„Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are împărtăşire cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş. De ce zic de împărtăşire? Oricine are părtăşie cu ereticii în mâncare, în băutură, în prietenie, acela se face vinovat. Acestea sunt cuvintele lui Gură de Aur şi ale tuturor sfinţilor. Cum poate fi asta o lucrare împotriva voii şi nu de bună voie, ca omul să pară ortodox, dar între timp să aibă părtăşie cu erezia?

Împotriva voii ea poate fi atunci când cineva deschide cu de-a sila gura ortodoxului şi îi dă împărtăşania eretică, precum făceau vechii eretici şi, după cum am aflat, o fac şi actualii luptători cu Hristos. Să intri singur în comuniune cu ereticii este o lucrare de bună voie, iar dacă cineva a făcut-o din frică – asta fiind întrebarea ta – chiar şi atunci el nu are îndreptăţire. Căci spus este: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul” (Mt. 10:28), ci temeţi-vă de Dumnezeu, Care poate şi trupul şi sufletul să le arunce în gheena focului veşnic. Aţi auzit? Cu adevărat întreaga lume nu este vrednică de un suflet care se păzeşte şi de împărtăşirea eretică şi de toată răutatea. Iar cei ce se fac părtaşi la una şi la cealaltă sunt de-o potrivă cu iarba, lemnul şi paiele ce vor fi arse de încercarea focului Judecăţii, iar pe cei vinovaţi de aceasta îi va lăsa arzând, iar nu curăţindu-se, în veac.” (Scrisoarea 91: Epistolă către fiul Thaleleu)