”Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz și strâmtorare îmi umplu sufletul o, Întru-tot Sfântă Maică, liniștește sufletul meu cu pacea Fiului tău și alungă deznădejdea și întristarea sufletului meu cu harul Său.
Potolește furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc și stinge-i flăcările.
Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică, și împrăștie ceața nelegiuirilor mele de la fața mea, căci acestea mă împresoară și mă tulbură.
Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârșit; totul îmi este greu, chiar și rugăciunea.
Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele șoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea.
Topește gheața din jurul sufletului meu și încălzește-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică și Fecioară. Nu mă alunga de la fața ta, ci primește rugăciunea robului tău.
Tristețea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare; nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta și nu am altă mângâiere decat în tine, Preasfântă Maică.
O, nădejdea și apărarea tututror credincioșilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea. Amin.”

(alcatuită de Sf. Nicolae Velimirovici)