„Acum, în multe privințe oamenii au cutezat să bage așezămintele lor în așezămintele Sfântului Duh. Din această pricină, așezămintele cerești au devenit pământești, cele duhovnicești s-au făcut trupești, cele sfinte s-au făcut păcătoase, cele înțelepte s-au făcut neroade. Oamenii văd nepotrivirea, văd ruina căruia îi dă naștere această nepotrivire, însă nu văd temeiurile din care vin nenorocirile, pentru că privesc ÎN LUMINA PROPRII RAȚIUNI CĂZUTE, NU ÎN LUMINA LUI DUMNEZEU. Temeiul nenorocirilor stă în DISPREȚUIREA TRUFAȘĂ, de neîngăduit, a poruncilor Sfântului Duh, în ÎNLOCUIREA acestora prin propiile rânduieli. Iată unde este pricina neorânduielii de obște, pricina decăderii creștinismului, a decăderii morale, care premerge întotdeauna tulburărilor cetățenești, și care prevestesc aceste tulburări. Există, ca indivizi, creștini, dar s-a pierdut cunoașterea de obște a Adevărului care să-i unească pe toți într-un singur trup duhovnicesc, cu un singur fel de a gândi, într-un singur duh, sub un singur Cap de obște – Hristos. Acum, fiecare are, într-o măsură mai mare sau mai mică, un fel propiu de a gândi, o religie proprie, o cale proprie, pe care și le-a însușit intenționat sau întâmplător, pe care le consideră corecte sau pe care doar și le îndreptățește. Această turmă nenumărată, care a pierdut legătura și unirea în adevăr și în duh, înfățișează celui ce privește duhovnicește priveliștea unei neorânduieli fără seamăn; fiecare oaie o ia razna, neștiind încotro se duce; nimeni n-o oprește, nimeni nu se îngrijește de ea; oamenii nu mai aud – atât de mult li s-a îngreunat auzul – glasul mântuitor al Adevăratului Păstor, ce răsună din Biserica Lui cea Sfântă, ce încă mai mustră răsunător nedreptatea lor, ce le vestește despre calea dreaptă și le-o arată. I-a asurzit zarva pământească, zarva cruntelor griji, zarva plăcerilor simțurilor, zarva succesului pământesc. <Lipitu-s-a de pământ sufletul lor>, și nu mai sunt în stare să simtă duhovnicește.”
~ Scrisori către mireni. p 194 Editura Sophia 2012
„Unde este aici dreapta judecată a lui Dumnezeu? Unde este bunătatea Lui? Văd doar contrariul lor”. Astfel strigă omul neputincios, orbit de viețuirea sa păcătoasă, materialnică. Astfel strigă el, și cheamă judecățile lui Dumnezeu să dea socoteală înaintea lui. Astfel strigă necunoștința de Dumnezeu! Astfel strigă trufia omenească! Astfel strigă necunoașterea de sine însuși a omului! Astfel strigă concepția lui mincinoasă despre sine și despre tot ce-l înconjoară! Astfel strigă ele, și nimeni nu ia aminte la strigătul lor. Prin acest fel de exclamații oamenii, nedându-și seama, nu fac decât să arate boala părerii de sine și amăgirii de sine ce i-a cuprins; prin acest fel de exclamații ei dau în vileag dorința lor de a fi chivernisitori ai lumii, judecători și povățuitori ai lui Dumnezeu în cârmuirea lumii de către Dânsul, și credința ce trăiește în ei că sunt în stare de acest lucru, și nimeni nu le dă tronurile înalte, mai presus de nori, pe care mai înainte de oamenii răsculați, au vrut să se așeze îngerii răsculați.”
~ Expierențe ascetice p 534. Editura Sophia 2008.
A fi creștin înseamnă, a te supune întru-totul rânduielilor lui Dumnezeu, pe care le-a așezat în Sfântă Biserica Sa. Marea majoritate a creștinilor de azi se ceartă cu Atotputernicul Dumnezeu, se răzvrătesc împotriva Lui, Îi cer socoteală pentru multe rânduieli care nu le convine lor. Aceștia sunt creștinii de astăzi, niște răzvrătiți, din păcate sunt într-o majoritate covârșitoare. Nu le place una sau alta, ori Evanghelia ori Sfintele Canoane ori învățătura Sfinților Părinți și uite așa se iau la ceartă cu Atotputernicul Dumnezeu, târguindu-se cu poruncile lui Dumnezeu. Acești creștini care, își pun părerea lor, convingerea lor, ceea ce ei cred despre creștinism, mai presus de înțelepciunea dumnezeiască sunt hulitori de Dumnezeu, batjocoritori de Dumnezeu, nicidecum cinstitori de Dumnezeu. Faptul că se pun deasupra învățăturii Bisericii este de-a-dreptul diabolic. Un creștin adevărat se supune rânduililor Bisericii întru-totul, nu se târguiește cu Domnul Dumnezeu cum că știe el mai bine cum trebuie să fie. Aceasta-i trufie demonică. Asta au făcut-o și dracii. Creștinii răzvrătiți, hulesc pe Duhul Sfânt în felul acesta, și, toate acestea din pricina neștiinței grosolane în care se află. Dacă nu știi mai nimic despre creștinism, măcar taci și suspină pentru adâncul tău de neștiință, nu începe a-ți da cu părerea!!! Biserica lui Hristos nu este haos. Realitatea pe care o vedem astăzi este una neagră de tot. Creștinii care se tot răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, cum că știu ei mai bine, au alcătuit UN NOU BABILON, care-i mai de plâns decât Sodoma și Gomora. Așa-zisul creștin, își tot dă cu părerea din pricina trufiei care-l stăpânește. Iar trufia este temelia și mama tuturor răutăților. Dacă nu știi, măcar taci și suspină, …
„Cel necredincios învățăturii lui Hristos, care urmează proprii sale voi și înțelegeri, se supune vrăjmașului și trece din starea de amăgire de sine în starea de amăgire demonică, își pierde și rămășița de libertate pe care o avea, ajunge la o supunere deplină față de diavol.”
~ Expierențe ascetice. p 191. Editura Sophia 2008
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.