”Vezi, chiar conducătorii omenirii, astăzi, nu se gândesc deloc la adevăr. Ei fac propagandă titanica că aici e iadul şi aici e raiul. Nu zic asta pe faţă, dar ăsta e scopul lor. Cele mai mari păcate, strigătoare la cer, păcate de care Biserica nici să n-audă, nici cu gândul, acuma conducătorii omenirii, Uniunea Europeană le socoteşte o nimica toată. „Dreptul omului!” Ei, se poate? Cum dreptul omului? Dreptul omului, adică omul s-o dedat în braţele Satanei. Şi ce-i zice Satana, aceea vrea să facă omul: „Ei, şi, daca vreau să fac orice fărădelege, aceea o fac, că aşa îmi place mie! Nu vreau să mă căsătoresc cu o fată cu frica lui Dumnezeu, vreau să mă căsătoresc cu alt bărbat”. Şi ceea ce nici prin gând n-o fost până acuma in omenire, acuma îţi dă voie să faci, cea mai mare fărădelege pe faţa pământului. Asta învaţă conducătorii actuali, cu Uniunea Europeană. Ei, ce aştepţi? Aştepţi mila lui Dumnezeu? O făcut Dumnezeu aşa de mare minune, Sodoma şi Gomora le-o afundat în fundul iadului, toată omenirea ştie că acolo o fost fărădelegile cele mai mari, şi acum ei zic: „Nu-i nimic, nu contează, nu-i nimica asta.” Şi lumea îi ascultă.

Vezi? E sfârşitul. Am intrat în al VIII-lea veac. Să ştii că urgiile cele mai mari încep de-acum înainte. Aşa scriu Sfinţii Prooroci, aşa scriu Sfinţii Apostoli. Aşteptăm pe Antihrist. Dar apostolii lui Antihrist ştiu cum să se poarte ca să îngenuncheze adevărul, să îngenuncheze Ortodoxia. Cât timp va fi Ortodoxia la înălţime ei ştiu că nu poate împărăţia lui Antihrist să guverneze, să conducă, şi se osârduiesc cu fel de fel de meşteşugiri ca foarte cu înlesnire să vină Satana ca să conducă omenirea.

Eh!… Cât putem şi cât am auzit şi cât ne luminează Dumnezeu, să ne ţinem de adevăr. Adevărul nu-l poţi găsi nicăieri decât numai în Biserică, numai în Ortodoxie, că acolo avem sute şi mii de învăţături pe care dacă le respectăm ne ajută Dumnezeu să putem căpăta Impărăţia Cerurilor.

Că aici, oricat am trăi, se isprăveşte viaţa, oricât am trăi, se sfârşesc anii. Trebuie să ne ducem dincolo, unde nu mai este sfârşit, decât veşnic fericire şi bucurie.”

Pr. Dionisie de la Colciu – Sf. Munte Athos (2003)

***************************

43527268_484782728705341_1315413006611382272_n.jpg

Scopurile New Age
Cei care conduc miscarea Noua Era au doua scopuri de baza:
1. Instaurarea unei noi ordini a lucrurilor pe plan politico-economic, care sa duca la impunerea unui guvern mondial condus de un dicta­tor, mult-asteptatul „mesia” al Noii Ere.
2. Deoarece coalitia politico-economica a statelor lumii se prevede a fi instabila, se urmareste o coalitie si pe plan religios si cultural, adica instaurarea unei Noi Ordini pe plan religios. Prin urmare se cauta crearea unei noi religii mondiale sau o panreligie, care va rezulta din unirea tuturor religiilor cunoscute. De altfel, Noua Era sustine ca toate religiile sunt cai care duc la Adevar.
Principiul acestei panreligii este: Crede orice vrei, numai sa nu fii intolerant. Adica, sa nu crezi ca numai credinta ta este dreapta. Aceasta se numeste plura­lism dogmatic (toate religiile sunt cai la fel de drepte care conduc la acelasi sfarsit). De aceea si vedem cum „imping de la spate” toate religiile sa dialogheze intre ele pentru a gasi elementele care le „unesc”. (sincretism intercrestin si interreligios). Aceasta insa (ca adica toate religiile sunt la fel) in realitate ei nu o cred, ci o spun din motive diplomatice, pentru a aparea deschisi fata de toti si pentru a-i atrage. In sinea lor cred despre ei insisi ca se afla pe un nivel evolutiv mai inalt, ca unii ce sunt oamenii Noii Ere, in timp ce noi, crestinii, ne aflam pe unul inferior. Asadar nu suntem egali. Noi, ortodocsii care sustinem ca numai credinta noastra este adevarata si il mantuieste pe om, suntem considerati „alipiti de vechea era”. Sun­tem acuzati de fanatism, intoleranta religioasa, rasism, fundamentalism s.a.m.d.
Din cele de mai sus poate intelege cineva foarte usor ca cele doua scopuri sunt demonice, de vreme ce se urmareste impunerea lor cu sila si nu numai fara Hristos, ci si impotriva Lui, asa cum vom vedea in cele de mai jos. Domnul nostru Iisus Hristos spune categoric: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Prin urmare nu exista mai multe adevaruri, nici mai multe cai care duc la Adevar, ci una singura: Hristos si Biserica Sa Ortodoxa.”
(Monahul Arsenie Vliangoftis, Ereziile contemporane – o adevarată amenintare, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2006)
*************************

43289669_483272622189685_6214929518260387840_n.jpg

”Viitorul război se va distinge prin lipsa de idealuri şi prin lipsa milostivirii şi eroismului.
Păcatul omului faţă de om apare ca urmare a păcatului omului faţă de Dumnezeu.
Războiul omului împotriva omului este urmarea războiului omului împotriva lui Dumnezeu.
Războiul părinţilor împotriva lui Dumnezeu îl continuă apoi fiii unul împotriva altuia.
În zilele noastre, se vorbeşte în gura mare despre pace mai mult decât oricând, in vreme ce popoarele se pregătesc de război mai mult decât oricând.

Pacea fără Dumnezeu e leagănul războiului.
Cauzele viitorului război constau în lepadarea de Dumnezeu şi închinarea la idoli a popoarelor creştine sau a conducătorilor acestora.
Misiunea Europei era să trăiască creştineşte şi să ajute fraţilor săi, popoarelor păgâne, să se ridice la Hristos. În loc de asta, Europa a căzut ea însăşi în închinarea la idoli.”

Sfântul Nicolae Velimirovici, ”Razboiul şi Biblia”, Ed. Sophia, Bucuresti

********************

43654264_493190987864515_2099711418256326656_n.jpg

„Oamenii au trecut prin prea multe greutăți, prea mari. Cât nu s-a făcut spre a dezrădăcina credința din suflete! În asemenea împrejurări, cum să se mai gândească omul la altceva decât la supraviețuire și la înlăturarea piedicilor ce-i stau în cale! Priviți numai ce viață se duce astăzi: televizor, ziare, reviste, teatru și cinema! Toate acestea uniformizează gândirea, omul nu mai poate fi singur cu gândurile sale; nu mai poate simți că Dumnezeu e de față. Mersul de astăzi al vieții, cu iuțeala-i năucitoare, îi constrânge pe oameni să joace cum li se cântă. Omul nu-i niciodata singur cu sine. Chiar de se află într-un sanatoriu, sau stă acasă să se odihnească, tot e un anume ritm care i se impune, tot e un program pe care trebuie să-l urmeze. Totul ți se prescrie dinainte. Ești hrănit, informat, învățat ce-ți lipsește. Mulțimi uriașe sunt strânse laolaltă și totuși fiecare e despărțit de ceilalți prin lupta zilnică pentru viață.

Chiar și credincioșii sunt atinși: ajung și ei să fie nepăsători, ajung și ei, pe nesimțite, mai aproape de “normă”. Gândirea prestabilită îl împiedică pe om să ajungă la credință, iar pe credincios îl împiedică să-și păstreze credința.
Dar să nu uităm: Biserica lui Hristos va fi pururea vie, chiar și în împrejurări ca acestea. Păstrați-vă credința, străduiți-vă să gândiți singuri, rugați-vă mai mult, citiți Scripturile, iar Dumnezeu vă va păstra și El pe voi. N-o să vă lase lipsiți de cugetare, precum mulțimea cea fără de chip, nedeslușită, rece, a lumii.”

(Extras din cartea:”Părintele Arsenie, Acuzatul ZEK-18376. Un sfânt în lagărele comuniste”)

**********************

44916279_493534211163526_7321376758010216448_n.jpg

Vorbea-ntr-o zi un spic de grâu cu Creatorul său: 
„De ce mă legi, Părinte-atât de strâns în snopul Tău? 
Mă doare… Mai slăbește funia cu care mă-nfășori, 
Că nu-i niciun pericol între spicele-surori…” 

Dar Lucrătorul cel Divin mai aprig le unea.
Și fir cu fir și snop cu snop, într-una aduna.
Cuprins de Gândul Său ceresc, o clipă se opri…
Privind la spicul îndrăzneț, cu dragoste-i șopti:

„De-acolo, din îndepărtări, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu mărăcini, Eu te-am ales…
Când te-am cuprins cu Mâna Mea, toți spinii M-au străpuns…
Tu erai mic și slab… Și-n snop, cu grijă te-am ascuns.

De-ai fi căzut prin văi adânci, prin miriștea străină,
Te-ar fi răpit în zori de zi vreo pasăre haină.
Și n-ai mai fi găsit odihnă-n snopul legănat
Cu-atâta dor, cu-atâta drag, la Piept de Împărat.

De-aceea strâng în jurul tău o funie de Har:
Să nu te pierzi de frații tăi pe drumul spre Grânar.
Mai e puțin… Doar câțiva snopi mai am de adunat.
Și-apoi, vei fi de legături si tu eliberat.”

Iar spicul, ascultând uimit pe Blândul Creator,
Zări în Palma Lui Preasfântă rana spinilor…
Și suspinând, strigă: „Părinte…! Cuprinde-mă mai tare!
Să nu mă lași… Să nu Te las, nici când unirea doare…!

(Autor necunoscut)

*************************

SLAVA TIE DUMNEZEULE, IN VECI!

_________
Sursa – https://stranaortodoxa.wordpress.com/2018/10/29/stiati-ca/#more-19734