Select Page

Un nou episod din ciclul: ”ANTIROMÂNISM LA PAROXISM”: Cum se vinde pe șest Transilvania. Statusul romano-catolic s-a înfiinţat fără a avea o personalitate juridică

Un nou episod din ciclul: ”ANTIROMÂNISM LA PAROXISM”: Cum se vinde pe șest Transilvania. Statusul romano-catolic s-a înfiinţat fără a avea o personalitate juridică
Transilvania se vinde pe șest. Bucată cu bucată. Prin intermediul unui uriaș fals istoric.
.
.
Întâmplarea face să locuiesc în apropierea fostului restaurant Czell, deținut de Paul Ehrlich, aflat la parterul Casei Rosas din Piața Unirii, proprietate a chirurgului principelui Bahory Kristof, casa datând din 1610, a unde a locuit, în 1902 și sculptorul Josef Fadrusz, pe timpul ridicării statuii lui Matei Corvin. Czell de ieri, Ursus de azi, abandonat și cu lacătul pus, pe vremuri un restaurant frecventat de mari personalități universitare și de stânga politică clujeană, considerat un fel de ”universitate” a tinerilor politicieni ai vremii. M-am așezat  pe treptele ciobite, printre umbrele zbuciumatei istrorii transilvănene.
.
Între 16-24 august 1940 au avut loc tratativele româno-maghiare de la Turnu-Severin, unde delegația maghiară a cerut alipirea la Ungaria hortystă a mai mult de jumătate din Transilvania. Tratativele au eșuat, problema fiind tranșată în mod barbar prin Diktatul de la Viena, la 30 august 1940. În 24 august, traducătorul acelor tratative, n-a fost nimeni altul decât poetul Mihai Beniuc. Stăteam, așadar așezat pe treptele fostului restaurant Czell, fumând un capăt de Partagas, sub soarele cu dinți ai unei primăveri incerte, rememorând pasajul din memoriile lui Beniuc, în care povestește despre aceste tratative eșuate. Mă gândeam că iată, peste ani, cu răbdare și cu trădătorii din politica românească, cerința delegației maghiare, tradusă de translatorul Mihai Beniuc la Turnu-Severin, cea de alipire a nai mult de jumătate din Transilvania ungariei, este mai aproape ca niciodată să devină realitate…
.
Prin legislaţia adoptată anul trecut, în acord cu cea europeană, terenurile nu mai purteau fi vândute străinilor, decât în anumite condiții, așa cum se întâmplă în toate statele lumii, care respectă avuția națională. Scopul, declarat, era de a proteja atât fermierii, cât şi statul român, în condiţiile în care deja 4 milioane de hectare de pământ nu mai sunt ale românilor!
.
Dar, sorpriză patriotică de proporții: 61de deputaţi şi senatori ai Puterii, în frunte cu ministrul Agriculturii, un anume Adrian Oros, au depus la Senat un proiect de lege prin care să se dea din nou drumul vânzării pământului românesc. Concret, dispar condiţiile privind domiciliul şi rezidenţa, dar – mai ales – dispar şi interdicţiile de înstrăinare care erau de minim 8 ani de la data cumpărării terenurilor. PNL iștii, inițiatorii acestei ”tranzacții” cu UDMR, (căci, ce altceva poate fi acest gest?),  propun ca terenurile agricole să poată fi cumparate de către străini, chiar dacă nu sunt rezidenți în România și chiar dacă sunt doar samsari de terenuri, neavând nici o experiență in agricultură sau intenție de a exploata terenurile agricole. Cel mai mare tun imobiliar din istorie și, o vânzare tăcută, pe șest, a Transilvaniei.
.
După ce au hotărât vânzarea companiilor românești la prețuri de nimic, acum PNL – USR – UDMR s-a gândit să ofere UDMR, Ungariei și lui Viktor Orban terenurile agricole ale României,  dând liber la vânzarea necondiționată a acestora. Proiectul de lege pune în pericol securitatea alimentară a populatiei deoarece dă liber acaparării de capital funciar de către Ungaria. O ungarie care stă pregătită în block-starturi. Nu e nici un secret. Statul maghiar pregătește un program prin care să cumpere terenuri agricole în Transilvania, iar pentru aplicarea lui așteaptă exact legea ”patriotului” Oros. Informația a fost oferită de dl. Szabo Jozsef, atașatul pe probleme de agricultură al Ambasadei Ungariei la București, pentru postul de radio Erdely FM. Proiectul Ungariei prevede ca dacă “cineva dorește să-și vândă terenul, atunci poate încheia un contract cu statul maghiar în temeiul căruia va primi o rentă viageră, iar terenul ramâne statului Maghiar”.
.
Urmarea? România nu-și va mai putea asigura consumul intren. Va urma o altă etapă a acțiunii de distrugere a agriculturii românești. S-a distrus fondul funciar al României cu legea 1/2000 care a dus la fărâmițarea exploatațiilor agricole. Au continuat apoi distrugerea cu legea 247/2005 când sute de mii de hectare de păduri și teren din domeniul public al statului au fost date unor ”proprietari” tranzacționiști, iar acum o distrug de tot și ireparabil. Peste cadavrele a sute de mii de români, care au murit în războaie pentru un petec de pământ și pentru ca noi să avem teren agricol. Toate astea, cu PNL la guvernare. Un PNL din care poate fi scoasă oricând particula ”Național”, și în care au ajuns să treacă drept mari politicieni, oameni din anturajul lui Traian Băsescu.  Oameni de a căror supușenie și lipsă de coloană vertebrală pe atunci râdea, oripilată  o țară întreagă…
.
”PNL are nevoie de modernizare, – spune Rareș Bogdan -, de o clarificare din punct de vedere ideologic, doctrinar pentru că marea bătălie în 2024 şi în 2029 va fi diferită. Pentru prima dată în 35 de ani în România nu va fi bătălia între stânga şi dreapta, se va bate între conservatorism, tradiţionalism şi valori şi neoprogresism”. Eu cred că, mai întâi PNL ar trebui să-și clarifice poziția față de Transilvania, de România și față de UDMR. Deocamdată,  conducerea liberală a făcut pipi pe tot ce înseamnă Transilvania. Numirea unui prefect UDMR la Cluj a fost o mizerie. O mizerie marca Ludovic Orban, care și-a tranzacționat astfel, poziția de președinte al Camerei Deputaților și, de ce nu, rămânerea în funcția de președinte al PNL.
.
Ceea ce plătește acum ministrul Oros către UDMR este exact datoria celui care, până la urmă, va aduce PNL sub 10%.
.
Aici, în fostul restaurant Czell, al lui Ehrlich, pe ale cărui trepte fumam sub razele tremurătoare ale soarelui de primăvară, s-au adunat într o zi de august 1940 un grup de intelectuali universitari clujeni împreună cu Beniuc, întors de la Turnu-Severin. Se anunța o catastrofă.  Acolo au hotărât, tinerește, ce să facă. ”Să mobilizăm prietenii din armată pentru cauză, – scrie Beniuc în memorii -,  fie pe cei aflători în Cluj, fie pe zonă, anume în apus, unde erau întăriri serioase; să constituim o comisie care să meargă la București și să stea de vorbă cu personalitățile de seamă, ca să-i convingem de primejdia ce ne paște, și să lansăm un manifest.” ”N-o să vă primească nimeni! – le-a spus un prieten al lor, deputatul Frontului Renașterii Naționale, Anderco. ”A avut dreptate. Iorga era la Vălenii de Munte, Maniu a fugit de noi, alții – la fel. Ne-a primit un singur om, scriitorul Camil Petrescu, invitându-ne să luăm masa de prânz cu el, la restaurantul Carpați.
.
Ne-a ascultat cu răbdare. Apoi, privindu-ne cu ochii lui albaștri, atât de frumoși, scăpărând și de lumina inteligenței, dar parcă și de scepticism, ne-a zis:
Măi băieți! Voi, transilvănenii nu aveți simț politic! Voi ați fi în stare să ne târâți într-un război contra Germaniei! (…) Ce ne rămâne de făcut? -a continuat Beniuc -, entuziasmat. Să nu tratăm problema Ardealului cu nimeni și să apărăm dușmanul cu toate mijloacele care ne vor sta la dispoziție.
– N-are să vă sprijine nimeni în ideile voastre, a spus trist, Camil Petrescu. I-am mulțumit că ne-a ospătat și am plecat.”
Am început să simt răceala treptelor prăfuite ale fostului restaurant Czell și m-am ridicat. Am mai tras câteva fumuri mici din cigar, mi-am pus masca și cu pași lenți m-am îndreptat spre fostul Diese. Înțepenisem și în gură aveam un gust amar…
.
În ziua în care scriam despre mizerabilul act de vindere către străini a pământului românesc, pusă la cale de ministrul liberal al agriculturii, ”liberalul” Orosz, Dan Andronic și Florian Bichir făceau, în direct, dezvăluiri incredibile despre ceea ce s-a întâmplat, de fapt în ”relația” româno-maghiară din 1990.

”Din cuprinsul cărții – scrie Dan Andronic -, am înțeles de ce unele lucruri aparent greu de priceput sunt într-o logică istorică milenară. Ungaria nu a încetat să revendice Ardealul. Nu o va face niciodată. Iar atunci când va putea va acționa. Așa cum a făcut și în martie 1990. Pregătirea Planului „Aurora Zorilor” – IV a durat aproape un an (mai 1989 – martie 1990), iar punerea în operă a implicat mii de ”elemente turbulente”, sute de levenți, zeci de ofițeri de informații acoperiți, ale căror acțiuni în teren au fost supervizate de ambasadorul R.P. Ungare la București și de atașatul militar al Ungariei, col. Sándor Arady”. Punerea sa în aplicare a fost aprobată și supervizată de președintele interimar al Ungariei, Mátyás Szürös, de primul-ministru Miklós Németh, de ministrul de Externe Gyula Horn, de ministrul Apărării, Ferenc Karpati”.

.

Sincer, nu m-a mirat faptul că a existat, un astfel de plan, de anexare a Transilvaniei la Statul Ungar. Și sunt convins că el există și azi, doar că tactica folosită acum este cea a “pașilor mici”. Tactică bună, dacă ne gândim că fiecare pas al UDMR a fost, cu acordul vânzătorilor de țară români, un veritabil succes.

UDMR – din partid devine ONG

Ultimul ”gest” antiromânesc al ministrului liberal Orosz stă mărturie. Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) a fost ani de zile finanțată atât ca partid politic cât și ca organizație a societății civile. Discriminarea pozitivă a făcut posibil ca UDMR să fie în același timp ONG și partid politic. Din 2009 UDMR nu mai este finanțat și ca partid politic, ci exclusiv ca ONG, încasând, în afară de susținerea financiară directă de la Budapesta, (neinvestigată nicicând de Statul român!), direct de la Secretariatul General al Guvernului milioane de euro anual.

Dacă până acum câțiva ani UDMR mai păstra în conducerea lui intelectuali veritabili, precum Marko Bela și cei din jurul său având, în componența sa urmași ai gândirii grupării din jurul revistei „Erdelyi Helikon”, se mai putea spera la un fel de normalitate. În prezent pare că totul este pierdut. Înființată în 1928 de fostul ministru de externe al Ungariei revenit în 1926 în România, Miklos Banffy, a luat ființă o altă grupare, care s-a pronunțat pentru apropierea reală între maghiari și români. Grupării din jurul „Erdelyi Helikon” îi datorăm una dintre cele mai complexe încercări de schimbare de paradigmă în relațiile dintre români și maghiari. Transilvanismul, căci despre acesta este vorba, susținea ideea unui destin comun al românilor, maghiarilor și al sașilor, de unde și necesitatea unei apropieri autentice, văzut ca o necesitate istorică impusă de specificul acestei regiuni.

Dar, o dată ce intelectualii au plecat din fruntea UDMR, fiind înlocuiți cu ceea ce putem numi ”conducerea veterinarilor”, spiritul Helykon a fost cenzurat. UDMR, sub zodia veterinarilor seamănă mai ales cu ceea ce descrie Bulgakov, în ”Maestrul și Margareta”. Așa cum Woland, împreună cu suita sa, formată din Koroviev (Fagot), Azazello, motanul Behemot și vrăjitoarea Hella, se instalează în apartamentul 50 din clădirea cu nr. 302 bis de pe strada Sadovaia și terorizează societatea rusească prin jocurile lor halucinante, trupa UDMR condusă de veterinari, infectează politica românească, continuând, cu siguranță, planul Ungariei despre care tocmai am aflat din prezentarea cărții profesorului Bichir.

Gruparea veterinarilor

Întocmai ca și în cartea lui Bulgakov, noii UDMR-iști pot fi descriși ca fiind magicieni, hipnotizatori și ventriloci. Magicieni – pentru că fac să apară lucruri acolo unde nu sunt și invers, lucrurile care sunt cu adevărat sunt trecute în uitare. Hipnotizatori – pentru că modifică percepția oamenilor asupra realității și pentru că îi determină să facă lucruri incredibile.

Astfel, este important să nu uităm că Transilvania, care se pregătește să-și vândă pământurile străinilor, se confruntă cu o situație disperată, tratată extrem de bine în presa transilvăneană. Am redat mai jos din analiza Gazetei de Cluj, care mi se pare cea mai serioasă, elementele cele despre care presa din București nu le-a considerat împortante, sau nu le-a înțeles.

Aproape toate clădirile din centrul oraşelor sunt revendicate de una şi aceeași persoană juridică: Statusul Romano-Catolic. Școli, licee, clădiri de universități, locuinţe, muzee, spitale, biblioteci, librării, sedii de bănci, grădinițe, un total estimat la peste 10 miliarde de lei vechi, trec din proprietatea statului român în proprietatea Bisericii catolice, a Statusului Romano Catolic.

În unele cazuri, SRC se folosește de faptul că, după 1945, când a donat statului român unele clădiri, statul român nu şi-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, donaţia fiind astfel nulă şi, de fapt, nefiind în discuţie o retrocedare, iar în alte cazuri retrocedarea se face pe baza unor acte extrem de disputate. Pe de-o parte avem Statusul Romano-Catolic, Biserica Catolică şi o serie de reprezntanţi ai UDMR, care susţin cu tărie că centrul marilor oraşe din Transilvania a aparţinut Bisericii Catolice.

Pe de altă parte avem o serie de parlamentari şi istorici care susţin că dreptul de proprietate al Bisericii Catolice şi al SRC este un fals grosolan şi acuză politicienii de tertipuri juridice, ba chiar de retrocedarea mascată a Ardealului. Operațiunea de retrocedare către Biserica Catolică, reprezentată de Statusul Romano-Catolic, a peste 2.000 de clădiri. Până acum se considera că aceste clădiri aparțin de drept Bisericii Catolice. Numai că, în ultima perioadă, o serie de istorici şi oameni politici trag un semnal de alarmă în ceea ce privește legalitatea acestor retrocedări şi proprietarii de drept al imobilelor în cauză.

Un fals cu repercursiuni istorice

Vasile Lechinţan este referent la Arhivele Naţionale din Cluj-Napoca, autor şi coautor al peste 20 de volume de istorie fiind unul din cei mai valoroşi cunoscători ai paleografiei latine şi maghiare – secolele XVI-XVIII, fiind totodată şi un reputat medievist. Potrivit lui Lechinţan, „prin aceste aşa-zise retrocedări, se revine, practic, la vechile Constituţii medievale (colecţii de legi ale Dietei Transilvaniei), prin care românii sunt scoşi din centrele oraşelor, întocmai ca pe vremea iobăgiei. Vechile clădiri publice ale Transilvaniei istorice, la ridicarea, susţinerea şi dezvoltarea cărora au contribuit decisiv şi românii transilvăneni, sunt purificate acum de români, ele fiind date unor instituţii de cult maghiare, deşi acestea nu le-au deţinut niciodată în proprietate”, spune Lechinţan. „Nu trebuie să cerceteze nimeni arhivele pentru a vedea din ce fonduri a fost ridicat, de exemplu, fostul Liceu al Piariştilor din Cluj. Scrie clar, încrustat în piatră, pe frontispiciu, că a fost ridicat din Fondul de Studii – o fundaţie publică alimentată de la bugetul de stat, al cărui gros îl plăteau românii.

Împărăteasa Maria Tereza, a instituit trei mari fonduri publice (similare unor fundaţii de azi) administrate de stat, în vederea susţinerii bisericilor, şcolilor şi studenţilor: Fondul de Religie, Fondul de Studii şi Fondul de Burse. Apoi, în anul 1866, Statusul Romano-Catolic ardelean a solicitat împăratului de la Viena să i se dea în administrare aceste fonduri (aşadar, nu în proprietate). Împăratul aprobă cererea, transferându-le din administrarea statului austriac, în administrarea Statusului.

După instaurarea dualismului austro-ungar (1867), uriaşele averi au fost deturnate, treptat, de Statusul Romano-Catolic, exclusiv spre religia Romano-Catolică. Statusul era o organizaţie formată din clerici şi civili catolici maghiari, care se considerau urmaşii unei caste privilegiate din Evul Mediu.

Marele fals a avut loc, potrivit lui Lechinţan spre sfârşitul secolului al XIX-lea, când maghiarii au făcut o serie de corecturi: în primul rând au „umblat” la cartea funciară a imobilelor, trecându-le pe acestea din administrarea în proprietatea lor, iar apoi la fondurile tereziene unde au introdus o acoladă scriind, la fiecare fond, „al Statusului romano-catolic ardelean”. Onisifor Ghibu a publicat o copie a acestui fals, în perioada interbelică.

Cum au pus mâna pe fundațiile imperiale

Legal, o fundaţie şi fondurile acesteia nu pot fi proprietatea cuiva, nici măcar a celui care a constituit-o. Ele pot fi doar administrate de cineva. Aceste „împroprietăriri” cum le numeşte Lechinţan, „nu sunt o simplă deposedare materială a românilor de o clădire sau alta, fie ele şi din centrele oraşelor, ci constituie o lovitură adusă în spirit românilor, o lezare a intereselor noastre morale şi spirituale, întrucât noi avem în aceste clădiri o mare investiţie morală şi sufletească, pentru că aici au învăţat şi au profesat marile personalităţi ardelene.

De aceste clădiri sunt legate eforturile prin veacuri ale strămoşilor noştri iobagi. Spre exemplu, Colegiul Reformat Unguresc din Aiud avea în stăpânire feudală 5 sate româneşti care contribuiau la susţinerea financiară a acestuia. Mai departe, Colegiul Reformat din Cluj dijmuia satele Gădălin, Aruncuta, Miceşti şi altele”, spune Lechinţan.

În aceste condiţii, etnia română poate fi considerată principalul finanţator al imobilelor retrocedate acum. Doar la Cluj Napoca, sunt aproape 200 de imobile revendicate în centrul istoric. În ceea ce priveşte enigma legată de faptul că românii au contribuit financiar sau material la construcţia unor imobile, dar nu au reuşit niciodată să le construiască propriu zis, Lechinţan pune acest lucru pe realităţile istorice.

„Religia şi naţiunea românilor erau tolerate după bunul plac al stăpânilor de moşii, iar accesul la meserii şi la cultură nu le era permis. Sute de ani la rând, românii au fost lăsaţi în oraşe doar la muncă sau pentru a-şi vinde produsele agricole. Nu numai stabilirea în oraşe le-a fost interzisă, dar nu aveau voie să-şi construiască bisericile şi casele din cărămidă sau piatră. Mai mult, românii, nu avea voie să călărească, să poarte armă, să îmbrace haine de postav sau să aibă încălţări ca cizmele sau ghetele”, a declarat Lechinţan.

În viziunea unor istorici retrocedarea imobilelor din Ardeal anulează Unirea de la 1918. „Reconstituirea dreptului de proprietate pentru composesoratele maghiare ar însemna, de facto, restituirea Transilvaniei către maghiari, adică anularea întregului act de la 1 decembrie 1918. Bunurile edificate din fondurile publice de către statul şi coroana ungară aparţin tuturor cetăţenilor României, indiferent de etnie. În opinia lui Pavelescu, composesoratelor maghiare nu au avut niciodată în proprietate imobilele solicitate.

Statusul romano-catolic s-a înfiinţat fără a avea o personalitate juridică, ci doar o recunoaştere informală a funcţionării sale.

.

Din organizaţie făceau parte clerici, deputaţi şi intelectuali maghiari din Transilvania, iar prezenţa acestora în asociaţie a creat notorietatea necesară pentru ca regele Ungariei să-i ofere în administrare multe dintre proprietăţile regatului. Dar, Statusul nu a deţinut niciodată proprietatea pe aceste proprietăţi, ci doar le-a avut în administrare”. Iar apoi, prin actul de Unire de la 1 Decembrie 1918, statul român a devenit proprietarul tuturor bunurilor care aparţinuseră Ungariei, până la acel moment. Problema proprietăţii din Transilvania a fost de altfel stabilită, atât juridic cât şi istoric, în perioada interbelică, când, pe baza cercetărilor lui Onisifor Ghibu, Istrate Micescu, Victor Onişor sau Vasile Borza statul român nu a recunoscut proprietatea acestor bunuri în favoarea Statusului.
.

Articolul 4 al Tratatului de la Trianon din 1920 a dat toate proprietăţile statului maghiar din Transilvania în mâna statului român.

În 1931, pentru a răspunde pretenţiilor Bisericii Romano-Catolice de a fi moştenitoarea Statusului, s-a format o comisie interministerială condusă de Onisifor Ghibu. Pentru a răspunde la aceeaşi întrebare, în perioada 1946-1948, a funcţionat o altă comisie condusă tot de Onisifor Ghibu. În ambele cazuri s-a răspuns că statul român este proprietarul de drept. Deci în 1948, cele 1.300 de localuri de şcoli nu au fost luate de la Biserica Romano-Catolică, pentru că de drept nu aparţineau acesteia. În 1918 s-a realizat Unirea Transilvaniei cu România, consfinţită prin Tratatul de la Trianon din 1920. Art. 45 al acestuia consemnează faptul că Ungaria renunţă în ce o priveşte în favoarea României la toate drepturile şi titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare, situate dincolo de frontierele Ungariei. Aşadar, toate averile statului ungar reveneau statului român, deci inclusiv averile Statusului romano-catolic.
.
În perioada interbelică disputa a fost foarte vie, pentru deplina lămurire fiind înfiinţată la Bucureşti comisia guvernamentală condusă de către Onisifor Ghibu, publicand 3 volume pe marginea acestor cercetări. Toate aceste volume atestă, pe baza arhivelor româneşti, maghiare, austriece şi a celor din Vatican, justeţea ideii că averile Statusului catolic aparţineau de drept statului român. După cum îmi spunea de curând regretatul Octavian Ghibu, regele Carol al II-lea, primul-ministru de atunci, Nicolae Iorga, şi Nicolae Titulescu au fost pe deplin de acord cu concluziile comisiei Ghibu. Reprezentanţii Statusului Romano Cartolic, precum şi ai Bisericii catolice sau ai UDMR se ţin departe de această polemică, afirmând că singura în măsură să stabilească legalitatea retrocedărilor este Justiţia.
.

Justiția, deocamdată, în mod abject, le dă dreptate lor.

Planul în pași mărunți ai UDMR-supervizat de Budapesta este o realitate. Să nu uităm că în 2006, UDMR-istul Antal Arpad Andras, deputat în Parlamentul României, făcea următoarea declarație presei de limbă maghiară din România: ”Am speranța că președintelui Băsescu nu-i va placea dacă românii din secuime vor ajunge să împărtășească soarta sârbilor din Kosovo. Trebuie să se orienteze și să se decidă ce vrea să devină, adica un Miloșevici sau un Tito al României”. (!!!) Practic, deputatul UDMR nu excludea posibilitatea ca românii din județele Covasna și Harghita să fie masacrați, întocmai ca sârbii din Kosovo, în cazul în care România nu v-a acorda mult visata autonomie teritorială pe criterii etnice a așa-zisului ținut secuiesc. Ulterior, Antal Arpad și-a întărit afirmațiile într-un interviu acordat Radio Cluj.
.
Să nu uităm că în luna iunie 2011, președintele Consiliului Județen Covasna, Tamas Sandor, liderul organizației UDMR Covasna, a invocat nesupunerea civică și chiar folosirea armelor pentru obținerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice. ”Dacă nu se poate rezolva pe plan politic, vom fi nevoiţi să recurgem la nesupunere civică, am discutat deja cu conducerea UDMR, cu conducătorii bisericilor maghiare, cu autorităţile administraţiilor locale şi cu reprezentanţii societăţii civile. Mai exact, asta înseamnă că, în prima fază, vom ieşi în stradă paşnic, fară arme, cum am dovedit în ultimii 20 de ani că ştim să facem. Apoi, dacă nu se rezolvă nici aşa, o să vedem…”. Nu e întâmplător că UDMR invocă violența pentru obținerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a așa-zisului ținut secuiesc.
.

Nimeni din conducerea centrală a UDMR nu a condamnat aceste declarații stupefiante.

.
Nimeni din conducerea centrală sau din alte organizații județene ale UDMR nu s-a delimitat de aceste declarații care incită la violență și la ură interetnică cât se poate de direct. Declarațiile celor doi au rămas fără veo replică din partea altor membri UDMR, fiind astfel susținute tacit de către liderii Uniunii Democrate Maghiare din România, nostalici ai Ungariei Mari, la care se adaugă acțiunea primarului UDMR din Miercurea Ciuc, Robert Kalman Raduly, din septembrie 2010,care  a aprobat desfășurarea în centrul municipiului a unei parade cu husari pentru celebrarea ocupării oraşului de către amiralul Miklos Horthy, în 11 septembrie 1940, în urma Diktatului de la Viena din 30 august 1940.
.

UDMR forțează impunerea limbii maghiare

Uniunea Democrată Maghiară din România forțează impunerea limbii maghiare ca singura limbă oficială în zonele controlate politic și economic de aceasta. S-a vorbit în permanență în ultimii ani despre nevoia de a permite maghiarilor din România să-și utilizeze în mod liber limba maternă. Din păcate însă, încet dar sigur,  UDMR a creat, cu ajutorul clasei politice românești, cadrul legal pentru oficializarea limbii maghiare în zonele controlate politic și economic de UDMR și dispariția limbii române din aceste zone.
De la posibilitatea de a se putea adresa în limba maghiară la ghișeele de relații cu publicul, s-a ajuns încet și sigur la desfășurarea ședințelor de consilii locale sau județene doar în limba maghiară (și traducerea acestora în limba oficială de stat pentru consilierii români), la formulare tipizate și corespondeță oficială între instituții publice doar în limba maghiară, la inscripții exclusiv în limba maghiară etc.
.
Nu puține sunt cazurile în care primariile controlate de UDMR au pagini de internet exclusiv în limba maghiară sau editează publicații din fonduri PUBLICE exclusiv în limba maghiară. Limba maghiară a devenit criteriu de angajare în administrația publică locală din județele controlate de UDMR, fapt care a dus la o veritabilă epurare etnică a românilor din zeci de instituții publice. Din păcate, având în vedere mobilitatea demografică precum și tensiunea din aceste comunități, niciodată vreun român nu va mai fi angajat în acest instituții publice.
.
Nu trebuie decât să re-gândim în cheia corectă acest puzzle, (din care lipsesc extrem de multe aspecte ale ”prieteniei” UDMR), cea a ultimelor dezvăluiri făcute de Dan Andronic în legătură cu planul Budapestei de a anexa Transilvania, ca să ne dăm seama, că nici una din acțiunile ”noului UDMR”, cel al veterinarilor lui Wolland, nu este întâmplătoare, ci programatică. Și, din păcate, cu ajutorul cozilor de topor din politica românească, perfect realizabilă.
.
_____________
.

.

DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE !!!

.

CĂUTAȚI ORICE CUVÂNT ORI EXPRESIE CARE VĂ INTERESEAZĂ DIN ACEST SIT, TASTÂNDU-L ÎN 

SECȚIUNEA ”CĂUTARE”

DIN PARTEA DREAPTĂ-SUS, APOI APĂSAȚI TASTA ENTER,

DACĂ FOLOSIȚI UN CALCULATOR (LAPTOP SAU DESKTOP),

SECȚIUNEA ”CĂUTARE” ESTE AȘA CUM ARATĂ IMAGINEA DE MAI JOS:

.

DACĂ FOLOSIȚI UN TELEFON MOBIL (SMARTPHONE),

SECȚIUNEA ”CĂUTARE” ESTE LA FINALUL ORICĂRUI ARTICOL DIN SITUL

WWW.ROMANORTODOX.INFO 

DEASUPRA SECȚIUNII ”ULTIMELE ARTICOLE”,

AȘA CUM SE VEDE ÎN IMAGINEA DE MAI JOS:

.

SĂ NE FIE DE FOLOS!

.

MĂRTURISEȘTE ADEVĂRUL, FĂ-ȚI DATORIA DE CREȘTIN,

DE A-ȚI IUBI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI,

ACUM, ASTĂZI, CÂT SE MAI POATE!!!

AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU !

.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Subiecte