Pentru a ști cum trebuie procedat în astfel de situatii trebuie cercetate si applicate învățăturile, îndemnurile și poruncile din Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie, hotărârile Sinoadelor ecumenice și predaniile Sfinților Părinți.

Una din cele mai importante porunci este a nu sta deoparte și a nu tăcea în vremea primejduirii credinţei, ci a lua atitudine, a propovădui, a mustra și a sta împotriva episcopilor și a preoților care propovăduiesc învățături eretice:

       ”Aşadar, ajung acestea, sau mai aduc în mijloc şi pe toţi Prorocii? Dar de ajuns sunt şi acestea pentru cei ce vor să asculte. Căci cel ce nu ia aminte la cele spuse nu va crede nici dacă sunt mai multe. Dar încă puţin să petrecem în cuvintele Prorocului David şi să vedem cum dă în vileag şi arată pe faţă vicleşugul ascuns în ei. El zice: „Nu este în gura lor adevăr. Inima lor, deşartă” (Ps. 5:9) şi cele următoare. Ia aminte la priceperea prorocului, cum dă pe faţă şi descoperă cu glas de biruinţă pe cei rău credincioşi, ca nu cumva să fim şi noi înşelaţi. Ascultaţi, ortodocşilor, şi nu faceţi pogorăminte ereticilor. Ascultaţi, păstorilor, şi înfioraţi-vă şi să nu tăceţi, ci propovăduiţi cuvântul. Nu daţi loc diavolului, nu daţi vânat lupilor. (…)

Prin urmare, așa faceți și voi păstorilor, și nu fiți părtași faptelor celor întunecate ale întunericului, ci mai degrabă mustrați-le pe față, după cum și apostolii și dumnezeiescul părinte David au avut multe necazuri din pricina lor și multe lupte, mustrând și certând, dându-i în vileag și rugându-se lui Dumnezeu împotriva lor. (…)

Însă multă deosebire văd între păstorii de atunci şi cei de acum. Aceia erau războinici, aceştia dau bir cu fugiţii. Aceia se împodobeau cu cărţi şi dogme, aceştia cu haine şi lucruri de nimic. Aceştia lasă oile ca nişte simbriaşi şi fug, aceia îşi puneau sufletul lor pentru oi, urmând Păstorului cel bun. (…) Vezi câtă distanţă şi câtă deosebire între acei fericiţi şi sfinţi bărbaţi, şi cei de acum?(…) Aceia, după cum s-a spus mai înainte, şi-au pus sufletul pentru oi. Aceştia, lăsând oile, au fugit. Aceia erau puternici şi în cuvânt, şi în faptă. Aceştia sunt în bani şi agoniseli (…) şi mese strălucite. Multă vorbărie fac ei despre acestea în fiecare zi şi noapte. Iar despre turma cea cuvântătoare, despre care vor da seama în ziua cea mare a Judecăţii, nici un cuvânt. (…) Dar mai apoi vin nu ca nişte săraci, ci purtând haine strălucite, având cu ei pungi groase şi cerbice asemenea taurilor puşi la îngrăşat, trăgând după ei mulţime de ucenici, ba mai degrabă de bucătari. Ruşine este şi a zice acestea, dar ei spun că au agonisit această bogăţie prisositoare pentru că au slugi ce trebuie întreţinute. O, adâncul ruşinii! O, rea bogăţie! O, amară iubire de argint! O, pântece nesătul! De aici se iscă mai departe sminteli, şuşoteli, ocări, batjocoriri, tulburări.

Apoi, învinovăţiţi fiind, răspund: ”Nu nedreptăţesc pe nimeni, ci sunt stăpân peste bunurile mele”. Şi aşa, dacă vreunul din ereticii cei fără de Dumnezeu, cugetând în chip rău, grăieşte cele strâmbe, nu este nimeni care să-i grăiască împotrivă şi nimeni să ducă război cu el. Atunci toţi sunt săraci, toţi tac, toţi fug. O iubire de argint, rădăcina a tuturor relelor! Cu această bogăţie vreţi să vă mântuiţi? Însă „mai uşor este cămilei să intre prin urechile acului decât bogatului în împărăţia lui Dumnezeu”. Desfătându-vă, îmbătându-vă, umflându-vă în pene, vreţi să biruiţi ereziile? (…)

Aşadar, fiţi treji, propovăduiţi cuvântul, lepădaţi toată grija lumească, luaţi aminte cu de-amănuntul cum umblaţi. Luaţi aminte la câini. Iarăşi zic şi nu încetez a zice: „Luaţi aminte!”. Luaţi aminte la furi, luaţi aminte că mulţi înşelători au ieşit în lume.(…)

Şi nu te minuna dacă păstorii se fac lupi. Căci, grăind către episcopi şi preoţi, Apostolul Pavel a zis că: „dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor grăi cele strâmbe; aşa încât nimeni să nu vă amăgească, având pe din afară înfăţişare îngerească, iar pe din lăuntru diavolească” (cf. Fapt. 20:30). De aceea a zis Iisus: „Luaţi aminte să nu vă înşele cineva”. Şi eu, iarăşi, vă voi spune cele asemănătoare: vedeţi să nu vă înşele careva, nici din cei dinlăuntru, nici din cei din afară, nici episcop, nici preot, nici diacon, nici citeţ, sau oricare ar grăi cele strâmbe. Ei vor veni la voi în haine de oi, dar pe dinlăuntru vor fi lupi răpitori. Au înfăţişarea dreptei credinţe, dar tăgăduiesc puterea ei. Dar voi, iubiţilor, să nu fiţi înşelaţi, ci, după cum L-aţi primit pe Domnul nostru Iisus Hristos, întru El să umblaţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi. (…)

Vezi câtă e sârguinţa Stăpânului pentru dascălii mincinoşi şi pentru eretici în a-I dezbrăca şi a ne arăta vicleşugul ascuns în ei? De aceea, când ucenicii au întrebat mai înainte de semne, i-a arătat pe aceştia ca lupi ai turmei şi mergători înaintea lui Antihrist. (…) Luaţi aminte cât cuvânt este în Sfintele Scripturi despre unele ca acestea. De aceea, adesea v-am pomenit de lipsiţii de Dumnezeu eretici şi vă rog şi acum, să nu le faceţi vreun pogorămănt în vreun lucru, nici în mâncăruri, sau în băutură, sau în prietenie, sau prin legături cu ei, sau prin dragoste, sau prin împăciuire. Căci cel înşelat în acestea şi care face pogorământ faţă de ei se face pe sine străin de Biserica sobornicească. (…) Înfricoşaţi-vă şi tremuraţi, cei care faceţi agape cu ei şi îndreptaţi-vă, ca să nu pieriţi prin necredinţa lor. (…)

Mulţi neînvăţaţi şi neîntăriţi s-au făcut strâmbători ai Dumnezeieştilor Scripturi. Ia aminte şi tu, să nu te încrezi în ei. Multă răutate, multă viclenie, multe poticneli s-au revărsat pe pământ. Vezi să nu fii şi tu înşelat. Nu te pleca nici la dreapta, nici la stânga, ci mergi pe calea împărătească. (…)

Fii neguţător al cuvântului dreptăţii, ca să poţi mustra pe cei ce se împotrivesc în cuvânt şi certa pe grăitorii de basme şi să închizi gura ereticilor şi să povăţuieşti şi să întorci pe cei căzuţi. Cercetează Dumnezeieştile Scripturi ca, atunci când vezi nestatornicie şi tulburare, să nu cazi, ci să scapi la Dumnezeiasca Scriptură. Ia aminte, să nu fi îngâmfat, nici să fi clătinat din mintea ta. Când vezi mulţi nepricepuţi, nu te uimi. Trebuie ca acestea să fie. (…) Când vezi amăgitori prin cuvânt, adu-ţi aminte de Proorocul care zice: „Vai celor ce scriu vicleşug”. (…) Nimeni să nu vă amăgească. Acestea nu ţin de creştini. Acestea sunt străine de Soborniceasca Biserică. (…) Aduceţi-vă totdeauna aminte de mine, fraţilor, şi ţineţi predaniile pe care le-aţi primit de la fericiţii bărbaţi – Proroci şi Apostoli – şi de la Stăpânul tuturor.”

.

(Sfântul Ioan Gură de Aur,

Cuvânt despre prorocii mincinoși și dascălii mincinoși și lipsiții de Dumnezeu eretici și despre semnele sfârșitului veacului acestuia,

– ”Dreapta credință în scrierile Sfinților Părinți”,

vol. 1, Ed. Sofia, București, 2006, pag. 172-194)