Am primit pe mail un text, cu 16 întrebări, adresate personal în primul rând unui anumit părinte ortodox. Probabil că Dumnezeu va rândui să ajungă acele întrebări și la sfinția sa și va răspunde public.

Pentru că întrebările sunt adresate și tuturor părinților ortodocși (adică îngrădiți de panerezia ecumenistă), îmi fac datoria de conștiință de a răspunde, doar în numele meu, fiecare dintre destinatarii scrisorii fiind liberi să facă cum dorește referitor la aceste întrebări, după cum îl va lumina Dumnezeu și îl va îndemna conștiința sa.

Textul cuprinde la început câteva citate biblice și patristice, apoi vine partea de întrebări și un cuvânt de final, prin care se exprimă dorința de a afla adevărul și nu de a produce tulburare. Scrisoarea este semnată de o singură persoană – Dinu Tigoianu din Râmnicu-Sărat – alături de un grup de ortodocși (deși am insistat ca textul să fie asumat nominal de fiecare dintre cei care și-l asumă, singurul care a semnat – conform conștiinței sale – este fratele menționat mai sus).

Așadar, excluzând numele menționate în întrebări, esența lor este următoarea:

1. Este canonică atitudinea de a trimite anumiți credincioși cu anumite păcate pentru dezlegări la arhiereu? Cu atât mai mult cu cât unii arhierei nu sunt ortodocși. Poate arhiereul să dezlege păcate mai mari, iar preotul păcate mai mici? Este aceasta învățătura Bisericii?

Răspuns: Eu nu am auzit de așa ceva până acum, în învățătura ortodoxă, adică patristică. Preotul poate dezlega orice păcat, în virtutea hirotoniei lui. Când este hirotonit nu i se spune că va putea ierta numai anumite păcate. Condiția iertării nu este treapta ierarhică, ci pocăința omului respectiv. Desigur, în cazul în care cineva – mai ales un preot sau diacon – are păcate grave și duhovnicul nu știe dacă acel cleric mai este vrednic a sluji sau nu – ca să nu greșească, poate să îl trimită la un arhiereu ortodox, pentru ca acela să hotărască în legătură cu permisiunea de a mai sluji sau nu. Deci are legătură cu o situație care privește o anumită categorie a membrilor Bisericii, cei hirotoniți.

2. Este adevărat că unii părinți au trimis credincioși la slujbele preoților de același cuget cu Mihai-Silviu Chirilă?

Răspuns: eu nu am făcut niciodată așa ceva, pentru că M. S. Chirilă este eretic.

3. Cum vă raportați la expresia „părtășiei la erezie”? Este tot erezie sau o stare intermediară între ortodoxie și erezie?

Răspuns: expresia respectivă este erezie. Provine dintr-o „ mincinoasă iconomie” care nu are niciun fundament patristic și niciun rezultat concret bun (prin ea absolut nimeni nu s-a îngrădit apoi de erezie, ci toți cei cu așa-zis cuget ortodox s-au fofilat până au ajuns chiar și activiști ecumeniști), ci este o amăgire ce adâncește în erezie.

4. Unii afirmă către unii credincioși că toți semnatarii Sinaxei de la Roman sunt schismatici… Alții îi mustră pe unii credincioși când aceștia vădesc atitudinile neortodoxe ale arhiepiscopului Longhin, luându-i apărarea. Ce spuneți?

Răspuns: Sinaxa de la Roman a fost ortodoxă; vlădica Longhin pomenește eretici.

5. Există oare episcopi mărturisitori anonimi?

Răspuns: Nu. Doar ortodocși sau apostați.

6. Ce spuneți despre toți cei care sunt în comuniune cu ereticii ecumeniști susținători ai Sinodului din Creta: sunt și ei la rândul lor eretici sau „părtași la erezie”, ca a treia stare între ortodoxie și erezie? Dacă nu sunt eretici, atunci noi de ce ne-am mai îngrădit, de ce am întrerupt comuniunea?

Răspuns: sunt eretici; nădăjduim în întoarcerea lor la Adevăr.

7. Unii părinți au afirmat că cei care au participat și semnat la Sinaxa de la Roman sunt schismatici. Atunci, cum de sunt în comuniune și au slujit în tot acest timp împreună cu unii dintre semnatarii ei?

Răspuns: nu am afirmat așa ceva; sunt în comuniune cu toți ortodocșii, cu ereticii nu.

8. Cum considerați că este arhiepiscopul Longhin? Dar episcopul Artemie din Serbia? Este acesta din urmă schismatic?

Răspuns: vlădica Longhin este – datorită comuniunii lui cu ecumenistul Onufrie – și el ecumenist, deci eretic. Vlădica Artemie este ortodox, în niciun caz schismatic. Acum două săptămâni am fost, în drum spre Athos, în Serbia, să îl cunoaștem pe vlădica Artemie. I-am pus o singură întrebare legată de problemele actuale: cum vedeți viitorul Bisericii? A răspuns: nu mă gândesc la așa ceva, Biserica este condusă de Hristos; eu trebuie doar să îmi fac datoria, acolo și când mă cheamă Hristos; nu fac planuri, nu atrag pe nimeni, ci doar răspund la chemarea lui Hristos; atât și nimic mai mult. (cred că această atitudine este cea bună, nu are nimic deviant în ea, ci doar Ortodoxie, în simplitatea mărturisirii ei smerite)

9. Cu cine vă aflați în comuniune și cu cine nu? Pentru că în Ortodoxie nu poate exista poziție neutră.

Răspuns: cu toți ortodocșii; nu sunt în comuniune cu adepții lui Chirilă, nici cu cei ai pr. Ioan Miron (primii au căzut în erezie, al doilea în schismă).

10. Ați participat la ultimele sinaxe, de la Roman și Satu Mare?

Răspuns: Da. Ambele au fost ortodoxe.

11. Sunteți de acord că arhiepiscopul Longhin nu a oprit niciodată pomenirea și comuniunea cu ecumeniștii eretici?

Răspuns: Așa este, din păcate. A tunat mult, dar nu a fulgerat întru Adevăr niciodată. Încă. Iar blestemele trimise la adresa Sinaxei de la Roman nu au avut absolut niciun efect asupra adresanților lor.

12. Este arhiepiscopul Longhin ortodox sau nu?

Răspuns: Nu, din păcate. Luptă cu erezia doar din cuvinte, nu și din fapte, este doar amăgire pentru cler și popor, iar cel care o face este eretic.

13. Răspuns: Nu mă privește, are legătură cu Schitul Rădeni, trebuie întrebat părintele stareț Pamvo Jugănaru.

14. Care este formula canonică de întrerupere a pomenirii?

Răspuns: va fi punctul principal de elucidat o dată pentru totdeauna la Sinaxa de lângă Vatra Dornei, peste câteva zile.

15. Toate punctele rezoluției Sinaxei de la Botoșani sunt ortodoxe? Se spune: „ne îngrădim de toți cei care au semnat și au primit Sinodul tâlhăresc din Creta, însă rămânem în comuniune cu Bisericile Locale neparticipante la Sinod (adică a Rusiei, a Bulgariei, a Georgiei și a Antiohiei)”. Știm însă că aceste Biserici, deși nu au participat și semnat, nu au condamnat și nu s-au îngrădit de Bisericile Locale care au primit Sinodul tâlhăresc, fiind în continuare în comuniune și în același cuget cu ele.

Răspuns: ultimele puncte ale rezoluției menționate mai sus trebuie schimbate, nefiind nici ortodoxe, nici valabile; starea de fapt a lucrurilor a arătat că majoritatea și-au asumat comuniunea cu ecumeniștii, deci au căzut în erezie.

16. Noi, mirenii, vă atenționăm când vă abateți de la Adevăr. Așadar, vă rugăm stăruitor să risipiți confuziile din inimile noastre, așteptând cu nerăbdare să faceți publică poziția sfinției voastre.

Răspuns: Poporul este apărătorul și garantul dreptei credințe, conform Enciclicii Patriarhilor ortodocși, din anul 1848. Să ne lumineze Dumnezeu pe toți! Dacă am greșit eu personal cu ceva în cele de mai sus, să îmi spuneți și voi schimba, dacă Dumnezeu, adică Adevărul, o cere.

Sf. Gheorghe,

16 august 2018

Cu respect,

pr. Ciprian Staicu

______________

Sursa – http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/08/16/unii-mireni-se-intreaba/