Să luăm AMINTE !:

.

”- Există preoți care sunt amenințați că dacă apără învățătura ortodoxă în fața ereziilor contemporane vor fi caterisiți. Ce să facă?

– Să știi să mori că singur vei învia în fiecare zi. Că viața înseamnă moarte continuă apărând adevărul. Nu apărăm un cozonac frumos de Paști. Apărăm Adevărul care reprezintă Biserica, Veșnicia, Creatorul, Sfânta Treime, Tatăl, Fiul, Sfântul Duh. Apărăm Adevărul!

Adevărul este singurul lucru care odihnește. Dacă nu ești în Adevăr nu ești în Dumnezeu. Și e numai Unul, Adevărul. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Ce putem ciunti din Adevăr? Dumnezeu vrea pace mai mult decât oricine dar nu cu dracul. Ce întâlnire are Adevărul cu neadevărul?

– Ce trebuie să facem?

– Murim pentru Adevăr, asta să facem. Nu se pune problema, apărăm Adevărul orice ar fi. Dacă e moarte e sfințenie, dacă nu e moarte e lașitate.

Oamenii se tem că dacă apără Ortodoxia au necazuri, vor fi dați afară de la servici, sunt văzuți ca niște ciudați. Le e frică că pierd pur și simplu locul pe care-l au. Ce să facă oamenii? Cum să biruie această teamă?

Dragă, eu v-am spus, pentru Adevăr trebuie să și mori, nu numai să-ți pierzi serviciul.

Dacă nu e vorba de Adevăr dar de o intervenție oarecare, un examen oarecare atunci apără-te pentru locul ăla. Dar dacă nu se poate, în final să nu accepți cu nici un chip, pentru că altfel te așteaptă o veșnicie neagră, o veșnicie întreagă îngrozitoare, pentru că ai avut ocazia să fii în fruntea unei veșnicii albe și ai renunțat. Nu ne jucăm, viața nu e aceasta, decât arvunim pe cealaltă cu asta. Și repet: ”și veți trece de la moarte la viață”, viața atunci începe. Vă dați dumneavoastră seama? Nu cunoașteți bucuria care te cuprinde atunci când aperi Adevărul față de alte bucurii. Că ți-a mers bine la servici sau ți-a mărit leafa. Asta e o bucurie care te renaște, care repetă starea de înviere.

Pe cei care apără învățătura ortodoxă ceilalți îi acuză că sunt fundamentaliști, ”ești extremist, ești mândru”, și îi pun într-o situație delicată.

Dragă, asta nu e o mândrie, dar dacă este, la Hristos e binevenită. Apostolii au apărat Adevărul, suntem mândri că apărăm Adevărul. Adevărul îl poate apăra oricine, că acolo unde e Adevărul e Biserica. Nu unde e mulțime, unde e gălăgie, unde e ”hai, domnule să ne împăcăm”! Repet: Biserica ortodoxă n-a făcut nici o greșeală în manifestarea ei mistică, ca să zică ”hai, să ne împăcăm acuma că am greșit și eu și tu”. Dacă mori, e fericirea ta că ai trecut de la moarte la viață ca un mărturisitor, nu ca un puturos sau ca un laș. Pentru Adevăr, în esență trebuie să știi să mori.

Să nu aștepți ca Dumnezeu într-o formă vizibilă să îți dea câștig de cauză. E foarte mută Împărăția Cerurilor. Te lasă pe tine să aperi Adevărul, dar te ajută nevăzut. Puterile ascunse nu se cunosc de oameni, nici noi înșine nu le cunoaștem. Dar vă repet… iar vă repet: bucuria aceasta e atât de însemnată, de odihnitoare, de cerescă, de veșnică… Dragii mei, e puțin lucru… mori pentru Adevăr, nu e un Adevăr susținut de toți, susține Biserica întreagă. Așa că nu permitem chiar la sfârșitul veacurilor, la malul lucrurilor, să ne pierdem Ortodoxia, să ne pierdem credința… Rușine mare, lașitatea aceasta să o faci din frică. Dragii mei, ce frumoasă e moartea cuvioșilor Lui…

Domnule, aperi Adevărul, nu știi ce va fi, dar Adevărul trebuie apărat cu orice chip, pentru că tu, apărând, toate Cerurile știu, toată Împărăția de Sus știe că tu ai apărat Adevărul. Și nu te lasă, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi! Păstrează mai departe poziția, că nu mai contează viața. Nu vedeți cum se pune problema? ”Domnule, ori te omor, ori te dau afară”. Dă-mă afară, domnule, că tu ai ieșit ca un prost din ordinea cerească, nu eu.  Ai apărat Adevărul, nu ai apărat dragă un mistreț, n-ai apărat o căprioară de sub bătaia vânătorilor, ai apărat Cerurile Cerurilor, pe Stăpânul Cerului Cerurilor. Dragii mei, vreți să fiți fericiți? Muriți pentru Adevăr!

Pr. Arhim. Arsenie Papacioc

.