„Cel care ești atotprezent, totuși nu ești acum și înlăuntrul meu din pricina păcatului meu, de aceea eu nu Te aud, nu Te văd, nu Te înțeleg.

Doamne Atotmilostive, coboară, smerește-Te și intră în inima mea, în sufletul meu, în trupul meu, care este iad fără Tine.

Însă Tu ai coborât și în iad și totuși ai rămas Dumnezeu, haide și în iadul meu, ca să îl transformi în paradis.

Pentru că acolo unde Tu ești, deja acolo este raiul, iar prin Tine omul deja este ca un înger.

Toată firea cea căzută se închină înaintea Ta, cu un strigăt sfâșietor: Doamne, miluiește!

Durerea noastră se adună în cuvântul nostru omenesc, într-un glas de rugăciune: Doamne, miluiește!

Întorși către Tine, vedem cum întreaga noastră existență se umple de acest suspin: Doamne, miluiește!

Lacrimile ne curg pe obraji și Îți punem înainte tot sufletul nostru, prin aceste două cuvinte: Doamne, miluiește!

(Sfântul Justin Popovici)

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

________

Sursa – http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/02/28/sfantul-justin-popovici-si-hristos-mirele-bisericii/