În Sfântul Munte primele trei zile ale Postului Mare au alte dimensiuni și sensuri. Acolo nu există petreceri lumești și înălțări de zmeie de hârtie, ci sunt momente duhovnicești de desfătare și de înălțare din inimă a rugăciunii către ceruri.

Noi aici, afară în lume, ne-am obișnuit ca atunci când ne referim la cele trei zile din jurul Lunii curățirii (prima zi a Postului Mare) să ne referim la sâmbăta și duminica dinaintea ei, precum și ziua de Luni însăși, mai ales că este și o perioadă de trei zile libere pentru majoritatea funcționarilor publici și nu numai pentru ei.

Ne referim la petrecerile care încep sâmbătă seara și culminează duminică seara cu defilări de carnaval și se încheie cu ziua de luni, în care funcționarii publici și toți angajații de stat nu merg la muncă, dar are loc sărbătoarea deja împământenită a înălțării zmeielor de hârtie.

În Sfântul Munte Athos această perioadă de trei zile are alte dimensiuni și sensuri. Ea nu începe sâmbăta de dinaintea Lunii curățirii, ci începe chiar în ziua de Luni, odată cu Postul Mare și ține trei zile, adică până miercuri pe la prânz (în funcție de tipicul fiecărei mănăstiri).

Toți părinții din mănăstiri și cei de la chiliile de sine stătătoare, duminică seara, după Vecernia iertării și săvârșirea slujbei Pavecerniței mici, se închid în chiliile lor și ies numai pentru ceea ce este absolut necesar. Masă de obște nu se pune în aceste trei zile, numai pelerinilor li se oferă puțin ceai și pâine uscată.

Vreme de trei zile părinții ies din chilia lor numai pentru a merge la biserică la slujbe. În aceste zile nu mănâncă nimic, cu excepția celor cărora starea sănătății le impune să ia puțină hrană.

Timp de trei zile unii dintre ei nu beau nici apă (poate că acest lucru pare cuiva exagerat, dar este adevărat și mulți dintre noi am trăit aceasta în vizitele noastre în Athos în aceste zile).

Trei zile părinții tac, nu vorbesc, sunt mai adunați (interiorizați) decât de obicei. Vreme de trei zile pe cât este omenește posibil ei nu dorm deloc sau aproape deloc.

În aceste trei zile ei se roagă încontinuu, unii în picioare, alții îngenuncheați, toți cu metanierul în mâini, chiar și cei neputincioși, care nu se pot coborî din patul lor de suferință, au în mâini metanier și rostesc în șoaptă rugăciunea, una care cuprinde în ea întreaga lume.

Este o rugăciune care pornește de pe buzele lor muritoare și ajunge sus în ceruri și pretutindeni!

Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru (sau mântuiește-ne pe) noi!

Și vine dimineața zilei de miercuri și atunci toți ies din chiliile lor și se îndreaptă spre biserică. Săvârșesc din nou Laudele și apoi Dumnezeiasca Liturghie (a darurilor înainte sfințite).

După aceasta tăcerea lor este dezlegată și ei redevin oamenii dinainte și intră în programul pe care inima lor li-l impune în perioada Postului Mare și se îndreaptă spre trapeză, unde mănâncă frugal ceva fără ulei.

Vreme de trei zile se depășesc pe ei înșiși și devin vase din care se revarsă rugăciune fierbinte și neîntreruptă, nu ca și cum în alte zile de peste an ei nu ar încălzi natura prin rugăciunea lor, însă aceste trei zile sunt deosebite, se sfărâmă legăturile omenești și părinții se înalță mai presus de nevoile acestea omenești care sunt cu totul necesare omului, adică nevoia de hrană și de apă.

Ei nu se hrănesc cu hrană materială, ci cu rugăciune și astfel hrănesc întreaga creație cu mila lui Dumnezeu, rugându-se ca măcar în această perioadă a anului sufletul omenesc să găsească Lumina cea Adevărată și luptând împotriva patimilor care ne fac robi, dorindu-și să învieze și să meargă pe calea păcii, a luminii și a adevărului pentru tot restul vieții lor.

Sursahttp://trelogiannis.blogspot.com/2019/03/blog-post_659.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

___________

Sursa – http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2019/03/11/trei-zile-de-nevointa-la-inceputul-postului-mare/