Viclenia stabirii unei date unice a Paștelui ascunde mărturisirea ereziei că ne închinăm la același Dumnezeu. Cei cu botez ortodox, treziți–vă! Dacă toți, indiferent de religie, ne închinăm aceluiași Dumnezeu, așa cum afirmă ecumeniștii, atunci de ce au mai murit sfinţii şi martirii noştri şi de ce Dumnezeu a umplut cu har moaştele lor?

Viclenia stabirii unei date unice a Paștelui ascunde mărturisirea ereziei că ne închinăm la același Dumnezeu( erezia sincretismului religios).
Ecumeniștii afirmă că toți credincioșii indiferent de religie se închină la același Dumnezeu, doar că îi atribuie nume diferite: Iahve, Alah, Budha, etc.

Sfântul Simeon Noul Teolog spune că pentru ca un om să se mântuiască trebuie să aibă credinţă dreaptă (= ortodoxă) şi fapte şi vieţuire drepte (= ortodoxe); altfel nu se mântuieşte. Acelaşi lucru îl scrie şi Sfântul Chiril al Ierusalimului în „Catehezele” sale.
Acceptarea, adoptarea şi însuşirea pan-ereziei Ecumenismului şi a teoriilor lui antiortodoxe, depreciază  Sfânta noastră Biserică, Trupul lui  Hristos. Dacă potrivit ecumeniştilor, toate confesiunile şi religiile sunt acelaşi lucru, dacă toţi credem în acelaşi Dumnezeu, dacă ereziile şi religiile sunt moduri diferite(dar acceptate) de apropiere de acelaşi Dumnezeu, atunci de ce au mai murit sfinţii şi martirii noştri şi de ce Dumnezeu a umplut cu har moaştele lor?

Una din nenumăratele dovezi dumnezeieşti, minunate şi indiscutabile, pentru toate cele de mai sus, este Sfântul Slăvitul Sfinţit Mucenic Atanasie Lituanianul, Egumenul din Rusia Mică, pe care l-au asasinat uniaţii catolici din Polonia: l-au aruncat într-o cloacă, unde a rămas vreme de şaptesprezece ani; şi când fraţii noştri ortodocşi i-au scos trupul mucenicesc din duhoarea cloacei s-a arătat prin harul Dumnezeului Celui Viu, întreg, nestricat şi răspândind bună mireasmă, iar astăzi sfântul binecuvintează Biserica Ortodoxă a Poloniei cu moaştele lui nestricate, neschimbate şi făcătoare de minuni şi oferă de acum şi el răspunsul cerurilor la panerezia Ecumenismului.

După  cum se știe, ecumenismul este cea mai mare erezie eclesiologică din toate epocile, deoarece nivelează şi echivalează toate religiile şi credinţele.

Unul din mijloacele, pe care le foloseşte Ecumenismul, ca să-şi atingă scopurile sale, este sincretismul, acest duşman de moarte al credinţei creştine, pe care îl promovează aşa-numitul „Consiliu Mondial al Bisericilor”sau mai degrabă „Harababura Mondială a Ereziilor”.

Ecumenismul inter-creştin şi ecumenismul inter-religios constituie două din direcţiile de bază ale Ecumenismului.
 Ecumenismul inter-creştin promovează unirea diferitelor „confesiuni” creştine (papistaşi, protestanţi, anglicani, iehovişti, penticostali, monofiziţi cu Mireasa lui Hristos – Sfânta Biserică Universală Ortodoxă) pe baza criteriului minimalismului dogmatic.

Conform principiului ecumenist al „sincretismului dogmatic inter-creştin”, diferenţele dogmatice dintre eterodocşi sunt doar tradiţii formale şi rituale ale fiecărei „biserici” şi trebuie să fie ocolite pentru binele unităţii Bisericii, care poate să se exprime prin diversitatea diferitelor forme şi manifestări. Sincretismul înseamnă relativizarea religiilor şi a ideilor religioase.

Ecumenismul inter-religios, consideră că în toate religiile există elemente pozitive si promovează unitatea între ele şi îndeosebi între aşa-numitele trei religii monoteiste din lume: creştinismul, islamul şi iudaismul. În câteva cuvinte, promovează aşa-numita „pan-religie”. Principiului ecumenist al „sincretismului inter-religios” urmărește  „punctele teologice comune”, care spun ei că  există în toate „religiile monoteiste”, pentru a construi „unitatea religioasă” a lumii, o unitate nu în duhul Adevărului, ci o unitate în  duhul celui rău.