Update : Parintii aghioriti si parintii semnatari de la sinaxa de la Roman nu sunt sustinatori ai ideilor de tip schismatic, nici ai ereziei prezbiteriane, dupa cum in mod fals afirma unii teologi adepti ai compromisului

 

Nota redacției: Acest articol îl semnează părinții aghioriți împreună cu părinții semnatari de la sinaxa de la Roman.

Nu există compromis și iconomie în chestiunile de credință, de care depinde mântuirea veșnică a sufletelor oamenilor”.(Sf. Maxim Mărturisitorul)

Parintele Theodoros Zisis, împreună cu părintele Matei Vulcănescu și alții de un cuget cu ei vor neapărat să demonstreze în mod mincinos că monahul Sava și părinții aghioriți și români în același cuget cu el sunt în schismă, pentru a se îndreptăți pe ei înșiși pentru faptul că au adoptat atitudinea compromisului față de ierarhii ecumeniști.

Prin urmare, ținem să precizăm:

1. Părintele Theodoros Zisis și cei care cugetă la fel că el se contrazic pe ei înșiși când spun pe de o parte că episcopii nu se contaminează de erezie prin faptul că se află în comuniune cu cei care au legiferat ecumenismul la pseudo-sinodul din Creta, și pe de altă parte spun că “îngrădirea de erezie are rolul de a nu încuraja în erezia lui pe episcopul ce învață erezia, de a protesta și de a nu fi părtași la învățătura lui eretică”. Recunosc că îngrădirea de erezie are rolul de a ne feri de părtășie cu erezia, dar spun că episcopii care se află în comuniune cu ereticii nu se contaminează de erezie, adică nu au părtășie cu erezia. Contrazicerea este flagrantă, și oricine a citit epistolele Sfântului Teodor Studitul, poate vedea cu ușurință că are loc contaminarea de erezie pentru toți cei care sunt în comuniune cu ereticii, indiferent dacă ereticii au fost sau nu condamnați de un sinod, deoarece știm că episcopii care au legiferat sinodul adulter din vremea Sfântului Teodor Studitul, nu fuseseră condamnați încă de un de sinod.

2. Fragmentele din scrisorile Sfântului Teodor Studitul sunt foarte elocvente, arătând că orice comuniune cu erezia nu are îndreptățire. Iată numai un exemplu:

Să intri singur în comuniune cu ereticii este o lucrare de bună voie, iar dacă cineva a făcut asta din frică –aceasta fiind întrebarea ta – nici în acest caz el nu poate avea îndreptăţire. Căci spus este: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul” (Mt. 10:28), ci temeţi-vă de Dumnezeu, Care poate şi trupul, şi sufletul să-l arunce în gheena focului veşnic. Aţi auzit? Cu adevărat întreaga lume nu este vrednică de un suflet care se păzeşte pe sine a nu fi părtaş nici la comuniunea eretică, nici la toată răutatea.” [Epistola 32(91). Către fiul Taleleu]

3. Mai mult, Sfântul Teodor Studitul, în același cuget cu alți Sfinți Părinți, ne arată foarte clar că unii ca aceștia (care au comuniune cu eretici, fie ei și necondamnați de un sinod) nu sunt decât niște apostați și lepădați de Hristos.

„În aceste condiţii oricine se împărtăşeşte sau participă la pâinea veninoasă, oare nu este un lepădat de Hristos, un apostat​, un necurat, dacă nu se va întoarce prin pocăinţă?” [Epistola 25(213). Către egumenul Nichita]

Nu noi îi numim așa, faptele lor îi arată.

Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş​”.

4. Nu suntem adepți ai ereziei prezbiteriane, întrucât noi nu susținem că Biserica trebuie să fie formată doar din preoți, fără episcopi. Îi vom susține cu toată convingerea pe viitor (dacă se vor arăta) pe acei episcopi care mărturisesc până la capăt, chiar dacă asta ar putea să însemne că vor fi alungați și prigoniți pentru mărturisirea lor. Nu susținem că nu trebuie să ascultăm de ierarhi, ci din contră, dar trebuie să ascultăm de aceia care mărturisesc ortodoxia, dar nu doar cu vorba, ci și cu fapta.

“Așadar, dacă monahi sunt unii în vremurile de acum, să arate prin fapte. Iar fapta monahului este ca nici din întâmplare să nu sufere înnoirea Evangheliei, ca nu cumva, punând înaintea mirenilor pilda sa, să le dea motiv pentru erezie și pentru împărtășirea cu ereticii, spre a lor pierzanie.“ – [Epistola 39. Către egumenul Teofil]

Vom asculta de acei episcopi, dacă ei există, deși deocamdată pot fi neștiuți de noi, dacă vor ieși în față, să mărturisească. Dacă nu, după modelul Sfântului Maxim Mărturisitorul, noi doar vrem să ne ferim de întinare și să mărturisim. Nicidecum nu facem schismă, întrucât noi doar aplicăm canonul 15.

5. Dacă ierarhii pe care ei îi numesc luptători și mărturisitori (Serafim de Pireu, Onufrie, Longhin*  etc.) fac compromisuri neîngăduite cu ereticii, noi ce vină avem că atragem atenția că nu e bine ce fac?

Un alt episcop, considerat un mare  mărturisitor de către de neo-ecumeniști este Damianos, Arhiepiscopul Sinaiului. Trebuie să luăm aminte însă, că, deși el a semnat de curând o mărturisire ortodoxă foarte bună în principiu, totuși, cu câteva luni înainte, a luat parte la lucrările adunării reprezentanților de frunte ai tuturor religiilor lumii chiar în mănăstirea sa, Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai. Vedeți imaginile din articolul:

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/02/07/priviti-ce-fel-de-marturisitor-este-episcopul-damianos/ .

Arhiepiscopul Damianos nu poate fi în niciun caz un mare mărturisitor. Deocamdată suntem rezervați în privința lui din cauza abordărilor contradictorii față de erezia ecumenistă. Trebuie să fim atenți pe viitor, să vedem dacă este mărturisitor autentic, sau doar fățărește ortodoxia. Mai mult, cineva, vrând să-l disculpe pe Damianos, a afirmat că în interiorul mănăstirii este și o geamie, unde a slujit un timp un imam, tocmai pentru a rezista acea mănăstire în mijlocul musulmanilor, sub pretextul că altfel stăpânirea va da mănăstirea copților. Un astfel de compromis nu este îngăduit, întrucât până și bătrânii și copiii s-au opus în trecut pătrunderii turcilor în satele din Farasa. Vedeți mai pe larg aici. Cu atât mai mult trebuia să se opună un episcop ortodox! Ce încredere putem să avem în arhiepiscopul Damianos după toate acestea? Ar trebui să dea dovadă de o căință adevărată și o reparare a greșelilor sale, proporțional cu gravitatea lor.

6. Cum vor condamna sinodul din Creta și pe eretici, acei episcopi considerați de către unii mari mărturisitori, dacă aceștia păstrează comuniunea cu ecumeniștii?

7. Ei sunt cei care încheie compromisuri și înțelegeri cu ecumeniștii (“Vai acelora!” – ne atenționează Sfântul Efrem Sirul), și tot ei sunt cei care ne prigonesc, deși nu susținem altceva decât au susținut Sfinții Părinți, adică să ne ferim de a intra în comuniune cu erezia.

8. Părinte Theodoros Zisis, sustineți cumva hula că Sfântul Maxim a fost adept al ereziei prezbiteriane atunci când a mărturisit că nu va fi în comuniune cu nicio patriarhie și niciun episcop, deoarece la vremea aceea cu toții erau întinați de erezia monotelită?

9. Cel care vrea să mărturisească credința până la capăt se ferește de orice părtășie cu erezia.

10. Comparați ierarhii actuali despre care spuneți că sunt mărturisitori (deși în practică nu se vede) cu Sfinții Părinți care și-au primejduit viața pentru a nu avea nicio părtășie și pentru a nu face niciun compromis care să contribuie la dăinuirea învățăturilor pierzătoare de suflet.

11. Tot Sfinții Părinți spun că ereticii de multe ori pe față spun ceva și fățăresc ortodoxia, iar prin faptele lor susțin erezia, având o atitudine fățarnică, duplicitară, pentru a câștiga diferite favoruri din partea stăpânirii și slava oamenilor. Iată un citat de la Sfântul Atanasie cel Mare, care ne învață să fugim de unii ca aceștia:

„Fugiţi de cei care, prefăcându-se că nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc împreună cu cei care îl urmează”

12. Cu privire la episcopii și Bisericile Locale care nu au fost la sinodul din Creta, atragem atenția că degeaba au respins sinodul din Creta ca panortodox, dacă nu l-au respins ca și eretic.

 

Prezentăm mai jos situația Bisericilor Locale care nu au participat la Creta, dar spun că resping sinodul ca nefiind panortodox, fără să îl condamne ca eretic.

Episcopii bulgari slujesc constant cu episcopii români care au aprobat unanim (pe față sau tacit) sinodul din Creta. Patriarhul Neofit încheie înțelegeri cu papistașii.

Patriarhul Georgiei îl primește pe Papa Francisc.

Episcopi antiohieni împreună cu episcopi georgieni și episcopi din patriarhia Alexandriei au semnat acorduri cu ereticii monofiziți și cu papa Francisc.

Patriarhul Ierusalimului participă la diferite manifestări ecumeniste, este adept al ecumenismului total, inclusiv al rătăcirilor drăcești orientale ale lui Dalai Lama și pe deasupra aprobă sionismul.

Sinodul Rusiei reunit recent a ratificat încă o dată Declarația eretică de la Havana, care se vrea a fi un pas spre “restabilirea unității pierdute a creștinilor” (adică a ortodocșilor cu ereticii) și deși se prevede respingerea uniației, pentru ca ecumenismul să îmbrace o mască cât mai ascunsă, se admite că această declarație a contribuit la restabilirea păcii și salvarea de vieți omenești în Orientul Mijlociu. Unde s-a mai văzut ca Sfinții Părinți să facă înțelegeri cu ereticii și să stea la masă cu aceștia pentru vreo înțelegere de orice fel?

 

Mulți vor spune că astfel de acorduri cu ereticii se făceau și înainte de sinodul din Creta, și atunci erau foarte grave, dar după sinodul din Creta, acești episcopi și Biserici Locale care nu au participat, trebuiau să respingă sinodul din Creta și să îl condamne ca eretic, mărturisind în primul rând cu fapta, prin dezicerea de orice fel de mainfestări ecumeniste. Ori ei, prin acest ecumenism halucinant pe care îl sesizăm cu toții, demonstrează contrariul, și anume că aplică și sunt în același cuget cu deciziile sinodului din Creta, deși în mod mincinos se fac ca îl resping. Ce schismă facem oameni buni când constatăm că ierahii noștri fac acorduri cu ereticii? Cu ce greșim arătând aceste fapte?

 

*Câteva precizări despre Prea Sfințitul Longhin:

Ce îndreptățire are Prea Sfințitul Longhin să îl pomenească în sobor arhieresc pe acest eretic și înainte-mergător al antihristului Kirill? Dar și Onufrie este ecumenist, doar știm că participă la rugăciuni interconfesionale și nu se dezice de acestea. Ce vină avem noi dacă acestea sunt faptele lor, nu noi i-am pus să facă ceea ce fac.

Dacă Prea Sfințitul Longhin se va îngrădi de erezie și de orice părtășie cu ea, va fi cu adevărat un episcop vrednic. În situația de față, faptele arată contrariul. Prea Sfințitul Longhin a fost ridicat la rang de arhiepiscop de un ierarh ecumenist, cu încuviințarea ereziarhului Kirill. Onufrie este ecumenist, chiar dacă uneori spune mincinos că apără credința, acțiunile sale ecumeniste concretizate prin ecumenismul interconfesional și împreună-slujirile cu Kirill sunt dovezi zdrobitoare.

Adepții compromisului au făcut din iconomie regulă, deși iconomia aceasta nu este obligatorie, după cum am demonstrat, ba mai mult se poate transforma într-o rea iconomie, dacă se face prilej de toleranță, încurajare și răspândire a ereziei.

 

Concluzie: Nu avem de ce să ne temem de acești “tâlcuitori” și “inovatori” ai predaniei. Adevărul este învederat și ușor de constatat. Hristos va fi întotdeauna cu aceia care se feresc pe sine de orice părtășie cu erezia.

 

“ -Totuşi, eu vreau să cunosc mărturisirea voastră, pe care se întemeiază, ziceţi voi, unitatea întregii Biserici. Dacă ea nu se împotriveşte Adevărului, nu voi mai rupe comuniunea cu voi. Apoi, văzând că această mărturisire a lor se îndepărta de Adevăr, Sfântul Maxim nu a primit să semneze. Apoi a continuat:

Dacă de dragul iconomei credința mântuitoare (ortodoxă) se amestecă cu credința mincinoasă (erezia), acest soi de așa zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, nu unire.

Zis-au lui:

Dar ce vei face, de vreme ce cei din Roma sunt uniţi cu cei din Constantinopol? Căci aseară au sosit de la Roma două delegaţii şi mâine dimineaţă, în ziua duminicii, se vor împărtăşi cu Patriarhul din Preacuratele Taine. Cuviosul răspunse:

Chiar dacă tot Universul va fi în comuniune cu Patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu el. Precum ştiu că Sfântul Duh prin Apostolul Pavel spune că îngerii înşişi vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou în credinţă (Galateni 1,8).”

Fragmente din procesul Sfantului Maxim Marturisitorul

 

Subscriu întru totul la articolul de mai sus. (pr. Ciprian Staicu).

______________________

Sursa – http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/02/10/uniti-intru-adevar/

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/02/09/parintii-aghioriti-si-parintii-de-la-radeni-nu-sunt-sustinatori-ai-ideilor-de-tip-schismatic-nici-ai-ereziei-prezbiteriane-dupa-cum-in-mod-fals-afirma-unii-teologi-adepti-ai-compromisului/