), la care se adaugă şi efectele celorlalte două vaccinuri: antidifteric şi antitetanos, descrise în alte articole.
(vezi: www.pentruviatacluj.ro).
Dr. Christa Todea-Gross,
26.08.2011, Cluj-Napoca
Alte articole mai vechi, asemănătoare de pe același sit:
– Există și specialiști care spun adevărul despre vaccinuri: VACCINURILE CA RADIAȚIILE!
Pe final, vă spunem că susținem la maxim dezvoltarea științifică în medicină, însă adevărata medicină în slujba omului, și nu aceea care slujește intereselor, banului și, mai grav, intențiilor demonice ale ocultei de a reduce populația globului. Ne opunem categoric tendințelor actuale de impunere prin lege a vaccinării obligatorii și vă îndemnăm să luptați, duhovnicește și legal împotriva acestei tendințe. Nu putem accepta astfel de legi obscure, care periclitează sănătatea copiilor noștri și a întregului neam. Să luptăm, rugându-ne bunului Dumnezeu să ne înțelepțească, să ducem lupta creștinește, după Voia Lui.
Cu durere pentru viitorul copiilor noștri, Pr. Andrei
