La un moment dat doi prieteni care se plimbau pe o plajă s-au certat și unul i-a dat celuilalt o palmă.

Cel lovit, fără să spună nimic, a scris îndurerat pe nisip: astăzi cel mai bun prieten al meu m-a pălmuit.

Au continuat să se plimbe până au găsit un golfuleț și au hotărât să facă o baie în mare.

Însă cel care fusese pălmuit era cât pe ce să se înece, iar celălalt l-a salvat de la moarte.

Când și-a revenit, cel salvat a scrijelit pe o piatră următoarele cuvinte: astăzi cel mai bun prieten al meu mi-a salvat viața.

Cel care îl pălmuise și apoi i-a salvat viața, l-a întrebat: de ce atunci când te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scrijelit pe piatră? De ce?

Cel pălmuit înainte, dar și salvat apoi de la înec, i-a spus: când cineva ne rănește trebuie să scriem acest lucru pe nisip, de unde adierea iertării poate să șteargă scrisul nostru.

Când cineva ne face un bine trebuie să întipărim acest lucru în piatră, de unde niciun vânt nu poate să îl șteargă.

Învață să îți scrii rănile pe nisip și să îți întipărești bucuriile pe piatră…

Redacția

_________

Sursa – http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2019/01/09/un-gand-pentru-frati/