Jurnalista Emilia Șercan a comentat lipsa de reacție a mass-mediei și a opiniei publice la știrea despre generalul SRI Dumitru Dumbravă care a recunoscut în Parlament că a „consiliat” procurori și judecători.
 .
„Este bubuitoare tăcerea pe subiectul despre generalul SRI Dumitru Dumbravă care a recunoscut ieri, într-o audiere oficială, că mergea pe la parchete și instanțe să „consilieze” procurori și judecători. Nici o autoritate a statului nu a intervenit cu un punct de vedere oficial până acum, având în vedere că Dumbravă era ditamai adjunctul directorului SRI când oferea „consiliere” unor magistrați. Nici CSM, nici Parchetul General, nici Ministerul Justiției, nici SRI. De presă ce să mai spun? Da, e drept că legile justiției sunt importante acum, dar e imporant și ca SRI să-și vadă de treaba lui și nu să se imixtioneze în actul de justiție. În schimb, vad că lumea e preocupată de câte conturi de Facebook și Instagram avea Dumbravă. E bine, din ce în ce mai bine!”, a scris ea pe facebook.
De asemenea, o reacție asemănătoare a avut și jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob, care a notat în editorialul său din Inpolitics:
 .

„În România, s-a crezut multă vreme că Justiția și SRI se află într-o strînsă relație de colaborare, sfidînd orice norme ale statului de drept. O relație mult prea cordială.

Aflăm acum că nu era vorba de o relație de colaborare, ci de una de încălecare.
O relație în care SRI pur și simplu ”medita” magistrații în materie penală și îi mai și supraveghea atent, să nu greșească.
Vă dați seama ce Justiție funcționează în România dacă ditamai procurii-șefi, precum Alina Bica, șefa DIICOT și coautoare a Codurilor Penale, care se autoeticheta drept ”un jurist al naibii de bun”, avea nevoie de sfaturi juridice de la Dumbravă?
Și la fel și Laura Kovesi și alții.
De ce trebuia ca marii noștri magistrați să-și ia lumina profesională de la SRI?
.
O veche butadă spune că cine are un ceas știe cît e ora, cine are două deja nu mai e sigur.
Dacă șefii parchetelor de la noi ori judecătorii apelau la competența SRI, care are cu totul alte atribuții decît interpretarea legislației, înseamnă că, bieții de ei, erau cam în afara subiectului.
Și generalul consilia la greu, conform propriilor spuse.
Consilia la Curtea de Apel București, la ÎCCJ, la Tribunalul Militar, la Parchetul Militar, la unitățile de parchet etc.
 .
Încă mai grozavă e afirmația lui Dumbravă că SRI trebuia să supravegheze atent ”cîmpul tactic” al Justiției pe motiv că unii ”experți și judecători ar fi decis diferit de ce era în dosarul probatoriu sau experți care făceau expertize și stabileau prejudiciu zero”.
 .
Păi care mai era rostul expertizelor, în acest caz, dacă era musai ca ele să coincidă cu pozițiile procurorilor??!!!
 .
(Și, oare, cum îi atenționau agenții SRI că au greșit, le dădeau foc la mașini, le spărgeau ferestrele, le scriau măscări pe conturile de Facebook?)
În fine, ar mai fi o întrebare: cine ne garantează că, aidoma SRI, nu erau și alte servicii autohtone care să aglomereze sălile de tribunal pentru a se asigura că e totul curat în cîmpul tactic? Că doar nu o avea SRI monopolul responsabilității față de soarta țărișoarei-mamă.
 .
Toate aceste declarații-șoc ar fi trebuit să provoace, cum spuneam, un veritabil taifun în politică, în justiție, în presă, în societatea civilă în ansamblu, plus reacții internaționale.
Deocamdată, e o liniște de rău augur.

La vîrful statului se tace mîlc, cum s-a tăcut după Cernobîl, în 1986: întreaga lume se agita, îngrozită, doar pentru România subiectul nu exista”

________________