Mă cutremur când văd azi
Că oamenii au schimbat ortodoxia
Și au transformat-o în ceva mundan
Ceva de… nerecunoscut…
E groaznic să vezi asta!!!
E ca și cum ai vedea o fecioară
În straie de mireasă, albe, imaculate,
Care se întinează
Cu tineri ușurateci…
Pierzându-și fecioria pe veci…
Să stabilim de la început:
Ortodoxia = Legea cea adevărată
Scrisă de însuși Duhul Sfânt
E… calea către Rai, către veșnicie și
Către Dumnezeu…
SINGURA….
Și luminează atât de tare în jur
Încât falsele credințe
Fug și se ascund precum șerpii și năpârcile
În crăpăturile pământului…
Dar vai… azi… oamenii…
Cler și mireni
Sfâșie ortodoxia, o sfârtecă, o hăcuiesc…
Ea, adâncul de nepătruns
Al tainelor lui Dumnezeu
E batjocorită, sfârtecată,
Și… vândută ieftin la tarabă
După ce a fost împachetată în prealabil
Într-un înveliș… de foarte proastă calitate…
Azi… oamenii vorbesc de ortodoxie
Fără să știe ce înseamnă
ORTODOXIA.
Azi… a rămas din ea doar învelișul
Doar formele exterioare…
Dar… fondul… miezul ei
A fost nimicit de… oameni…
Și cât sânge s-a vărsat pentru ortodoxie!!!
Câtă suferință
Pentru ca fecioara să nu se întineze…
Azi lumina ortodoxiei s-a stins
Căci aceia ce trebuiau să țină făcliile aprinse
Au adormit pe veci…
Și întunericul
A pus stăpânire pe lume….
Dar… ce să vezi?
Se văd ici-colo, luminițe vii
Care nu vor dispărea până la… sfârșitul lumii…
Omule, caută aceste luminițe și reaprinde-ți făclia Sufletului!!!
.
Cu durere, Pr. Andrei
.
.
.
