“Mântuirea înseamnă harul din El și prin El și de la El.”

 

“Creștinii adevărați sunt zdrobiți și smeriți, știind că nu au nimic propriu, ci al harului.”

 

 

“Iată semnul comun al creștinilor neadevărați: îngâmfarea și importanța de sine…”

 

 

Vă invităm să începeți să citiți din frumoasele scrieri ale Sfântului Simeon Noul Teolog. Recomandăm această hrană duhovnicească, publicăm câteva fragmente și recomandăm cu căldură citirea Sfinților Părinți – să ni-i facem prieteni și să începem să căutăm Împărăția lui Dumnezeu, prin harul Lui și prin mijlocirea Sfinților Lui!

 

“Înainte de orice virtute, harul este din credință, ca temelie a toată virtutea. Și toată virtutea vine, rămâne și lucrează prin har. Dar orice virtute fără har este considerată mai rea la Dumnezeu decât orice răutate. Căci acea virtute este diabolică, deoarece și demonii o meșteșugesc pe aceasta, amăgind gândurile oamenilor ca niște înțelegători pe cei înțelegători, ca să ne arătăm oamenilor chibzuiți, milostivi și foarte blânzi. Dar harul lui Dumnezeu vine peste orice om întinat și necurat prin mulțumire adevărată. Iar mulțumirea adevărată este conștientizarea harului. […]

Numai prin harul Lui poate fi făcut bine orice lucru bun. Fericit cel ce știe aceasta, dar ticălos tot cel ce o ignoră, căci a crezut în zadar în Hristos. […]

Prin urmare, unde este lauda omului? Nicăieri. Pentru aceasta creștinii adevărați sunt zdrobiți și smeriți, știind că nu au nimic propriu, ci al harului. Iată semnul comun al creștinilor neadevărați: îngâmfarea și importanța de sine, impresia, mândria, trufia, iubirea de slavă și a șaptea, care se arată a fi [acea] smerenie care atrage cinstea din partea oamenilor. Fiindcă două sunt conjugate: credința și fapta. Credința este pentru fapte, faptele nu pentru credință, ci prin credință. […]

Dar aceasta este credința, nu numai a crede în Hristos, ci a crede că în Hristos poate cineva să se izbăvească de răutate și să se numească lucrător nerușinat a toată virtutea, după cum zice și fericitul Apostol atunci când spune: “M-am trudit mai mult decât toți, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu cel împreună cu mine” (I Cor 15, 10). […]

Fiindcă aceasta este “taina” creștinismului, “ascunsă din neamuri (generații)” în neamuri, dar, “arătată” (Col. 1, 26) în vremurile de pe urmă, despre care spune și Pavel în ce-l privește pe Dumnezeu: “Care vrea să se mântuiască toți oamenii și la cunoștința adevărului să vină” (I Tim. 2, 4). Căci cunoștința adevărului nu este altceva, ci harul Însuși, care este și adevărul care a venit prin Iisus Hristos, după Evanghelie.”

 

Sfântul Simeon Noul Teolog, 24 de cuvinte despre viața vduhovnicească, Doxologia, Iași, 2004 – Cuvântul 16

 

Sfântul Simeon Noul Teolog ne învață cum să luptăm pentru pocăință:

 

Despre credința cea adevărată, pentru care trebuie să luptăm, dacă nu vrem să ne îmbolnăvim, citiți și articolele:

https://ortodoxlogos.ro/2020/05/24/pandemia-panereziei-ecumeniste-infecteaza-crestinii-sfantul-munte-astazi-nu-mai-este-far-al-ortodoxiei-acum-domneste-o-tacere-vinovata/

_______________

Sursa – https://ortodoxlogos.ro/2020/06/03/unde-este-lauda-omului-nicaieri/