Matei 8, 28-34, 9, 1:

28. ”Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
29. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
30. Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
31. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
32. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
33. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
34. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.”

 

Există Diavol. ”iar demonii îl rugau pe El. (Matei 8, 31) Ați auzit, iubiții mei, Sfânta și sfințita Evanghelie. Ne istorisește o minune pe care a făcut-o Domnul nostru Iisus Hristos – minunea prin care a vindecat doi oameni într-o secundă.

De ce pătimeau ei? Din punct de vedere clinic nu aveau nimic patologic. Trupul lor era sănătos. Sufereau psihic. Iar bolile sufletești sau psihice sunt mai grave și din ele provin și cele trupești. Rădăcina tuturopr bolilor este starea sufletească rea a omului.

Care este boala lor? Un cuvânt – să nu râdă nimeni, Evanghelia nu se schimbă! Acești bolnavi erau ”demonizați” (Matei 8, 28) Ce înseamnă demonizați? Precum microbii intră în sânge, lafel și demonii intră în inimă. Precum în trunchiuri de copaci își fac cuiburi bufnițele și vulpile, iar în peșteri fiarele, așa și demonii intră îin inimile nesupravegheate. Ați văzut case pustiite și părăsite? Eu, care am cureeierat ca predicator, am văzut în Macedonia astfel de case. Așadar, precum din casele din care lipsește proprietarul se instalează răufăcătorii, așa și în sufletele din care lipsește proprietarul, adică Dumnezeu – Duhul Sfânt, își fac cuib duhurile viclene. Și din acel moment, trupul, mintea și inima sunt dirijate de diavol. Omul acționează sub influența duhului rău.

Dar ce-ai pățit, îmi veți spune, și ne vorbești de diavol? Odată ca niciodată, lucrurile astea le-ar fi crezut băbuțele și analfabeții. Acum când știința lansează rachete pe alte planete, tu vii să ne vorbești despre diavol?… Desigur, frații mei, despre diavol vă voi vorbi. Pentru că o spune Evanghelia de astăzi. ”Îl rugau pe El” – zice (Matei 8, 31), demonii au căzut pe burtă înaintea lui Hristos și îl rugau. Mărturisesc, că aș fi vrut și eu să nu existe demoni și iad, pentru că și eu sunt păcătos și mă tem; însă vino să vezi că există. Așadar, nu voi fi eu mai mare ca Evanghelia. Există demoni? Avem dovezi? Vă voi prezenta câteva argumente pe scurt:

Mai întâi de toate că există demoni o strigă logica, mintea omului. Stați și vă gândiți serios: aruncați o privire în voi înșivă, în familia voastră, în jurul vostru, în societate. Pretutindeni ne încredințăm, că purtăm în noi un însoțitor rău, care nu ne slăbește niciodată. Numai răutate împărățește în lume; minciună, clevetire, nedreptate, furt, desfrânare, adulter, necurăție, divorțuri, crime, blasfemii… Un iad sunt toate. Și răul crește continuu, ajunge la culme. Spune Evanghelia de astăzi că 2 demonizați îi terorizau pe toți în vremea aceea; dar nu cumva și astăzi omenirea încearcă teroarea? Nu e terorizată de pildă în fața unei posibile amenințări nucleare? Unii, doar să primească dispoziție, că sunt gata să apese pe niște butoane, butoanele lui Appollion despre care vorbește Apocalipsa (9, 11). Cine dă dispoziția de distrugere? Niște oameni, desigur. Însă în spatele acestor oammeni cine este?

Când văd răul în inima mea, în copiii mei, în vecinii mei, în societate, întreb: de unde a ieșit acest rău: Care este răspunsul? De la Dumnezeu? Fugi de aici! Nu poate să provină răul de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este întru totul bunătate și iubire. De unde deci răul? De la om? Da. Dar cum s-a rostogolit omul în rău? De unul singur? Nu. Există altcineva care l-a împins. Cine este acesta? Este același care, cum am auzit astăzi, a împins turma de porci în prăpastie să se înece (Matei 8, 32). Este diavolul. În spatele tuturor crimelor se află această întunecată și sinistră ființă. Și omul simplu și psihologul profund și istoricul serios înțeleg că în spatele întregului lanț al răului există această putere nevăzută, Satana.

Dar că există Satana, în afară de logică, o strigă înainte de toate Sfânta Scriptură. Ce studiați? Dați-mi un om, bărbat sau femeie, care să citească Sf. Scriptură – Evanghelia ca să îi fac metanie și să îi sărut picioarele !

Dacă așadar citiți Sf. Scriptură, veți vedea că de la începutul până la sfârșitul ei, de la Facere (Cap. 3, unde se vorbește despre primul rău de moarte, pe care l-a făcut șarpele celor întâi zidiți), până la Apocalipsă (cap. 20 versetul 10 unde se confirmă pedeapsa lui finală și veșnică), toată Sfânta Scriptură strigă că există diavol.

O dovadă este și pericopa evanghelică de astăzi care istorisește izbăvirea celor 2 demonizați de stăpânirea duhurilor celor rele. Să fim siguri că orice întărește Sf. Scriptură este neclintit, exact până la ultima cirtă. ”Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”, a zis Hristos (Matei 24, 35).
Așadar, Evanghelia ne spune astăzi că există demoni. Și doar Evanghelia? Ia luați în mâinile voastre și răsfoiți sfintele cărți ale Bisericii ce cuprind viețile sfinților. Este o comoară ! Desigur, dacă îi voi întreba pe copii despre ”starurile” cinematografului, imediat îmi vor spune. Dacă însă îi voi întreba despre sfinți, cine cunoaște viața lor, luptele lor, când este prăznuit fiecare?

Pe 22 iulie, de pildă, este sărbătorită Sfânta Marcela, care este originală din Hios. Aș fi vrut să pot prezenta într-un film cinematografic viața ei. Pentru că există cinematograf rău, cu opere satanice, există și bun. Astăzi, din păcate, funcționează cinematograful rău al diavolului. Dar sper că va veni ziua în care Biiserica noastră va produce lucrări cinematografice prin intermediul cărora va învăța evlavia, buna credință, dragostea de patrie, nobilele și marile noastre idealuri. Așadar, dacă citiți viața Sfintei Marcela, vi se face părul măciucă. Veți vedea că cel care l-a împins pe tatăl ei să o omoare a fost diavolul.

În aceeași zi este prăznuită și Sf. Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii. Și în viața ei se vede existența diavolului. O chinuiseră 7 demoni de care a eliberat-o Hristos, cum zice Evangheliua (Marcu 16, 9; Luca 8, 2). De aceea, după Maica Domnului, aceasta L-a iubit cu înflăcărare pe Hristos din mare recunoștință.

Așadar, aceste amândouă sfinte strigă că există diavol, pentru că s-au luptat piept la piept cu el. Dar care sfânt nu s-aluptat împotriva lui? Toți s-au luptat împotriva diavolului, car eîmpreună cu lumea și cu omul cel vechi constituie frontul triplu al marilor dușmani ai mântuirii.

Așadar logica, Sfânta Scriptură, viețile Sfinților confirmă același lucru: există diavol. Dacă însă, cu toate acestea, există vreunul care continuă să se îndoiască, atunci să se ducă în Chefalonia, atunci când este sărbătorit Sf. Gherasim pe 16 august. Acolo să vedeți și să vă îngroziți. Să vedeți pe demonizați scoțând spume din gură, legați cu funii și cu lanțuri și rupându-le ca pe niște ațe. Cine le dă această putere? Să vezi un analfabet vorbind fluent franceză, rusă, americană, toate limbile. Unde le-au învățat, dacă nu s-au dus la școli? Să-i auzi pe alții descoperind secrete și nu îndrăznește să se apropie femeie sau bărbat. Te cunosc, le strigă – ai făcut asta și asta… Și să le vină să leșine! Nu iau în calcul pe cei mari și tari, oficiali sau funcționari, pe nimeni. Nici primar, nici ministru, nici prim-ministru, nici împărat. Groaznici și înfricoșători. Nu îndrăznește să treacă cineva prin locul acela. Și, totuși, acești groaznici demoni, iată că se fac mielușei – o Hristoase, o nemuritoare credință a noastră! Îi vezi că tremură ! – când? – atunci când trec prin fața lor Sfintele Moaște și când se atinge de fruntea lor o cruce, crucea de fier pe care o purta Sf. Gherasim când trăia. Doar ce se atinge crucea, că și strigă de mânie: ”Ne-ai ars, capsali, ne-ai ars!…”; și se vindecă prin puterea lui Hristos.

Frații mei, o astfel de credință avem. Să nu ne temem. Lângă Dumnezeu, lângă Hristos ! Și dacă lumea se va umple de diavoli, vor fi biruiți ! Biruitorul demonilor este Domnul Iisus Hristos, Căruia, fie slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin !

.

Episcopul Augustin – omilia Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Candiotis în Sf. Biserică a Sf. Nicolae Halandrios,

Atena, 22 iulie 1962.

 

.

Să ne fie de folos !

 

.

 

 

.