Sfântul Atanasie Athonitul s-a născut în Trapezunt, din părinți creștini. Rămas orfan la o vârstă fragedă, a fost crescut de un ofițer. Pe când era copil, își conducea prietenii în pădure sau în apropierea unei peșteri și juca rolul de egumen. Acest lucru a fost o prorocie, căci mai târziu avea să ajungă stareț.

După ce și-a desăvârșit educația, a intrat în monahism. La rugămintea lui Nichifor Focas (963-969), Sfântul Atanasie va ridica o biserică închintă Sfintei Fecioare Maria. Când participa la masă cu frații din mănăstire, își împărțea partea lui în așa fel încât, fără ca cineva să își dea seama, el nu mânca mai nimic în afara anafurei împărțite după Sfânta Liturghie.

.

Plin de dumnezeiescul har, Athanasie s-a învrednicit de venirea la el a Născătoarei de Dumnezeu. Aceasta a scos în chip minunat apa dintr-o stâncă, și i-a făgăduit că ea va fi întotdeauna Stareța Lavrei. Pe locul cu pricina se află astăzi Izvorul Sfântului Atanasie, având zidită o micuță biserică, un foișor cu minunată vedere spre mare și o chilie.

În vremea Sfântului Atanasie Athonitul în mănăstirea Marea Lavră trăiau mai bine de două mii de călugări. Fiind mare sărăcie, o parte dintre călugări au început a părăsi mănăstirea. Printre ultimii călugări rămași în Lavră se număra și Atanasie. Peste încă ceva vreme, plecă și el spre Careia, îngrijorat din pricina lipsurilor bănești și alimentare.

Se povestește, din vechime, următoarea întâmplare, petrecută pe drumul spre Careia. Mergând sfântul spre Careia (în M-le Athos), în apropiere de Mănăstirea Morfono (din aceasta se mai păstrează doar ceva ruine și o parte din turnul portului), el s-a întâlnit cu o femeie.

Văzând femeia, sfântul i-a spus:
– Ce-i cu tine, femeie, aici, pe munte?

Femeia i-a răspuns, zicând:
– Eu nu sunt o femeie oarecare, eu sunt Maica Domnului.

Sfântul nu a crezut minunii, alegând a pune această arătare pe seama diavolului, care de multe ori se arată în chip mincinos marilor nevoitori, spre a-i înșela și a-i pierde.

Maica Domnului, privind la el, i-a spus:
– Ce ai în mână?
Sfântul a răspuns, zicând:
– Toiagul.

Toiagul sfântului era din fier masiv, el fiind astăzi păstrat în biserica centrală din Marea Lavră, înfipt lângă mormântul său. La gât, sfântul purta o cruce din fier, grea de trei kilograme, păstrată și ea tot în biserica actuală a mănăstirii.

Spre a-i adeveri minunea și a-l încredința de binecuvântarea ei, Maica Domului i-a spus sfântului să facă cruce peste piatră și să lovească cu toiagul în stânca de lângă el. În acel moment, din acea stâncă ațâșnit apă curată, dulce și rece. Până astăzi, locul este cunoscut sub denumirea de “Izvorul Sfântului Atanasie”, iar apa ce curge din el se numește “Aghiasma Sfântului Atanasie”.

izvorul Sfântului Athanasie Athonitul – din care izvorăște Sfântă Aghiasmă

.

Maica Domnului a zis sfântului Atanasie:
– Eu sunt econoama mănăstirii, eu vă port de grijă.

Umilindu-se sfântul, ceru binecuvântare Maicii Domnului și se întoarse la mănăstire.

Întors la mănăstire, Maica Domnului l-a întâmpinat lângă chiliile cele vechi, arătându-i să intre în pivnița cea mare a mănăstirii. Coborând treptele pivniței, sfântul găsi vasele și lăzile pline cu alimente: măsline, brânză, ulei și cereale.

– magazia Mănăstirii Marea Lavră, unde Maica Domnului a făcut minunea înmulțirii alimentelor – măsline, brânză, ulei și cereale.

.

.

.

 

.