Autor: Cristian

DOI ANI… precum o lavă s-au prelins Din craterul vulcanului ascuns Și casa multor suflete-a aprins Și mintea multora  o au străpuns ! . Ura mocnea în tainița de jos, Fierbea vicleanul magmă puturoasă, Din veac o pregătea pentru Hristos Și-n Creta, în sfârșit, a fost să iasă ! . Și curge lava, curge printre noi, Duhuri eretice ne împresoară, Păstori desparte și-oile de oi Și ne împing din stânișore-afară ! . Pe Domnul neputând să Îl coboare Din ceruri, iar ca să Îl răstignească, S-au sfătuit să dea unde ne doare: Pe noi, spre Tine, Doamne, să pășească ! . Din noi să-și facă scară până sus, Pășind pe suflete – s-apese greu, Să urce pân la tronul Tău, Iisus, Și-apoi să-L ia de piept pe Dumnezeu ! . E veche ura, veche dușmănia, Dar înnoiți sunt cei răstignitori ! Îi arde Crucea, frige-Ortodoxia, Fiindcă-s părtași cu vechii hulitori ! . Se tem și nu mai au deloc răbdare, Se tem de Judecata de Apoi ! Vrând să lovească-n Cel de după zare Lovesc cu sete-n turma Lui de oi ! . Și pângăresc și rup și învrăjbesc, Celor care-L trădează – privilegii ! Celor ce cu-adevărul se hrănesc Le scot credința în afara legii ! . — Oițelor, cuminte să primim Tot ce acuma ni se pregătește ! Pentru finală să ne curățim Tăcuți, cu pace-n taină,...