Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci aceea este smerenie, când cineva se ştie pe sine că a făcut multe şi mari fapte bune, şi totuși nu cugetă lucruri înalte despre sine, ci zice ca Pavel: „Cu nimica pe mine nu mă ştiu vinovat, însă aceasta nu mă îndreptează pe mine” (1 Cor. 4,4). Şi iarăşi: Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu (1 Tim, 1,15).

Aceea este smerenie, când cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toţi, şi totuşi, se înjoseşte înlăuntrul său. Trebuie să ştii că un păcătos smerit întrece pe un drept mândru; adu-ţi aminte de fariseul şi vameşul din Evanghelie. Iată ce spunea fariseul: „Mulţumesc Ţie Dumnezeule, că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, desfrânaţi, sau ca şi acest vameş” (Luca 18,11). O, ce nebunie! Mândria acestui fariseu nu numai că îl făcea să se înalţe mai presus de tot neamul omenesc, ci într-un chip nebunesc batjocorea pe vameşul, care sta nu departe de dânsul. Dar acesta ce a făcut? El nu a răsplătit ocara cu ocară, nu s-a aprins prin batjocorire, ci a suferit totul cu îngaduinţă. Însă săgeata vrăjmaşului a fost pentru el leac de vindecare, ocara i-a adus lui mărire, cununa de cinste. Astfel de bine este smerenia, astfel de câştig urmează, când cineva nu se tulbură de batjocoriri şi nu se iuţeşte de semeţia altora. Că noi, şi de la cei ce ne batjocoresc putem trage mare folos, precum aceasta s-a întâmplat cu vameşul.

Mai aduceţi-vă aminte şi de fiii lui Zevedeu, care ar fi vrut să aibă pentru dânşii locurile cele dintâi. Iată ce le-a zis Iisus: „Care vrea să fie cel mai mare, acela trebuie tuturor slugă să fie. Dacă voi voiţi să dobândiţi locul cel dintâi şi cinstea cea mai înaltă, sârguiţi-vă a fi cei mai de jos, cei mai smeriţi, cei mai mici şi cei mai ascultători”. Aşadar, fapta bună a smereniei dă cinstea cea mai înaltă, precum şi Fiul lui Dumnezeu S-a smerit pe Sine, spre a întemeia Împărăţia Sa cea mare.

Iar tu, creştine, te vei teme oare ca nu cumva să te înjoseşti prin smerenie? Atunci vei fi tu mai mare şi mai înalt decât alţii, mai strălucit şi mai mărit, când te vei înjosi pe tine însuţi, când nu vei umbla pentru rangul cel dintâi, când vei răbda de bună voie umilinţa, jertfirea de sine şi primejdia, când tu vei încerca să fii sluga tuturor, gata a face şi a suferi toate pentru aceasta. De s-ar purta alţii cu noi cu semeţie, de ne-ar batjocori, să le luăm pe toate cu răbdare! Că nimic nu ne poate înălţa ca fapta bună a smereniei. Astfel vom fi părtaşi tuturor bunătăţilor, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, se cuvine lauda, mărirea şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor!
__________________________________________________
Din Predica Sfântului Ioan Gură de Aur la Duminica Vameşului şi a Fariseului