DOAMNE, NE E DOR DE MÂNĂSTIRI…
–Doamne,ne e dor de mânăstiri ,
De taina,tihna și de duhul lor,
Ce-adăpostesc de bunăvoie ai Tăi miri
Și de miresele în negru ne e dor…
Și-au făcut cuib departe și ferit
În munți, în sihăstrii ori în vâlcele;
Dar noi i-am căutat și i-am găsit
Să-i tulburăm, cu ale noastre rele !
Răniți de lume și însângerați,
Flămânzi de-o mângâiere părintească,
Băteam și deschideau ca unor frați
Cetatea de scăpare-mpărătească!
Și ne hrăneau cu bunătăți cerești,
Și trupuri ostenite odihneau,
Dar mai ales cele duhovnicești
În sufletele noastre semănau !
Curățiți pentru-o vreme și restaurați
Ne întorceam în lume înnoiți !
Prin rugăciune rămâneam legați
Să-i pomenim și să fim pomeniți !
Ei se rugau, cu îngeri laolaltă,
Pentru cei mulți și mult nefericiți,
S-ajungem la a Mântuirii poartă,
Să biruim, să nu fim biruiți !
Noi ne rugam, din mreje de păcate,
Să le trimită Bunul Dumnezeu
Cete de îngeri, oști întraripate,
Să biruie ispita celui rău !
Și să se mântuiască toți cei buni,
La rai să prindă rând și pentru noi,
Și pentru sfintele lor rugăciuni
S-avem nădejdi în ziua cea de-apoi !
…Nu ne-am rugat destul sau nu curat
De au căzut cetățile de fugă ?
Și dacă n-au căzut… ce s-a-ntâmplat
Că nu mai alergăm… la a lor rugă ?!
Porțile-s deschise, ca odinioară,
Toate sunt la locul lor,precum cândva,
Atunci de ce nu vrea să mai tresară
În inimi dorul de-a le revedea ?
S-a ridicat nor alb, precum odată
De pe Sfânta Sofia, de Duh părăsită?
Sau ne este credința viclean atacată
De cei care-o vor acum răstignită?
Ce duh s-a depărtat de pragul lor
Pângărindu-l cu certuri și plângeri?
Vai, vouă ! vai, vouă ! ecumeniștilor,
Ce dezbinați și obștile de îngeri !
Vai, vouă ! celor ce iar sfâșiați
Cămașa lui Hristos și-L împărțiți,
Și în chilii de mânăstiri intrați
Să tulburați, frați și surori să prigoniți!
Pentru Hristos ei au lăsat mamă și tată,
Frați și surori, poate chiar o iubire!
Și Lui și numai Lui viața toată
I-au închinat-o, spre înveșnicire !
Cei care ADEVĂRUL vor – primesc
Să-i dosădiți cu mare bucurie !
Pentru Ortodoxie chinuri își doresc –
Voi însă ce răspuns veți da, când va să fie?!
Voi, care-acum frați strâmtorați
Și vă fățărniciți, pe față și-n ascuns,
Temeți-vă ! Zadarnic îi certați –
Cu ceata hulitorilor veți da răspuns!
Frică de moarte să le fie-acum ?
Când aurul se-ncearcă-n topitoare ?
Voi, îngeri în trup, n-o luați pe alt drum
Pe-alături de strâmta cărare !
Că dacă voi vă temeți, noi ce-om face?
Noi, păcătoși și slabi, slăbănogiți?
Cum să vorbească lumea când monahul tace?
Și cum să stea mirenii dacă voi fugiți?
_____________
Sursa – http://www.glasulstramosesc.ro/blog/doamne_ne_e_dor_de_manastiri/2017-05-19-412
