Sunt singur pe cărările

Colinelor de la poalele

Balcanilor.

Nu știam că se ascund atâtea comori

Nebănuite ale Mamei Bulgaria…

Sunt înconjurat de vegetație

Luxuriantă

Liane și arbuști

Care umplu aerul

De o mireasmă unică…

Liniște. Multă liniște…

Râul curge atât de tăcut

Încât undele sale

Parcă se prelungesc

Și în sufletul meu… obosit…

Prea obosit de larma lumii…

Merg singur și tăcut

Pe cărări anevoie de bătucit

Spre luminișuri și cascade

Spre peșteri și grote

Care, în anii de bejenie

Le erau casă și masă

Fugarilor bulgari

Din calea turcilor…

Cărarea e bătută cu pietre colțuroase

Iar în fața mea se deschid

Cheiuri de stânci  abrupte

Ținute doar de mâna Lui Dumnezeu

Ca nu cumva să cadă și să se prăvălească în prăpăstii.

Și urc în liniște

Spre misterioasa cascadă.

Deodată văd în lături

Un luminiș…

Razele soarelui răzbat cu greu

Prin frunzișul zăvoiului… și cad…

Abia ating… parcă…

Apa pârâului…

Ca să nu o tulbure cumva…

Totul este de un deosebit rafinament..

Se petrec lucruri dumnezeiești…

Lumina care abia atinge luciul apei,

Susurul acela al undelor, atât de fin

Și de aducător de odihnă,

Mireasma specifică

Toate se îmbină atât de armonios

Și luminișul… luminișul cu  umede ierburi…

Îmi răcoresc fața cu apa de cristal

Care alungă toată osteneala drumului…

După care continui drumul

Spre misterioasa cascadă…

Totul în jur este primitiv,

Pare rupt din capitolul Facere al Bibliei…

Nu-ți vine să crezi

Rămâi mut de atâta frumusețe!!!

Și dintr-o dată se întrevede

Cascada…

Mult dorita cascadă

Oooo! Ce minunăție!

 Ce revărsare de lumină

Odată cu apa ce se revarsă

Printre stâncile acoperite de mușchi…

Mărgăritare de apă

Picuri de diamant cad în șuvoaie adunate

Sau pur și simplu

Într-o ploaie de picături…

Parcă plouă cu pietre prețioase…

Și grota aceea de sub cascadă

Acoperită cu mușchi

Sălaș pentru îngeri…

Căci nu pare a fi

Nimic omenesc într-ânsa…

 Stau mut în fața

Acestui spectacol divin

De apă și de lumină…

Care îți inundă retina

Și îți bucură sufletul

Atît de chinuit odinioară…

Parcă aș fi în veșnicie

Unde timpul s-a oprit în loc

Și unde liniștea… grăiește

Taine atât de minunate!!!!!!

 

 

Savurând cu nesaț astfel de momente unice,

Pr. Andrei

.

 

 

 

 

 

.