Datorită unor informații denigratoare la adresa Părintelui Justin Pârvu, cum că nu ar fi fost hirotonit canonic in Biserica Ortodoxă Română, sau cum că ar fi fost hirotonit de către altă biserică stilistă, prezentăm mai jos un act ce atestă hirotonia Părintelui Justin de către Mitropolia Moldovei, precum și alte date biografice importante.
Astfel: Părintele Justin Pârvu a fost tuns in monahism la data de 20 septembrie 1942, pe seama mănăstirii Durău, primind numele Justin.
La 27 Decembrie 1942 a fost hirotonit Diacon, iar Preot la 14 iunie 1943, când Mitropolit al Moldovei era IPS Irineu Mihălcescu.

| măn. Paltin-Petru Vodă

Articolul denigrator apărut astăzi pe site-ul rezistenta.ro nu este decât o încercare nefericită de a prezenta într-o lumină favorabilă adunarea schismatică de la Slătioara.

Să vedem însă ce părere avea Părintele Justin cu privire la stilişti:

Măr­tur­isirea cred­in­ţei, care este o dato­rie evanghe­lică, cum ar tre­bui făcută, ast­fel încât să nu cădem în extreme, ajun­gând în felul acesta la schisme grab­nice şi neîn­te­meiate?

Dragii mei, măr­tur­isirea tre­buie făcută fără echivoc, fără ascun­zisuri. Ade­vărul tre­buie scos la lumină, dar numai ade­vărul, pen­tru că lumea nu mai ştie de unde vine şi încotro merge. Din păcate man­ualele teo­log­ice prez­intă real­i­tatea Bis­ericii trunchiat şi copiii noştri nu vor avea acces la o învăţătură aut­en­tică a isto­riei bis­ericeşti. Sis­temul politic a urcat şi până la vâr­ful ier­arhiei bis­ericeşti, ca peste tot, de alt­fel. Dar asta nu e nicio nou­tate. Cum a fost Bis­er­ica sub comu­nism, aşa e şi acum. Şi tot aşa va şi supravi­e­ţui – prin jertfă şi măr­tur­isire. Însă nu ieşim din staul şi nu tre­cem la nicio altă bis­er­ică schis­mat­ică, chipurile orto­doxă. Rămânem în Bis­er­ica în care ne-am născut şi să avem cura­jul să măr­tur­isim orice abatere de la dreapta cred­inţă. Deo­cam­dată nu se pune prob­lema unei erezii vădite în Bis­er­ica noas­tră. Avem dato­ria de a vădi răt­ăcir­ile con­d­u­căto­rilor bis­ericeşti, de a vădi peri­colul ecu­menist, pen­tru a evita fatala unire cu papis­taşii sau alte comu­ni­tăţi bis­ericeşti care sunt căzute din Har, nu mai au suc­ce­siune apos­tolică şi nu mai păs­trează ade­vărul întreg al Bis­ericii Sobor­niceşti, sta­bilit prin cele 7 sinoade ecu­menice. Să ne păzească Dum­nezeu de o ast­fel de unire necanon­ică! Atunci nu va mai fi har într-o ast­fel de bis­er­ică. Dar Dum­nezeu işi va păs­tra ale­şii Lui şi va păzi Bis­er­ica Orto­doxă, după cum ne-a făgăduit. Să ne rugăm să ne pazească în acele vre­muri şi să nu cădem în mreaja înşe­lării. Însă tot erezie este şi să te desparţi de Trupul Bis­ericii fără înte­meiere canon­ică, aşa cum e cazul bis­ericii stiliste de la noi. Un apolo­get întelept şi un ade­vărat apos­tol ar vre­murilor noas­tre are dis­cer­nămân­tul măr­tur­isirii şi nu măr­turis­eşte cu patimă, fără socoteală, ci ştie să se facă tuturor toate, fără să se abată de la Ade­var. El caută mereu să lupte să poată trezi în ceilalţi sen­ti­men­tul de apărare a Ade­văru­lui. Acesta este ros­tul măr­tur­isirii lui, dar, din păcate, ţara noas­tră nu are un ast­fel de măr­tur­isi­tor la ora actu­ală. Ros­tul măr­tur­isi­to­rilor este să facă ostaşi ai apărării Ortodoxiei.

extras din revista ATITUDINI, nr.11; 5 iunie 2010
cititi tot interviul aici.

| Apologeticum