Tărâm de latinie și lumină
Brazdă de soare blând, blajin,
Moldovă a visurilor mele
Să te îmbrățișez, acuma vin!!!
Bucată ruptă de Românie
Iar trupul țării rămase infirm
Și tu sfârtecată de hainie
Aici orice piatră strigă: CONFIRM!!!
Tu dulce oază de simplitate
Cântată de ai tăi poeți
Împodobită în românitate
Fecioară râvnită de cei nedrepți…
Aici și cucul în crâng grăiește
Prelung în frunzișul crud de gorun
Cântecul său pe românește
Ai spune că și cucu-i român…
Îmbracă-te iar în scumpă podoabă
Ia-ți straiul de sărbătoare
Căci sunt sătul să te văd roabă
La muscălimea pizmuitoare…
Se-aude scrâșnetul muscălesc
Trăim un veac al pierzării
Dar trag nădejde că-n raiul ceresc
O să revii în trupul țării.
Basarabia mea dragă… te iubesc, te iubesc, te iubesc!!!!!!!!,
Pr. Andrei
.
.
