Carte retipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului CALINIC Episcopul Argeşului

Ediţie îngrijită de Protos. Teodosie Paraschiv

Editura Tehnopress 2004

CUVÂNT CĂTRE CITITORI

Această sfântă carte am făcut-o cu blagoslovenia prea cuviosului şi duhovnicescului nostru Părinte Nifon, iero- schimonahul, ctitorul şi întemeietorul Schitului Românesc Prodromul din Sfântul Munte Athos.

Sfântul Prooroc Sofonie zice: „Cu sfârşire, să se sfârşească de pe faţa pământului, zice Domnul. Sfârşeas-că-se omul şi dobitoacele, sfârşească-se păsările cerului şi peştii mării, şi vor slăbi necredincioşii, şi voi pierde pe cei fără de lege de pe faţa pământului, zice Domnul” (Sofonie l, 2-3); pentru aceasta am găsit de cuviinţă ca să numesc cartea aceasta Sfârşitul Omului.

Textele şi citatele cuprinse în această carte le-am adunat de la sfinţii prooroci, din Psalmii lui David, din Sfintele Evanghelii, din epistolele Sfinţilor Apostoli şi din scrierile multor Sfinţi Părinţi, ce au avut descoperiri şi vedenii pentru sfârşitul lumii şi pentru venirea lui Antihrist, şi pentru fermecătoriile şi vrăjitoriile lui, cum are să farmece pe oameni, şi pedepsele ce are să le pună pe creştini, şi cum are să trimită draci prin pustii ca să găsească pe călugări şi pe mirenii creştini să îi aducă ca să se plece la voia lui, şi să îi pedepsească cu răutatea lui.

1. CUVÂNT către cititorii care cârtesc spunând că: „nu se împlinesc Scripturile care s-au zis de Sfinţii Apostoli şi de Sfinţii Părinţi”

ZIS-A Domnul către Avraam: „Ştiind vei şti că ne- mernică va fi sămânţa ta în pământ străin, şi o vor supune pe ea robiei, şi o vor chinui şi o vor smeri pe ea patru sute de ani. Iar pe neamul acela, căruia îi vor sluji, Eu îl voi judeca, iar după aceea vor ieşi aici cu avere multă” (Facere 15, 13-14).

Aşadar, a zis Domnul către Avraam, că patru sute de ani are să fie seminţia lui în robie, şi n-a fost întocmai, pentru răutatea evreilor; căci au trecut patru sute trezeci şi doi de ani până la ieşirea lor din Egipt. Şi Proorocul Daniil zice: „Şi în zilele cele de pe urmă ale împărăţiei lor, când se vor împlini păcatele lor, se va scula un împărat fără de ruşine la faţă şi care va înţelege ghiciturile (farmecele). Şi puterea lui se va întări, măcar că nu cu puterea sa, ci cu chip semeţ şi isteţ în lucruri ascunse va strica şi va spori şi va face şi va pierde pe cei tari şi pe poporul cel sfânt” (Daniel 8, 23-24).

Atunci vor începe anii durerilor şi necazul cel mare şi pedepsele ce are să le pună Dumnezeu pe pământ pentru răutăţile acelui împărat fără de ruşine la faţă, care este An- tihrist, şi pentru slujitorii şi supuşii lui. Vedeţi, vă rog, cum zice Proorocul, că nu zice „când se vor împlini anii”, ci „când se vor împlini păcatele va veni vremea”, adică vremea pedepselor şi necazul cel mare.

Asemenea şi la Agatanghel scrie pentru robirea Constantinopolului de către turci, că, la anii de la Hristos 1452 până la 1453, trebuie să se ia Constantinopolul de agareni (turci), precum s-a şi împlinit. Şi-l vor stăpâni 400 de ani, adică până la 1853, şi vedem că nu s-a împlinit întocmai prezicerea, pentru păcatele şi nepocăinţa creştinilor. Că iarăşi zice Agatanghel: „Aşa vor fi creştinii sub robia agarenilor, precum au fost evreii sub robia egiptenilor 400 de ani; însă, pentru păcatele lor, a mai prelungit Dumnezeu pedeapsa încă 32 de ani, şi în pustia Sinaiului încă 40 de ani şi apoi i-a dus în pământul făgăduinţei. Astfel se urmează şi cu creştinii. După aceasta are să se facă o credinţă în toată lumea. După cum a zis şi Neofit, în tâlcuirea şeptimilor lui Daniil Proorocul. Şi îngerii au să pună un împărat în Constantinopol, creştin bun, şi minuni multe şi mari au să se facă în Constantinopol.

Şi, văzând popoarele minunile care au să se facă, au să se lepede toţi de eresurile lor şi au să vină să se unească cu Biserica Răsăritului. Şi atunci au să se boteze din turci şi din evrei mulţime multă.

.

2. ÎNAINTE CUVÂNTARE a cărţii acesteia

.

DUPĂ cum se fac vestiri prin cetăţi şi prin oraşe de venirea împăratului, aşa am făcut şi eu această înainte cuvântare, pentru ca cititorul să ştie ce are să ne vestească nouă această carte, ca să ne îndreptăm şi, prin pocăinţă, să ne întoarcem şi să facem bine, cu ajutorul rugăciunilor Prea Curatei Maicii lui Dumnezeu, ca să aflăm milă în ziua înfricoşatei judecăţi, şi să ne învrednicim de partea celor drepţi, ca să moştenim împărăţia cerurilor cu toţi sfinţii întru nesfârşiţii veci. Amin.

Zice Sfânta Evanghelie: A început Iisus a învăţa, şi puteri a lucra, adică: a învia morţi, a lumina orbi, a face să umble şchiopi, a curăţi leproşi şi a ridica bolnavi din boală. Aşa şi noi creştinii, citind Sfintele Scripturi, după cum zice Domnul: „Cercaţi Scripturile, că întru dânsele veţi afla viaţa veşnică”. Deci şi noi, cei omorâţi cu păcatele, să înviem lui Dumnezeu cu sufletele, prin pocăinţă, iar cei orbiţi cu mintea să ne luminăm simţirile; cei ce şchiopătăm, prin căi neumblate şi prăpăstioase ale vieţii acesteia, să venim la calea pocăinţei; cei leproşaţi cu păcatele, să ne curăţăm cu mărturisirea şi cu canonul ce ni-l va da duhovnicul. Aşa ne vom curăţi de păcatele noastre. Înfricoşate lucruri se vor lucra în veacul de apoi, căci şi antihrist în acel veac va să vie, să-şi lucreze ale lui înşelăciuni, prin ascultătorii cei înşelaţi de dânsul, întrucât atâta se luptă de mult diavolul ca să ducă preoţi creştini în pierzare, încât, dacă i-ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi i-ar amăgi ca să-i ducă cu dânsul la muncile cele veşnice. Că şi pe Domnul L-a ispitit prea vicleanul în pustiu, neştiindu-L că e Dumnezeu; L-a suit în munte foarte înalt, într-o clipeală de vreme, şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor, zicându-I: „Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea  înaintea mea şi Te vei închina mie” (Matei 4, 8-9).

Ştia diavolul de venirea lui Hristos, dar nu ştia când va fi; pentru aceasta ispitea pe toţi drepţii. Că şi antihrist va veni la sfârşitul veacului acestuia, cu chipul blând şi smerit şi milostiv şi va petrece în pustiu, în post şi în rugăciuni, cu chipul numai (făţarnic), şi morţi va învia şi leproşi va curaţi, însă toate le va face cu năluciri. Pentru că din pustiu va veni, şi, de acolo, se va umple de toată puterea satanei, care va locui într-însul, după cum zice Sfântul Efrem Sirul; atunci se va dezlega satana din iad şi va locui într-însul. Numai atunci a cunoscut satana că a venit Hristos, când a îndemnat pe jidovi de L-au răstignit pe cruce şi a murit şi S-a pogorât în iad şi a surpat puterea satanei; şi, de atunci, mereu caută şi ispiteşte totdeauna să vadă dacă nu cumva a venit vremea lui antihrist. Că şi dracii mărturisesc singuri, că nu găsesc vreun om care să i se închine lui satana, că i-ar da să împărăţească peste toată lumea. Numai atunci ar stăpâni toată lumea, după cum i s-a dat, ca să supună pe toţi oamenii diavolului, ca lui Dumnezeu; dar numai trei ani şi jumătate va împărăţi prea blestematul antihrist, iar nu în veci, precum îşi năluceşte el.

Şi când am început a scrie despre anii când are să împărăţească antihrist, şi când am zis cuvintele de mai sus, a vrut să mă sugrume. Şi eu i-am zis: „Dacă te-a slobozit dulcele meu Iisus ca să mă omori, gata sunt să mor de o mie de ori”; Şi, cum am zis aceste cuvinte, a fugit de la mine.

Sfântul Ipolit, papa Romei, zice că: După ce vor trece zece împăraţi ai romanilor, adică după căderea turcilor, al unsprezecelea care va împărăţi va fi antihrist.” Iar Sfinţitul Mucenic Metodie al Patarelor zice că în vremea aceea, când va cădea Turcia, va veni Filip al şaselea cu 18 limbi (naţiuni) şi va face război, cum n-a mai fost niciodată. Atunci vor pune îngerii împărat la Constantinopole, care va împărăţi 32 de ani, iar acesta va goni pe turci. Şi îi va împărţi în trei părţi: o parte o va boteza, a doua o va supune sub sabie şi a treia o va goni cu mare mânie. Şi, întorcându-se de la război, i se vor descoperi toate comorile cele ascunse în pământ şi se vor da în mâna lui.

Atunci se vor duce la dânsul toţi, din toate părţile, şi îşi vor cere părţile ţărilor care au fost robite de alţi împăraţi, şi îşi vor lua locurile care le-au stăpânit alţii cu nedreptate, după cum zice: „Şi se va întoarce fiecare la cuiburile pământeşti”; că zice Sfântul Metodie: „Şi boul va rage”, adică ţara noastră, care era de jaful tuturor. La fel vor face toate naţiile şi îşi vor lua părţile lor fiecare. Că împăratul acesta aşa va fi de bun şi de paşnic că va fi ca un tată al tuturor. Zice Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos: „Şi va îmblânzi pe neamul cel plăvan”, adică bălan (se vede că pe ruşi). Tot acest Sfânt zice că: „Atâta aur are să fie în Constantinopol încât cu lopata îl vor întoarce, şi vor fi săracii ca şi împăraţii de bogaţi.” Şi iar zice proorocul: „Şi se va umple pământul lor de aur şi de idoli (adică de patimi), şi va stăpâni în vremea aceea mai mult curvia, că de la al doilea împărat va începe desfrânarea curviei.”

Al doilea împărat care va urma după cel bun, va fi rău: acesta va pune legi şi dogme ca să ia fiul pe mama lui de muiere, şi tatăl pe fiica sa, fratele pe soră, şi vărul pe vara sa, că şi el singur va avea pe mama lui şi pe fiica lui de muiere; cei ce nu vor asculta de poruncile acestui împărat, cu amară moarte vor fi omorâţi, iar aceia care vor răbda moartea, pentru ca să păzească poruncile lui Dumnezeu, vor fi la un loc cu Sfântul Ioan Botezătorul, întru împărăţia lui Dumnezeu.

Al treilea împărat va înfiinţa închinarea la idoli şi câţi se vor închina la idoli, în vremea acestui împărat, pământul lor se va umple de şerpi care vor muşca pe cei ce se vor închina idolilor şi aceştia vor muri, precum jidovii care cârteau în pustie, erau muşcaţi de şerpi şi mureau. În vremea aceea, multe semne cereşti se vor arăta: trăsnete şi fulgere, focuri se vor arăta, şi multe insule şi cetăţi şi sate se vor cufunda pentru multele cutremure ce vor fi pe pământ spre arătarea mâniei lui Dumnezeu.

Al patrulea împărat va veni din Arabia; acesta va fi bun, va înălţa bisericile cele stricate şi va împărăţi 12 ani.

Al 5-lea împărat va veni din Etiopia, şi acesta va fi bun şi va împărăţi un an. În vremea acestui împărat va porunci Dumnezeu îngerilor Săi ca să adune părticelele cele risipite în toată lumea ale cinstitei şi de viaţă făcătoarei Crucii Domnului, ca să o facă iarăşi întreagă, precum a fost când S-a răstignit Domnul pe Dânsa; şi ea se va da în mâna împăratului acestuia, precum zice Sfântul Metodie al Patarelor. Acesta îşi va vedea moartea mai înainte, şi va merge la Ierusalim ca să moară, pentru că acolo şade împărăţia lui Dumnezeu. Şi mergând la Golgota cu Sfântul Lemn, împreună cu îngerii şi cu poporul, îl va pune în locul unde S-a răstignit Domnul, şi va pune pe pământ coroana lui şi se va ruga, zicând: „Doamne, Doamne, de când s-a arătat cinstită Crucea Ta, lumea s-a luminat şi puterea satanei s-a surpat, şi cu Crucea Ta, adică cu patima Ta cea de bună voie, ai sfărâmat puterea iadului. Cu semnul Crucii Tale, Stăpâne, sfinţii cu putere au lucrat, şi pe idoli au sfărâmat şi mucenici i-ai făcut. Crucea este slava Bisericii; Crucea este întărirea binecredincioşilor creştini. Crucea este biruinţa binecredincioşilor  împăraţi. Doamne, de acum nu vor mai fi creştini mulţi în lume, însă tot vor fi.” Şi mai multe decât acestea va zice. Apoi va zice: „Acum  slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, care ai gătit-o înaintea feţii tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israil.” Şi vor lua îngerii Cinstita Cruce şi se vor sui cu ea la ceruri. Şi vor lua îngerii şi sufletul împăratului.

Rugăciunea aceasta am căutat ca să o găsesc la greci prin multe cărţi şi nu am găsit-o nicăieri. Am adus de la peştera Sfântului Atanasie din Sfântul Munte Athos trei cărţi vechi de format mare, scrise cu mâna, de vreo trei sute de ani, şi nu am găsit-o în ele; aşa văzând, am renunţat de a mai căuta. Şezând eu pe căpătâi, în sus, fiindcă eram bolnav de stomac de vreo şapte ani, văd un tânăr lângă mine îmbrăcat cu haine albe şi cu brâu încins pe la mijloc, lat ca de un rup (un lat de mână), verde închis, plin fiind de cruci mici de aur. Şi mi-a zis: „Să ştii că ceea ce cauţi tu, ca să pui în cartea ta, este scris în cărţile Sfântului Ioan Gură de Aur.”

Şi Sfântul Metodie al Patarelor, zice pentru acel împărat că va împărţi împărăţia la patru fii ai lui. Unul va împărăţi în Roma veche, al doilea în Constantinopol, al treilea în Alexandria, al patrulea în Tesalonic. Se vede că pe cel mai mare îl va pune tatăl lui împărat în Roma, mai înainte de moartea sa. Sfântul Andrei zice numai de trei; şi aceştia numai o sută cinci zeci de zile vor fi în pace, căci, din zavistia satanii, vor ridica între dânşii război; şi vor lua pe preoţi şi pe monahi la oaste, încă şi pe copiii cei de şapte ani, şi atâta se vor bate la Tesalonic, încât se va stinge neamul bărbătesc. În vremea aceea vor tăbărî şapte femei pe un bărbat şi nu-l vor găsi. Că Tesalonic se tâlcuieşte: nebuna biruinţă.

Pentru al şaselea împărat, care va împărăţi în Constantinopol împreună cu fiica sa, zice Sfântul Andrei aşa: „Se va ridica un viteaz de la Marea Neagră şi va împărăţi în vremea celor patru fraţi şi, după moartea lui, va împărăţi fiica sa. Se vede că va răpi acesta împărăţia de la cei patru fraţi, fiindcă ei se băteau la Roma şi la Alexandria (Egipt). Şi după dânsul va lăsa pe fiica lui, prea spurcată muiere, bici al diavolului, la împărăţie. Că aceasta va spurca Sfintele Biserici şi va pune să cânte cu chitări şi cu muzică prin biserici; să cânte cântece spurcate şi să joace, şi Sfintele Mese să le răstoarne; şi va aduna Sfintele Cărţi din tot Constantinopolul şi le va arde; va spurca mulţime de suflete şi va strica  mulţime de prunci. Căci în vremea ei va lipsi partea bărbătească pentru mulţimea războaielor ce vor fi. În vremea aceea, se vor ucide oamenii pe drumuri: va omorî fiul pe tatăl lui şi tatăl va omorî pe fiul lui, şi maicile pe fiicele lor, fiicele pe maicile lor, şi frate pe frate, şi surori pe  surori, şi vecin pe vecin se vor ucide şi alte mii de răutăţi se vor face şi spurcăciuni nenumărate de către această prea spurcată împărăteasă; şi cu Dumnezeu a se bate, va cugeta, şi cerurile va voi a le sfărâma. Şi se va pierde cufundându-se cu tot Constantinopolul. În vremea  împărătesei acesteia se va împlini cuvântul din Apocalipsă: Că se va lua pacea de pe pământ şi se vor omorî oamenii unii pe alţii.” Şi în anul când va fi bătaie la Tesalonic, vor veni din China şaptezeci şi doi de împăraţi şi vor strica îngrăditura care a făcut-o Alexandru Macedon. Când vor veni aceştia în pământul creştinilor vor face atâtea răutăţi câte nu s-au făcut niciodată, după cum zice Proorocul Iezechiel: „La sfârşitul  veacului te voi ridica Eu, zice Adonai Domnul, pe tine Gog, şi vei veni în pământul lui Israil (adică al creştinilor), ca negura care acoperă pământul: cu cai şi călăreţi şi cu căruţe. Eu te voi pogorî în pământul lui Israil; şi Eu voi pierde arcul tău din mâna ta cea dreaptă, şi săgeţile tale din mâna ta cea stângă, şi te voi pierde desăvârşit. Şi voi aduna fiarele pământului, şi păsările cerului, şi te vor mânca în pământul lui Israil” (Iezechiel 38, 1-29; 39, 1-11). Care vor rămânea nemâncaţi de fiare şi de păsările cerului, îi va pierde Domnul cu fulgere şi cu trăsnete şi cu piatră de grindină. Precum în vremea lui Isus al lui Navi pe vrăjmaşii lui, pe care, neputând el să-i bată, i-a bătut Domnul cu piatră de i-a pierdut pe toţi; aşa şi pe chinezi îi va pierde Domnul. Că atâtea răutăţi vor face Bisericilor lui Dumnezeu, că le vor preface în grajduri de cai, şi Vasele cele Sfinte le vor unge cu spurcăciuni şi vor mânca pe oameni de vii şi sângele lor îl vor bea. Şi aceasta zice Proorocul Iezechiel: „că vor aduna (creştinii) oasele cele rămase de la fiare şi vor pune semn unde vor găsi vreun os de om, ca să le adune spre îngropare în cimitir; că şi cetate vor face şi se va numi cimitirul lui Gog.”

Zice Proorocul: „Şi vor locui ostroavele în pace.” Iar  Domnul zice în Sfânta Evanghelie: Va fi în zilele acelea necaz cum n-a mai fost până acum de la începutul zidirii, pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi (Marcu 13, 5-19). Şi atunci, îndată, se va ridica antihrist împărat şi se va scula cu mare mânie asupra creştinilor. Atât de mari munci are să pună asupra creştinilor, încât şi îngerii se vor înfricoşa, căci preaspurcatul şi preableste-matul nu va putea să sufere să audă numele lui Hristos.

Am socotit să însemnăm aici pe toţi împăraţii care vor fi de la căderea turcilor până la sfârşit. Scrie Sfântul Ipolit, papă al Romei, că dacă vor trece zece împăraţi ai romanilor (adică ai grecilor) va împărăţi antihrist.  Cel dintâi este cel pe care îl vor pune îngerii. Al doilea va fi rău, că va pune legi şi dogme oamenilor: să curvească, cu slobozenie, cu rudele: tatăl cu fiica sa şi feciorii cu maicile lor, fraţii cu surorile lor şi verii cu verişoarele lor. Al treilea, are să înfiinţeze închinarea de idoli. Al patrulea, va veni de la Arabia. Al cincilea de la Etiopia. Al şaselea de la Marea Neagră, şi, cu cei patru feciori ai celui bun, se fac zece; iar antihrist va fi al unsprezecelea.

Zice Proorocul pentru veacul de la sfârşit: „Se va scula pruncul cu sfadă asupra celor bătrâni; cel prost asupra celui învăţat; sluga asupra stăpânului; vecinul asupra aproapelui; muierea asupra bărbatului şi bărbatul asupra muierii.” Că zice Proorocul: „Când veţi vedea acestea toate făcându-se, vai! Că zilele izbândirii vin, şi mânia lui Dumnezeu nu va zăbovi.”

De la Proorocul Moisi: „Şi a zis Domnul: «Întoarce-voi faţa Mea de la dânşii şi voi arăta ce va fi lor în zilele cele de apoi, că neam îndărătnic este, fii la care nu este credinţă întru dânşii. Ei M-au întărâtat pe Mine întru cel ce nu este dumnezeu, mâniatu-M-au întru idolii săi, şi Eu îi voi întărâta pe ei întru cel ce nu este neam, întru neamul cel neînţelegător îi voi urgisi pe ei. Că foc s-a aprins din mânia Mea, arde-va până la iadul cel mai de jos, mânca-va pământul şi roadele lui, arde- va temeliile munţilor. Aduna-voi la ei rele şi săgeţile Mele voi sfârşi întru dânşii. Se vor topi de foame şi de mâncarea păsărilor şi de gârbovire nevindecată. Dinţi de fiare voi trimite asupra lor, cu mânia celor ce se târăsc pe pământ. Din afară îi va sfârşi pe dânşii sabia şi din cămări frica; tânărul cu fecioara, sugarul cu bătrânul ce stă lângă el. Am zis: îi voi risipi pe ei şi voi face să înceteze dintre oameni pomenirea lor. Că neam ce şi-a pierdut sfatul este şi nu este întru dânşii ştiinţă. Au doar nu toate acestea s-au adunat la Mine şi s-au pecetluit întru comorile Mele? In ziua izbândirii voi răsplăti; în vremea aceea va rătăci piciorul lor; că aproape este ziua pierii lor, şi sunt de faţă cele gătite vouă»” (Deuteronomul 32, 20-26, 28 şi 34-35).

.

3. CUVINTE de la Prooroci şi Apostoli

.

PSALMUL 45, 6-10: „Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile, dat-a Cel Prea înalt glasul Său, clătinatu-s-a pământul. Domnul puterilor cu noi, spijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ, stricând războaie până la marginile pământului. Arcul îl va sfărâma şi va frânge arma şi pavezele le va arde cu foc. Înălţa- Mă-voi întru neamuri, înălţa-Mă-voi pe pământ.” Tâlcuire Acestea vor fi când se vor ridica cu război cele şapte puteri şi vor veni la Constantinopol. Pentru aceştia zice psalmul: „Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile.”

Pentru minunile ce se vor face atunci în Constantinopol, că sub Sfânta Sofia, biserica cea mare, mai este o altă biserică, şi acolo sunt oameni, preoţi şi cetăţeni mulţi, din vremea când a fost luat Constantinopolul de către turci. Aceştia stau adormiţi de atunci; iar în vremea bătăliei neamurilor vor învia toţi. Şi, văzând lumea astfel de minuni, se vor întoarce toate neamurile de la eresurile lor şi se vor uni cu Biserica Răsăritului. Pentru acestea zice psalmul: „Plecatu-s-au împărăţiile, dat-a Cel Prea înalt glasul Său.” Adică, Dumnezeu Şi-a dat glasul Său şi oamenii L-au primit. Că, în vremea când se vor bate, vor auzi toţi glas din cer strigând: „Staţi, staţi, ajunge!” Aceasta s-a făcut pentru cei neînţelegători, adică, să-şi cunoască rătăcirea lor şi să vină către Biserica Răsăritului.

Şi zice: „Clătinatu-s-a pământul; Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov.” Adică, nu ne-a lăsat ca să cădem în vreun eres. „Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu pe pământ.” Aici zice pentru toate neamurile pe care le cheamă Dumnezeu, pentru ca să vadă minunile ce au să se facă în vremea aceea, „minunile pe care le-a pus pe pământ, stricând războaiele până la marginile pământului”. După bătălia aceasta, nu se vor mai bate până în vremea celor patru fraţi.

„Arcul îl va sfărâma şi va frânge arma şi pavezele le vor arde cu foc.” Şi au să le prefacă în fiare de plug şi seceri; uneltele cele de lemn au să le ardă în şapte ani şi nu vor tăia lemne din dumbravă. Aici zice Proorocul Iezechiel şi pentru cei din China, când vor veni în pământul creştinilor: „Şi îi va pierde Domnul cu trăsnete şi fulgere”, pentru că zice la Apocalipsa: „Vor fi atât de mulţi, ca nisipul mării.”

PSALMUL 71, 7: „Răsări-va în zilele lui dreptatea, şi mulţimea păcii, până ce se va lua luna.”

Tâlcuire Luarea lunii – se tâlcuieşte drept căderea împărăţiei turceşti cu desăvârşire şi nu se va mai ridica. Stihul acesta este pentru  împăratul cel bun, pe care îl vor pune îngerii. Şi va domni de la mare până la mare şi de la râuri până la marginele lumii. Că împăratul acesta are să boteze toate neamurile cu Sfântul Botez Ortodox.

PSALMUL 74, 2-3: „Când va fi vreme, cu dreptate voi judeca. Topitu-s-a pământul şi toţi cei ce locuiesc pe dânsul.”

PSALMUL 75, 3: „Acolo au zdrobit tăria arcului, arma şi sabia şi războiul.”

Proorocul Isaia: „Şi va judeca între neamuri şi va mustra popor mult şi-şi vor face săbiile lor fiare de plug şi suliţele seceri şi sabia nu o va mai ridica neam, împotriva altui neam, şi nu se va mai învăţa a se bate. Pentru că s-a umplut ţara lor de argint şi de aur şi nu era număr vistieriei lor” (2, 4-7).

Deşi am scris în mai multe locuri pentru această pricină le repet numai pentru mai multe mărturii.

Proorocul Isaia zice: „Şi voi pune lor domni tineri şi cei batjocoritori îi vor stăpâni pe ei. Şi în popor se va porni om asupra omului şi asupra vecinului său şi se va scula cu sfadă pruncul asupra celui bătrân şi cel necinstit asupra celui de cinste” (3, 4-5).

Proorocul Isaia (4, 1): „Şi se vor apuca şapte femei de un om, în ziua aceea, zicând: pâinea noastră vom mânca şi cu hainele noastre ne vom îmbrăca, numai numele tău să se cheme peste noi. Ia ocara noastră.”

Proorocul Isaia (13, 2-10): „Ridicaţi semn pe vârful muntelui, strigaţi către ei, faceţi semn cu mâna, ca să intre pe poarta asupritorilor. Eu voi rândui şi îi voi povăţui pe dânşii, uriaşi vor veni să împlinească mânia Mea, bucurându-se şi semeţindu-se. Glas de neamuri, multe pe munţi, asemenea cu neamuri multe, glas de împăraţi şi de neamuri adunate. Domnul Savaot a poruncit neamului înarmat, ca să vină din pământ de departe, de la marginea temeliei cerului, Domnul, şi înarmaţii Lui să strice toată lumea. Plângeţi, că aproape este ziua Domnului şi sfărâmare de la Dumnezeu va veni. Pentru aceea toată mâna va slăbi şi tot sufletul omului se va înspăimânta. Se vor tulbura bătrânii (solii) şi-i vor  cuprinde dureri ca pe femeia ce naşte şi se vor plânge unul către altul şi se vor înspăimânta şi-şi vor schimba faţa lor în chipul focului.

Că iată, ziua Domnului vine, nevindecată de mânie şi de iuţime, ca să facă lumea pustie şi să piardă păcătoşii dintr- însa. Că stelele cerului şi luceferii şi toată podoaba cerului nu- şi vor da lumina şi se va întuneca soarele, răsărind, iar luna nu- şi va da lumina sa.”

…..

Textul integral poate fi citit descărcând fișierul pdf: