Zăpadă, sau nea, sau omăt
Alb, curat, imaculat…
Așa denumeam în copilărie
Ceea ce rezulta în urma ninsorii…
Troienele de omăt… bucuria copiilor…
Care făceau ca săniiuța să se împotmolească
Într-însele…
După ce cobora zglobie derdelușul lucios…
Omăt, adică bucurie, multă bucurie…
Azi… e altceva…
Azi ninge disperat cumva…
Azi cerul ninge peste pământ și oameni
Pentru a acoperi murdăria, necurăția, păcatul….
Parcă Dumnezeu a poruncit cerului
Să curgă necontenit colosale cantități de omăt
Ca să nu se mai vadă mocirla lumii…
Să nu se mai vadă oceanul de mizerie, grozava fărădelege,
În care omul se complace azi…
Ninge apocaliptic, ninge dement,
Ninge disperat….
Totul e înghețat!!!
Glacial….
Pomii, și câmpul și autostrada
Și câinii vagabonzi și mormanele de gunoi
Și politicienii
Și cetățenii de rând…
Totul e de gheață….
Până și sufletele sub oceanul de omăt
Au devenit de gheață… au înghețat cu totul..
Offf, aș vrea să nu mai ningă așa… dement…
Urăsc omătul cacesta contemporan…
Nu-l recunosc!!!
.
Cu durere, Pr. Andrei
