”Tot capul vă este numai răni şi toată inima slăbănogită ” (Isaia l:5)

Fraţilor! Domnul, numai Domnul Savaot este Izvorul sănătăţii omului! Mergeţi şi urcaţi la înălţimile lui Dumnezeu, o, voi cei cu capetele rănite din pricina lucrului celui mult şi nefolositor, şi încă şi mai mult din pricina grijilor pierzătoare de suflet! Şi îndestulaţi-vă acolo, la înălţimile lui Dumnezeu, de sănătatea care vine de la Domnul şi numai de la Domnul! Capul cel plin numai de răni – el îi reprezintă pe mai marii poporului şi conducătorii cei aleşi ai lui; iar inima slăbănogită reprezintă poporul însuşi, trup unui asemenea cap. Prorocul aseamănă poporul cu un trup omenesc, şi arată că la fel suferă şi un popor întreg, precum suferă un trup. Căci atunci cînd suferă un singur mădular din trup, tot trupul suferă şi este bolnav.

Tot aşa se întîmplă şi cu un popor, tot aşa s-a întîmplat atunci şi cu poporul lui Israel: capul era numai răni, şi din pricina capului, tot trupul era slăbănogit; adică bătrînii şi mai marii din Israil se răniseră cu închinarea la idoli şi cu lepădarea Legii Domnului moştenite de la înaintaşi, făcîndu-şi stăpîni din simţurile lor. Ei se călăuzeau acum după minţile lor trupeşti, omorîte de gîndurile ce le veneau de la lume, şi după acestea îşi călăuzeau viaţa, şi pe a lor şi pe a poporului, nemaivoind să cunoască Legea lui Dumnezeu. Ei erau căzuţi şi rătăceau cu totul întru întunericul idolatriei.

De nebunia aceasta a căpeteniilor poporului, s-a îmbolnăvit şi tot poporul şi a slăbit precum inima unui trup pe moarte. Căci inimii întotdeauna îi este mai greu decît capului să se rupă de Dumnezeu; mai greu se va despărţi de Dumnezeu poporul, decît conducătorii lui; totuşi, cînd capul stă şi boleşte vreme îndelungată, atunci şi inima începe să cedeze încetul cu încetul. Adică, din pricina depravării celei îndelungate a conducătorilor, poporul va începe şi el să se depraveze.

Aceasta este vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, prorocul cel nemincinos al lui Dumnezeu. Adevărată cu adevărat este vedenia aceasta, adevărată şi atunci, în acel veac, pentru poporul vechiului Israel, adevărată şi acum,în zilele noastre, pentru poporul nostru creştinesc. Fraţilor, priviţi la poporul propriu, pe care îl cunoaşteţi cel mai bine, oare nu cu adevărat boleşte şi slăbeşte, cu capul plin de răni?

O Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, luminează minţile tuturor popoarelor pe care Tu le-ai zidit, cu lumina Ta cea sfîntă, şi întăreşte cu puterea Ta inimile lor, aşa încît să nu se bucure de noi duşmanii Tăi, zicîndu-şi că ne-ai părăsit.
Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin!

____________

Sursa: – Sfântul Nicolae Velimirovici, ”Proloagele de la Ohrida”, vol. 2

Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, prorocul cel nemincinos – De nebunia aceasta a căpeteniilor poporului, s-a îmbolnăvit şi tot poporul şi a slăbit precum inima unui trup pe moarte