„Oricine încearcă să intre la nunta Fiului lui Dumnezeu fără haine curate şi luminoase, făcute prin pocăinţă, ci doar în zdrenţele sale, în starea cea veche, a păcătoşeniei şi a înşelării de sine, este aruncat de acolo în întunericul cel mai din afară, în înşelarea diavolească. Hainele curate şi luminoase sunt zdrobirea inimii, intristarea duhului, plânsul inimii, lacrimile, osândirea de sine, pomenirea şi presimţirea morţii, a judecăţii lui Dumnezeu şi a chinurilor veşnice, simţirea prezenţei lui Dumnezeu, frica de Dumnezeu sunt darurile lui Dumnezeu, daruri de mare preţ, daruri primordiale şi esenţiale, zălogurile darurilor celor mai înalte şi veşnice.
Pocainţa, întristarea duhului, plângerea sunt semnele, dovada corectitudinii nevoinţei rugăciunii, iar lipsa lor este semnul abaterii în direcţia greşită, semnul înşelarii de sine, al amăgirii sau al nerodirii. În plânsul după Dumnezeu vin momente de nespusă linişte a conştiinţei, în care constă mângâierea celor ce plâng, dar în desfătarea mincinoasă, adusă de înşelarea diavolească, vin momente îngrozitoare, iar amărăciunea lor şi deznădejdea lor provocată de această amărăciune sunt insuportabile.”

                                                                                                                     (Sfântul Ignatie Briancianinov)