Vrednicul de pomenire Părintele Petroniu Tănase, fostul stareț al schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, a trecut la Cele Veșnice pe 22 februarie 2011 și este propus spre canonizare. Sfântul român de la Athos s-a născut în ziua de 23 mai a anului 1914, în comuna Farcașa, județul Neamț. A intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Neamț. A fost călugărit în data de 22 septembrie 1942, în toiul celui de-Al Doilea Război Mondial. De la Neamț a fost trimis la Mănăstirea Antim din București, pentru studii. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, apoi a urmat cursuri de Matematică și Filozofie.
.
În anul 1947 a fost hirotonit ieromonah pe seama Catedralei Patriarhale și trimis profesor la Seminarul monahal de la Mănăstirea Neamț, la Catedra de Omiletică, Catehetică și Pedagogie.
.
A urmat o perioadă grea pentru călugărul misionar, care a suferit din pricina regimului totalitar. În anul 1959 a fost nevoit să plece de la Neamț. În anul 1964 s-a retras în obștea Mănăstirii Sihăstria, unde a viețuit până în anul 1978, când a plecat la Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos.
.
După șapte ani, în 1984 a fost ales egumen al acestui schit, contribuind la renașterea administrativă și duhovnicească a obștii. În Sfântul Munte a fost cunoscut ca un mare duhovnic și căutat de mulți pentru sfaturi și rugăciuni.
.
„În el vedeam chipul ideal al călugărului care îmbina în modul cel mai firesc erudiția teologică și laică cu smerenia și râvnă de rugăciune. Rar mi s-a dat să întâlnesc un om cult și smerit, în același timp, cum a fost Părintele Petroniu!”, își amintește ÎPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord.
.
În 1993 a făcut un pelerinaj în România, unde a luat parte la sfințirea mănăstirii de pe Muntele Ceahlău, aproape de locurile sale natale, și la punerea pietrei de temelie a Schitului „Sfânta Cruce” din Poiana lui Ion. Aceea a fost singura dată când a venit în România după plecarea sa la Muntele Athos.
.
A renunțat la stăreție la începutul anului 2011, din cauza vârstei înaintate. În data de 22 februarie 2011, la vârsta de 94 de ani, a trecut la Domnul și a fost înmormântat în cimitirul Schitului Prodromu. Recent, pe 27 aprilie 2023, moaștele sale au fost deshumate, în vederea canonizării.
.
Chiar dacă a venit în țară o singură dată după schimbarea de regim din 1989, el a menținut o vie și bogată corespondență cu duhovnicii neamului românesc. Spre exemplificare, publicăm mai jos o felicitare de Paști pe care părintele Petroniu i-a trimis-o ca răspuns în 2009 părintelui Justin Pârvu, starețul Mănăstirii Petru Vodă, care îi transmisese urări pentru marele praznic al Învierii Domnului.
.
„Prea Cuvioase Părinte Stareț Justin,
.
Adevărat a înviat Domnul Hristos și ne-a dăruit viață veșnică!
.
Vă mulțumesc pentru bunele urări de Sfânta Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos și vă doresc să aveți în toate zilele, Părinte Justin, bucuria Sfintei Sale Învieri și să ne învrednicească și de marea Bucurie a Paștilor celor veșnice din ziua cea neînserată a Împărăției Sale.
.
Hristos a înviat!
.
Foarte bună lupta împotriva „cip-urilor” cu care diavolul vrea să fie stăpân peste întreaga Țară. Dar ce ne facem cu milionul de avorturi, cu homosexualii și cu toate formele de depravare de care s-a îmbolnăvit întreaga țară creștină ortodoxo-românească? Cei ce se îndeletnicesc cu aceste treburi drăcești sunt căzuți deja sub stăpânirea diavolului și împreună-moștenitori cu acesta ai muncilor iadului, dacă nu se trezesc, dacă nu se pocăiesc. Dar cine să-i trezească? Ce fac cei rânduiți la aceasta de Dumnezeu, Care a pregătit pentru cei ce cred în El, împărăție veșnică și fericită? De care să ne învrednicească pe toți bunul Dumnezeu!
.
Cu felicitări și cele mai bune doriri pentru creștineasca lucrare ce o desfășurați,
.
Stareț,
.
Ierom. Petroniu”,
este scrisoarea pe care părintele Petroniu Tănase i-a trimis-o Părintelui Justin Pârvu în 2009 cu ocazia Paștilor. Aceasta a fost publicată în al treilea volum al cărții Ne vorbește Părintele Justin, precum și în revista Atitudini. Ea trădează o mai veche și intensă corespondență între cei doi mari duhovnici.
________________
.
.