Sfântul Ilie este unul dintre cei mai mari proroci și primul dedicat virginității din Vechiul Testament. S-a născut în Tesve din Galaad, în tribul levit cu 900 de ani înainte de întruparea Cuvântului lui Dumnezeu.
Sfântul Epifanie din Cipru relata următoarele despre nașterea prorocului Ilie: „Când s-a născut Ilie, tatăl său, Sovac, a zărit într-o viziune îngeri ai lui Dumnezeu în jurul său. Ei l-au înfășat cu foc și l-au hrănit cu flăcări”. Numele Ilie („puterea Domnului”) dat copilului i-a definit întreaga viață. Încă din anii tinereții, s-a dedicat lui Dumnezeu, și-a făcut sălaș în sălbăticie și și-a petrecut toată viața într-o postire strictă, meditație și rugăciune. Chemat la slujba profetică, care l-a pus în conflict cu regele israelit Ahab, prorocul a devenit un ardent adept al adevăratei credințe și pietăți.
În acea vreme, națiunea israelită se îndepărtase de credința părinților săi, îl abandonase pe Dumnezeu și venera idoli păgâni, o venerare ce fusese introdusă de păcătosul rege Ieroboam. Izabela, soția regelui Ahab, era devotată adorării idolilor. Ea și-a convins soțul să construiască un templu pentru zeul păgân Baal, care i-a făcut pe mulți israeliti să întoarcă spatele adevăratului Dumnezeu. Prorocul Ilie i-a spus regelui că, drept pedeapsă pentru asta, nu va mai fi nici ploaie, nici rouă pe pământ, și că seceta va înceta numai prin rugăciunile sale. Într-adevăr, lumea lui Ilie a devenit ca o torță. Cerurile au rămas închise trei ani și jumătate, și au fost secetă și foamete peste tot pământul.
În acest timp de restriște, Domnul l-a trimis pe Ilie într-o peșteră, departe de Iordan.Aici a fost hrănit miraculos de corbi. Când râul Chorrath (Kerrith) s-a uscat, Domnul l-a trimis pe Sfântul Ilie la Sarepta Sidonului, la o văduvă săracă care suferea de foame împreună cu copiii ei, așteptând moartea prin înfometare. La cererea prorocului, aceasta i-a pregătit o pâine din ultima măsură de făină și uleiul ce-i mai rămăsese. Prin rugăciunea prorocului Ilie, pâinea și uleiul nu au mai lipsit din casa văduvei pe toată durata foametei. Prin puterea rugăciunii sale, prorocul a făcut o altă minune, readucând la viață fiul mort al văduvei.
La sfârșitul secetei, Domnul Milostiv l-a trimis pe Ilie să apară în fața regelui Ahab și să-i promită că va aduce ploaie pe pământ. Prorocul i-a spus regelui să poruncească întregului Israel să se adune pe muntele Carmel, împreună cu preoții lui Baal. Când națiunea s-a adunat, prorocul Ilie a propus să se clădească două altare de sacrificiu: unul pentru preoții lui Baal și un altul pentru el însuși, care-l slujea pe adevăratul Dumnezeu.
Prorocul Ilie le-a zis preoților să-și cheme zeii pentru a nimici cu foc animalele de sacrificiu, și că își va chema și el Dumnezeul. Oricine era cel dintâi care trimitea focul urma să fie recunoscut că adevăratul Dumnezeu. Profeții lui Baal și-au chemat idolul de dimineață până seară, însă cerurile au rămas tăcute. Către seară, Sfântul proroc Ilie a clădit altarul său de sacrificiu cu 12 pietre, numărul de triburi ale lui Israel. A pus sacrificiul pe lemn, a poruncit să se sape un șanț în jurul altarului, și să se îmbibe cu apă sacrificiul și lemnul. Când șanțul a fost plin cu apă, prorocul s-a întors spre Dumnezeu în rugăciune. Prin rugăciunea sa, a venit foc din ceruri și a mistuit sacrificiul, lemnul și chiar apa. Oamenii au căzut la pământ, strigând, „Cu adevărat Domnul este Dumnezeu!” Apoi, Sfântul Ilie a pus ca preoții păgâni să fie omorâți și a început să se roage pentru ploaie. Prin rugăciunea sa, cerurile s-au deschis și a căzut o ploaie abundentă, ce a îmbibat pământul uscat.
Regele Ahab și-a recunoscut greșeala și s-a căit, însă soția sa, Izabela, a amenințat că-l va ucide pe prorocul lui Dumnezeu. Ilie a fugit în regatul Iuda și, îndurerat de eșecul său de a eradica venerarea idolilor, i-a cerut lui Dumnezeu să-l lase să moară. Un înger al Domnului a venit înaintea sa, l-a întărit cu hrană și i-a poruncit să plece într-o lungă călătorie. Prorocul Ilie a mers 40 de zile și nopți, și a ajuns la muntele Horeb, unde s-a adăpostit într-o peșteră.
Domnul i-a zis lui Ilie că a două zi va sta în prezența lui. A venit un vânt puternic, care a sfărâmat stâncile de pe munte, apoi un cutremur, după aceea un foc, dar Domnul nu a fost în acestea. Domnul a fost într-o briză blândă. El a revelat prorocului că va păstra 7.000 de servitori credincioși care nu-l veneraseră pe Baal.
Mai târziu, Domnul i-a poruncit lui Ilie să-l ungă pe Elisei în slujba profetică, datorită zelului său fervent pentru Slava lui Dumnezeu. Prorocul Ilie a fost luat în viață la ceruri într-un car de flăcări. Prorocul Elisei a primit mantia lui Ilie și dublul spiritului său de prorocire.
Potrivit tradiției sfintei biserici, Ilie va fi Inaintemergătorul celei de-a doua veniri a lui Hristos. El va proclama adevărurile lui Hristos, va îmboldi spre pocăință și va fi ucis de Antihrist. Acesta va fi un semn al sfârșitului lumii.
_______________________
.
Sfântul Proroc Ilie a fost fiul lui Sovah, din cetatea Tesva, din Galaad, dincolo de Iordan, de unde şi numele Prorocului: Ilie Tesviteanul. A trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea lui Ahab, regele iudeilor (c. 874-853 î.Hr.).
Acest rege îşi luase de soţie o feniciană, Izabela din Sidon, femeie închinătoare la Baal, unul din zeii principali ai fenicienilor. Ea îndemna pe rege să părăsească vechea credinţă a iudeilor, în Dumnezeul cel adevărat, şi să se închine lui Baal, și regele și tot poporul să-l urmeze, întorcându-se de la Dumnezeu.
Regele, preţuind mai mult deşertăciunea lumii acesteia, decât mântuirea sufletului său, a părăsit credinţa cea adevărată şi, îmbrăţişând el însuşi legea idolească, a dat poruncă şi mult ajutor spre aducerea poporului credincios la închinarea idolilor, prigonind pe apărătorii dreptei credinţe, ridicând temple păgâne, pretutindeni pe pământul lui Israel, şi ţinând în mare cinste pe slujitorii lui Baal.
S-a ridicat atunci, la chemarea Domnului, Sfântul Ilie Prorocul care, venind la curtea regelui, îl mustra, prin cuvinte aspre, pentru rătăcirea lui. Dar văzând că nu poate aduce pe rege la calea cea dreaptă a credinţei strămoşeşti, l-a vestit că se va abate asupra ţării o foamete mare, care va ţine trei ani şi jumătate, ca pedeapsă pentru lepădarea lui de credinţă. Pentru aceasta, regele căuta să-l omoare. Prorocul Domnului s-a ascuns în Valea pârâului Chedron, unde mânia regelui nu-l mai putea ajunge.
„Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat!”
.
După trei ani şi jumătate însă, Sfântul Proroc s-a întors la curtea regelui Ahab. Cu jertfa adusă pe muntele Carmel, jertfă asupra căreia Dumnezeu a trimis foc din cer, Sfântul Ilie a dovedit că străvechea credinţă, pe care o mărturisea și o apăra el, era credinţa cea adevărată!
Poporul, văzând minunea Prorocului, a strigat: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat!” (3 Regi 18, 39) şi, prinzând pe slujitorii cei mincinoşi ai lui Baal, i-a ucis, ca să nu mai înşele poporul. Foametea a încetat printr-o ploaie binecuvântată trimisă de Dumnezeu la rugăciunea Sfântului.
Prorocul Ilie a săvârşit şi alte fapte minunate: a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului, a despărţit apa Iordanului şi a vorbit cu Dumnezeu pe muntele Horeb, Dumnezeu arătându-i-se „în vânt subţire” (3 Regi 19, 12). Prin vrerea lui Dumnezeu, Prorocul Ilie a fost ridicat la ceruri într-un car de foc, netrecând prin moarte.
El s-a arătat, împreună cu Prorocul Moise, la Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, pe muntele Tabor. Sfânta Scriptură şi Tradiţia Bisericii ne spun că Sfântul Ilie va reveni pe pământ, la sfârşitul veacurilor, ca înainte-mergător al celei de a doua veniri a lui Hristos, mustrând pe Antihrist şi fiind omorât de către el, după care va fi înviat de Mântuitorul, Mielul cel biruitor.
Pentru rugăciunile Prorocului Tău Ilie, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Troparul, glas 4
Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea Înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie Măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, goneşte bolile şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe dânsul le izvorăşte tămăduiri.
