Pe 21 noiembrie se împlinesc 12 ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa,  preot ortodox român și aprig luptător împotriva regimului comunist. Părintele Gheorghe Calciu a fost închis în total 21 de ani de ani (perioadele 1948-1964, 1979-1984).

Gheorghe Calciu s-a născut pe 23 noiembrie 1925 în Mahmudia, o localitate din județul Tulcea. Studiile primare le-a efectuat în satul său natal, a urmat apoi cursurile Liceului „Principele Carol” din Tulcea, iar în 1945 s-a înscris la Facultatea de Medicină din București.

Instaurarea noului regim comunist a aruncat în închisori parte importantă din studențimea României, iar Gheorghe Calciu este încarcerat la Pitești unde a luat parte la așa-numitul „Experimentul Pitești”. În procesul ce a urmat „Experimentului Pitești”, Gheorghe Calciu a fost cel care i-a acuzat pe cei din Securitate și Ministerul de Interne pentru ororile trăite în închisoare.

„Atunci s-a trezit în mine spiritul de dreptate și Îngerul meu m-a făcut să iau, cu riscul vieții, atitudine, punînd stop acestei înscenări îngrozitoare”, declarat Gheorghe Calciu într-un interviu pentru Lumea Credinței.

A fost încarcerat apoi la Gherla, Jilava și Aiud, iar în 1963 a fost eliberat fiindu-i stabilit domiciliu forțat în Bărăgan. În 1964 a fost unul dintre beneficiarii legii amnistiei generale și s-a bucurat de libertate totală. A urmat Filologia și Teologia și a devenit profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București. În 1978 ține un șir de șapte prelegeri, chiar în Postul Paștilor, iar în toată această perioadă primește telefoane de amenințare la adresa sa și la adresa familiei. În 1979 este arestat din nou și condamnat la 10 ani de închisoare. A fost trimis mai întâi la secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava, apoi transferat la penitenciarul din Aiud. În urma presiunilor internaționale venite din partea unor lideri ai lumii cum ar fi Papa Ioan Paul al II-lea, Ronald Reagan sau Margaret Thatcher, părintele Gheorghe Calciu este eliberat după 5 ani și jumătate de detenție. I se impune însă să părăsească țara alături de familia sa, fapt care se întâmplă în 1985.

Părintele Gheorghe Calciu se stabilește în Statele Unite ale Americii unde lucrează pentru o perioadă ca muncitor necalificat pe șantier pentru a-și întreține familia. În 1989 se mută cu familia din Cleveland în Washington DC și preia parohia românească „Sfânta Cruce”. Inițiează Romfest, eveniment bienal, cea mai mare sărbătoare a românilor de pretutindeni, și este primit la Casa Albă de Ronald Reagan și George W. Bush.

Perioada petrecută în Statele Unite ale Americii nu a fost lipsită de riscuri. FBI l-a informat pe Părintele Gheorghe Calciu că Securitatea îl ține sub strictă observație și a trimis pe urmele sale asasini plătiți. Potrivit Washington Post, au fost două încercări de a-l asasina pe Părintele Calciu, ambele eșuate.

Bolnav de cancer al pancreasului, Părintele Gheorghe Calciu moare pe 21 noiembrie 2006 în Statele Unite ale Americii. Familia i-a respectat ultima dorință și a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, județul Neamț.

https://www.fericiticeiprigoniti.net/gheorghe-calciu-dumitreasa

.

7 CUVINTE PENTRU TINERI

În istoria românilor strălucesc multe fapte de vitejie duhovnicească (filocaliile folosesc termenul „podvig”, superior celui ellin „αρετη”), dar puţine ating amplitudinea multi-dimensională a Părintelui Gheorghe Calciu. Cine a pogorât la iad şi cine s-a suit la cer?, vor zice scepticii – întotdeauna anacronici -, dar iată că nimic nu e imposibil uber-eroilor lui Hristos. Măreţia sfinţeniei acestui român chintesenţial copleşeşte, focul adevărului – jerba inimii lui – mântuieşte. Doar cu sfială s-ar putea vorbi despre adâncimile suferinţei lui, doar cu uluire despre reverenţele serafice, definitorii demnitarului României perennis. E atât de preţioasă biruinţa lui, atât de deplină, atât de cuprinzător-cristalină dragostea lui de Adevăr, că nu se cuvine a fi sărutat în duh de buzele unui suflet mic, al unei generaţii epigonice în jertfelnicie, nu însă şi în setea de a fi. Şi totuşi, îndrăznim să-l iubim, fiindcă împărăţia iubirii se ia cu asalt. Ca pe auroră, îl privim cu uimire şi nesaţ. Ca pe icoana lui Hristos. Îi sorbim cuvintele vii, înviinde, îi îmbrăţişăm dârzenia cu care atât de preţios ne-a înmoştenit, gingăşia negrăibilului care l-a adumbrit ca o mărturie de Sus. Vocea lui – ce muzică poate fi mai frumoasă decât Adevărul? Desfătându-se cu minunatul lui bun chip,…

, „Cuvantul cel dintai l-am facut, o, Teofile,, despre toate cele pe care a inceput Iisus a le face si a le invata”, (Fapte 1, 1), , A venit acum vremea, tinere, sa auzi un glas care te cheama. Un glas pe care nu l-ai mai auzit; sau poate da, dar pe care nu l-ai inteles si nu l-ai ascultat., , Este glasul lui Iisus!, , Nu tresari, nu te mira, nu zambi neincrezator, tanarul meu prieten! Glasul care te cheama nu este al unui mort, ci al unui inviat. El nu te striga din istorie, ci din adancul propriei tale finite. Cuvintele acestea, rostite si scrise aici, sunt din strafundurile tale, pe care nu ti le cunosti. Ti-a fost poate rusine sau teama sa cobori in adancul tau si a le descoperi. Ai crezut ca in tine zace o fiara, un mormant al instinctelor din care se ridica strigoii inspaimantatori ai patimilor, si nu ti-ai vazut fata de inger, caci tu inger esti. Daca nu ti-a spus-o nimeni pana acum, ti-o spune Iisus, si marturia lui este adevarata, caci nimeni nu L-a dovedit vreodata de minciuna., , Ce stii tu, tinere, despre Hristos?, , Daca tot ceea ce stii ai invatat la scoala, la orele de ateism, ai fost…

, „… că tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui. Teofile, despre toate cele pe care a inceput Iisus a le face si a le invata”, (Matei 16:18), , Iţi aduci aminte, tinere, când ţi-am spus că un glas nou te cheamă şi că este glasul lui Iisus? Dar unde şi la ce te cheamă? Ce făgăduinţă ademenitoare pentru setea ta de cunoaştere şi de adevăr îţi face Mântuitorul?, , Glasul lui Iisus te cheamă la Biserica Lui., , Trăieşti într-o familie, într-o societate, într-o lume. Te leagă de familia ta acel inefabil glas al sângelui, pe care nu-l poţi renega şi care se răzbună prin suferinţa ta, atunci când îl trădezi. Trăieşti în mijlocul neamului tău, pe care îl simţi ca pe o entitate metafizică; nu ca pe o grupare de indivizi izolaţi ci ca pe un suflet imens şi unic, în care tu eşti totul şi totul trăieşte prin tine. Exişti într-o lume cu bucuriile şi durerile ei şi vibrezi la aceste bucurii şi dureri fiindcă este ceva în tine care te leagă şi te unifică inextricabil cu toţi semenii tăi., , Unde este atunci Biserica lui Hristos, la care eşti chemat?, , Ea este peste tot. Ea…

„Dar noi asteptam, potrivit fagaduintelor Lui, un cer nou si un pamant nou, in care locuieste dreptatea …”, (II Petru 3, 13)., , Ma adresez din nou tie, tinere, pentru ca pe tine te-am ales dintre toti cei carora m-as fi putut adresa; caci tu esti cel mai apt sa asculti cuvantul lui Hristos,tu esti nobil si pur, deoarece educatia ateista nu a reusit inca sa intunece cerul din tine. Tu inca mai privesti in sus, tu inca mai poti auzi chemarile inalte; zborul tau spre sferele ceresti nu a putut fi zavorat de gratiile unor conceptii arbitrare. Pentru tine aspiratia spre cer exista, materia nu te-a facut prizonierul ei. De aceea, tinere, te chem de sapte ori, caci sapte sant laudele zilei catre Dumnezeu, asa cum spune Psalmistul: „De sapte ori pe zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii tale”., Vom vorbi astazi despre cer si despre pamant. Nu te voi infricosa, prietenul meu, cu tablourile zguduitoare ale sfarsitului lumii. Zilnic ne sta moartea in fata: prezenta ei e mai sufocanta decat viata, mai reala decat ea, caci moartea e cosmarul nostru de fiecare clipa. Traiesti cu moartea linga tine, prietene, si inca nu te-ai obisnuit cu ea, fiind ca esti viu…

„Dar noi asteptam, potrivit fagaduintelor Lui, un cer nou si un pamant nou, in care locuieste dreptatea …”, (II Petru 3, 13)., , Iata, tanarul meu prieten, ca am ajuns la jumatatea drumului pe care l-am inceput impreuna cu tine, in prima miercuri de dinaintea Postului Mare, din saptamana numita „a branzei”. Atunci ti-a rasunat pentru prima data chemarea pe care urechile tale insetate de adevar au primit-o, iar sufletul tau dornic de absolut a urmat-o., , Pe atunci eram singur, dar stiam ca glasul meu nu era vox clamantis in deserto, caci erau cuvintele lui Iisus; stiam ca vorbele prin care iti spuneam: „Pregateste calea Domnului, drepte fa cararile Lui spre inima ta!”, vor patrunde in urechile tale. Si nu m-am inselat, caci iata cati santem astazi aici ca sa ne marturisim, chiar si numai in inima noastra, credinta in Hristos si dragostea unora fata de altii., , De ce te-am numit prietenul meu si de ce mi-am dat sufletul in inima ta, tinere? De ce am crezut in tine pina la a te implica in actele mele de credinta, pina la a-mi pune viata pentru tine?, , Pentru ca duhul meu a cunoscut sufletul tau, inca inainte de a-mi fi auzit tu cuvintele si inca inainte…

Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec (Evrei 5,6), , Poate ca te-ai intrebat, tanarul meu prieten, de ce tocmai eu m-am adresat tie si in numele cui iti vorbesc. Ce drept am la acest cuvant care te tulbura si te obliga la intrebari nelinistitoare? De ce am venit sa-ti confirm spaimele tale neintelese si sa-ti deschid niste perspective atat de noi si de neasteptate incat sa-ti strice fragilul tau echilibru de aparare? Poate ca, descoperindu-ti puritatea si inocenta pe care nu ti le cunosteai, te-am facut mai vulnerabil la rautatea lumii. Te-am facut mai deschis pentru suferinta si este firesc sa te intrebi care este rostul ei. Are ea o finalitate, sau este doar o intamplare oarba, un destin trasat de stele, un ocean nesfarsit in care sa inoti fara nadejdea de-a ajunge la vreun tarm? Iti vorbesc in numele lui Hristos si al Biserici Lui. In numele preotiei la care Iisus m-a chemat. Fiindca nimic din ceea ce se petrece in lumea aceasta nu este un joc al intamplarii inconstiente si arbitrare, ci toate pornesc de la o cauza si tind spre o finalitate care se afla in afara lumii. Cauza este Dumnezeu si finalitatea este tot Dumnezeu;…

„Adevarat, adevarat zic voua: Daca cineva va pazi cuvantul Meu, nu va vedea moartea in veac” (Ioan 8, 51), , Vom vorbi astazi, prietene, despre moarte si inviere. Ce stranie imperechere antinomica pentru urechile tale, care n-au auzit decat despre moarte si viata! Tu, tanarul meu prieten, nu cunosti decat sensul logic al afirmatiei sau al negatiei. Strans cu forta in corsetul material al lucrurilor, tu stii ca apa curge la vale, ca focul arde si ca norii contin sarcini electrice. Iar astfel de cunostinte trebuie sa-ti faca somnul linistit, urechea plecata spre ascultare si intelegerea limitata la ceea ce ti se da. Reteta universului ti se ofera ca un ravas in placinta. Decanii ideologiilor ateiste au primit „iluminari” care i-au pus in posesia adevarului absolut: inlocuirea unei greseli grosolane prin alta mai putin grosolana! Numai ca fiecare noua eroare iti este impusa cu obligatia de a o accepta ca adevar absolut. Incercarea de a primi in mod critic un adevar ideologic este o „erezie” periculoasa. Oficiantii ateismului incep deindata goana dupa vrajitoare… „Polii existentei noastre sunt nasterea si moartea”, afirma orice conceptie materialista. Tu, omule, esti sortit sa te nasti si sa mori, printr-un capriciu al naturii sau printr-un simplu joc…

„De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit” (Luca 7, 74), , Când am început aceste „Cuvinte”, tinere prieten, la primul din cele şapte nici nu te cunoşteam. Ştiam despre tine că exişti, că aspiri spre ceva ce lumea nu-ţi poate da, şi te-am chemat, ca pe fratele meu necunoscut, să-ţi arăt o cale nouă pe care să păşeşti. Ţi-am vorbit despre Hristos şi despre Biserica Lui, despre un cer şi un pământ nou, despre moarte şi înviere şi, mai presus de toate, despre iubirea lui Iisus pentru tine. Dar acum îţi spun frate, nu doar semen al meu; te iubesc, nu cu o iubire abstractă care îşi caută obiectul, ci cu iubirea care a găsit, fiindcă te cunosc şi eşti în inima mea, aşa cum şi eu sunt în inima ta. Căci dacă ai venit aici ca să mă asculţi de mai multe ori, ai făcut-o pentru că ai auzit glasul lui Iisus, acel glas irezistibil care te-a trezit din amorţeala ta materialistă şi din letargia ateistă în care zăceai. Ai auzit când Iisus ţi-a spus: „Vino la Mine!”. Şi când te-ai întors la el, ţi-a pus inel în degetul tău şi încălţăminte nouă în…

HRISTOS A ÎNVIAT ÎN INIMA TA!, Iar în ziua întîi a săptămînii [duminica], Maria Magdalena a venit la mormînt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormînt. Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care îl iubea Iisus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormînt şi noi nu ştim unde L-au pus”. Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormînt. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergînd înainte, mai repede decît Petru, a sosit cel dintîi la mormînt. Şi, aplecîndu-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit şi Simon-Petru, urmînd după el, şi a intrat în mormînt şi a văzut giulgiurile puse jos, iar marama care fusese pe capul Lui nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care sosise întîi la mormînt, şi a văzut şi a crezut. Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morţi. Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor., , Iar Maria stătea afară lîngă mormînt, plîngînd. Şi pe cînd plîngea, s-a aplecat spre mormînt. Şi a văzut doi îngeri în veşminte…

Mai multe articole despre Părintele Gheorghe Calciu – la selecția: http://romanortodox.info/?s=Calciu

precum și la:   https://www.fericiticeiprigoniti.net/gheorghe-calciu-dumitreasa

.