MENȚIUNE IMPORTANTĂ – cu binecuvântarea Părintelui Andrei:

Pentru a păstra acuratețea texului interviului Părintelui Justin Pârvu apărut în nr. 28 al Revistei Atitudini prezentat aici, l-am preluat integral. Trebuie însă neapărat menționat în mod EXPRES faptul că între timp, părintele grec Elpidie la care se referă la un moment dat Pr. Justin în acest interviu, s-a abătut de la dreapta credință, de la Ortodoxie, proliferând înșelări și erezii, nefiind îngrădit de erezia ecumenistă, mtoiv pentru care nu ne putem pune nădejdea în învățăturile lui.

.

1. Arhimandrit JUSTIN PÂRVU – PROOROCIRI

.

Monahia Fotini – 18 aprilie 2010:

”Personal am fost cu o zi în urmă la spitalul din Cluj, unde este internat Părintele Justin. …
Acum starea părintelui s-a mai îmbunătățit și își dorește mult să ajungă înapoi, la mănăstire. Eu, personal, am vorbit cu părintele în jur de o oră și era bucuros să comunice, și mai ales să îmi comunice mie și tuturor celor ce îl ascultă că regretă foarte mult că nu a vorbit credincioșilor mai mult despre rugăciune.

Părintele zicea că rugăciunea va fi singura noastră armă și putere în fața valului uriaș de încercări, și el însuși, dacă va mai avea zile, se va zăvorî întru liniștire și rugăciune. Ne-a îndemnat să ne retragem ușor usor din societate și să ne limităm la un petic de pământ pe care să îl cultivăm, feriți de ochii societății.

Am întrebat apoi și de ultimele provocări cu privire la ieșirea din Biserica oficială, iar Părintele a fost foarte ferm să rămânem în Biserica în care ne-am născut, pentru că încă mai avem ierarhi care să țină cârma (era anul 2010!), dar ne-a atenționat totuși că va veni vremea când nu vom mai putea să îi pomenim nici pe aceștia, și că ne vom retrage în peșteri și catacombe, dar fără să trecem la nicio altă biserică stilistă sau de altă natură. Părintele a zis că Îl vom avea pe Însuși Hristos cârmă și Arhiereu și că așa cum Biserica a început în peșteri și catacombe, tot așa va și sfârși. Deci zvonurile cum că părintele ar lăsa un cuvânt privind trecerea noastră la stiliști sunt cu totul lipsite de realitate și mincinoase.

…

Este vizibil îngrijorat de starea creștinătății și a ucenicilor lui care rămân nepregătiți în fața greutăților ce deja au început să vină. Părintele încă mai are tărie și își dorește să vină acasă și să lase tuturor un mesaj și rânduiala unei rugăciuni.

Deci încă o dată părintele încurajează la detașarea de luxul vieții, întoarcerea la simplitate și cât mai multă rugăciune, fiecare după puterea lui.”

Monahia Fotini, mănăstirea Petru Vodă
Publicat pe 18 aprilie 2010, Revista ”Atitudini”

 

Pr. Justin Pârvu – CONTROLUL TOTAL ȘI ÎNCHISOAREA INVIZIBILĂ:

”Să nu risipim turma! Cum să nu fie risipite oile când păstorii sunt bătuți și pironiți de propria lor frică și lașitate?”

.

“Părinte, știți foarte bine că a fost acest miting împotriva actelor cu microcip (este vorba despre mitingul anticip din martie 2013 – n.n.), la care am participat și noi. Mulți spun că atmosfera de acolo a fost una de rugăciune şi un protest paşnic prin care s-a cerut alternativă simplă la cardurile de sănătate electronice. Din păcate majoritatea reprezentanţilor mass-mediei au prezentat manifestația în defavoarea noastră, încercând să ridiculizeze prezența noastră acolo, intervievând mai mult bătrâni sau cerșetori care se aciuaseră pe lângă manifestanți și banalizând evenimentul. Credeți că a avut vreun efect pozitiv acest miting?

Bineînțeles că cei care au fost prezenți acolo și-au făcut datoria față de societatea în care trăiesc, față de neamul din care se trag, față de generația de mâine. Acești oameni au riscat atât imaginea și poziţia lor socială, cât poate și pâinea de la gură. Aceștia sunt modele și repere pentru generația de mâine și sunt dovada existenței unei rezistențe de luptă împotriva abuzurilor acestui sistem ce se impune din ce în ce mai dictatorial. Acest sistem de control total la un moment dat se va întoarce împotriva noastră, a cetățenilor şi abia atunci vor înţelege cei care au ridiculizat și nu au înțeles jertfa acestor oameni.

Dar mai presus de acestea, pentru mine acest miting a fost mai mult ca un examen pentru societatea ortodoxă românească. Un examen cu rezultate foarte slabe pentru cinul preoţesc în general, pentru că ei trebuiau să fie primii, în fruntea poporului și în număr cât mai mare ca să fie exemplu de jertfă pentru credincioși. Dar ei au fost de fapt ultimii. De aceea sunt şi foarte dezamăgit, pentru că dacă preoţii nu au răspuns la apelul acesta, la strigătul disperat al turmei pentru ajutor, înseamnă că noi nu mai avem preoţie. Nu mai are cine propovădui cuvântul adevărului în faţa credincioşilor. Care adevăr îl propovăduiesc ei? Degeaba vorbești cuvinte frumoase pentru Evanghelie dacă nu vezi că Hristos este în aproapele, în aceștia mai mici ai tăi. Deci pentru ce mai stăm noi în altar şi apărem în faţa bieţilor oameni? Ei vor să audă ceva de la noi, să spunem ceva turmei acesteia, să înveţe ceva de la noi. Nu mai are însă de la cine, cum spune psalmistul: „toţi netrebnici ne-am făcut”. 

Sunt foarte deprimat când văd un preot că îmi trece pragul acestei chilii şi nici nu pot să îl mai privesc, că e ţepos în convingerea lui şi se face că nu ştie despre ce este vorba. Nu este o atitudine creştină. Nu ştiu ce spun ei credincioşilor din faţa altarului. Ce atitudine au ei faţă de pericolele ce ne înconjoară? Post şi rugăciune – e uşor de zis, când şi aşa biata mamă nu mai are ce pune copiilor ei pe masă. Nu prezintă realitatea vieţii în care trăim, se tem să spună un adevăr. Se pierd oamenii cu grămada, cu naţiunile, nu numai câţiva, nu doar ca indivizi. Şi ei stau liniştiţi. E o situaţie foarte grea, pentru că am ajuns la cuvântul Scripturii: „bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”. Să nu risipim turma! Cum să nu fie risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate?

Asta poate şi datorită faptului că unii nu înţeleg pericolul acestor cipuri şi chiar ne acuză pe noi că facem dezbinare în Biserică pentru o problemă care nu este așa de semnificativă şi capitală în mântuirea noastră.

După cum spun și Sfinții Părinți, mai bine o biserică împărţită decât una rătăcită. Cum să nu fie o problemă majoră lucrarea masoneriei azi în lume, că până la urmă aici ajungem, aceasta este în spatele acestui sistem? Cipul nu este altceva decât lucrarea masoneriei și cel mai bun mijloc de a subjuga Biserica şi fiinţa umană, de a o depărta, uşor, uşor, pe nesimţite de Creatorul său. Dacă noi ne facem că nu există acest rău luciferic, masoneria, înseamnă că nu avem răspuns la niciuna din problemele şi necazurile oamenilor de azi. Înseamnă că ne facem că nu vedem nimic rău. Cipul este propaganda masoneriei şi acceptându-l dăm curs şi putere acestei organizaţii dubioase care vrea să îl instaleze pe antihrist ca lider mondial. Dacă oamenii nu conştientizează că sunt societăţi secrete care conduc din umbră, nu vor înţelege nimic. Răul și fărădelegea nu se mai lucrează la lumină, se lucrează în ascuns. Nu mai sunt închisori şi prigoană ca pe vremea comunismului, au altă metodă, de a ne obişnui şi a îndrăgi tehnica şi cipul, care deocamdată par folositoare, ca ei să ne subjuge şi să ne controleze permanent ca într-o închisoare invizibilă, dar cu mult mai puternică.

Cum să nu se descurajeze creştinul simplu când vede că nu mai are susţinere duhovnicească din partea păstorilor duhovniceşti?

Oamenii nu au de ce să se descurajeze, pentru că cei care au fost acolo sunt bine documentaţi şi informaţi şi ştiu ce pericole ne pândesc, aceştia ştiu mai bine decât păstorii lor ce să facă. Și la protest au fost majoritatea intelectuali cu o poziție în societate, medici, profesori, ingineri, și nu doar analfabeți așa cum a vrut să prezinte mass-media.

Mă doare sufletul pentru cei care din neştiinţă cad în capcanele şi mrejele acestui sistem antihristic. Sunt sigur că oameni ar fi fost mai mulţi dornici să vină la acest miting, în număr mult mai mare (pentru că, să nu uităm, au fost 1 milion de semnatari împotriva actelor biometrice), dar foarte mulţi dintre aceștia nu au avut un ban să plătească drumul până la Bucureşti, sau poate au avut serviciu sau nu au știut. Şi cine a vrut să fie la datorie a riscat. În împrejurări grele creştinul trebuie să aibă o limpezire a lucrurilor, o catehizare din partea preotului care nu a existat. Și poate că mulți nu au știut.

Ce părere aveţi despre ierarhii ortodocşi care, în frunte cu Patriarhul ecumenic, au participat la întronizarea papei dând chiar sărutarea păcii la liturghia lor catolică?

Este o situaţie cum nu se poate mai vitregă, foarte primejdioasă pentru noi, creştinii ortodocşi, şi nu doar pentru ortodocşi, ci şi pentru lumea catolică de altfel care nu cred că are ceva în comun cu evreii şi budiştii şi musulmanii, care au fost invitaţi la întronizarea Papei. Cum să mai ajuţi tu prin dialog ecumenic, să îndrepţi un catolic la adevărata credinţă a Sfinţilor Părinţi când tu însuţi, ca şef al ortodocşilor, te pupi cu papistaşii şi cu evreii, pe care îi consideri fraţi cu tine de credinţă? Doar pentru că suntem creaturi ale lui Dumnezeu??? Ei vor să niveleze toate religiile într-una şi nu mai cântăresc diferenţele majore, ci doar micile asemănări, pentru aşa-zisa pace falsă. Nici catolicii nu cred că sunt împăcaţi aşa deplin cu situaţia aceasta de vânzare a creştinismului, încât să te aliezi şi cu musulmanul.

Este o demonizare a lumii. Iar ierarhii noştri ortodocşi nu fac altceva decât să joace un teatru care dă bine şi pe care sunt obligaţi să îl dea cât mai bine, la ordinele stăpânilor lumii. De altfel în adâncul lor nici ei nu au o convingere solidă despre acest ecumenism, dar nu au curajul să se opună acestui curent, să se opună masoneriei care le impune acest ecumenism şi nivelare a credinţelor. Sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul adevărului, care doar mimează adevărul. Dar nu îl mai deţin. Se sărută cu ereticii, dar duc pe umerii lor răspunderea căderii unui neam, a unei biserici în apostazie. Îi întreb şi eu pe aceşti ierarhi dacă îi îndreptăţeşte vreun canon să fie eretici?

Iar acest papă, Dumnezeu să îl ierte, are un rol malefic nemaiîntâlnit pentru creştinătate, pentru omenitate, pentru neamurile creştine.

Da, aţi văzut că şi acest părinte grec Elpidie*, care face misiune în Africa, a profeţit înainte cu trei luni ca papa să îşi dea demisia, că acest papă va fi înlocuit cu alt papă care va veni ca unul din profeţii mincinoşi înainte mergători ai antihristului.

Da, îl apreciez foarte mult pe acest părinte*. Şi am rămas impresionat de dragostea lui pentru lumea aceea uitată din Africa şi cum copiii aceia negri, neajutoraţi, roiau în jurul lui ca în jurul lui Hristos. Daca aş fi fost cu 20 de ani mai tânăr, în Africa m-aş fi dus şi eu, acolo unde civilizaţia aceasta dezvoltată lipseşte. Acest părinte Elpidie este un far călăuzitor pentru creştinătatea de azi.

Cum vedeţi această mediatizare intensă a papei şi imaginea de aureolă pe care i-o creează mass-media? Acest papă este filmat adesea spălând picioarele bolnavilor, deținuților şi alte fapte de milostenie cu care se afişează.

E uşor şi plăcut să faci pe milostivul în faţa presei ca toată lumea să te laude. Nu asta e milostenie. Milostenia este să nu ştie stânga ce face dreapta şi de altfel ar trebui să stea în mijlocul necăjiţilor tot timpul, nu doar când vin presa şi televiziunea.

Asta e o falsificare, bombonele pentru copii. El dictează şi programează dinainte câţi săraci să vină şi ce oameni bolnavi ca să dea mai bine în ochii lumii. Asta e un fel de praf în ochi pentru creştini, nicio realitate de altfel.

Credeţi că va cuceri lumea cu astfel de atitudine?

Nu sub nicio formă. Nu va face decât o zarvă mare în lumea creştină încât o să fie huiduit şi de ai lui.

Cum vedeți urgentarea sinodului panortodox, care a fost anunţat pentru luna iunie?

O să facă ei, dar va fi ce s-a întâmplat cu sinodul de la Ferrara-Florenţa. Tot aşa va fi şi acum, vor fi aceleaşi dispute dogmatice şi, slavă Domnului, vom mai avea nişte ierarhi care cred eu că nu vor ceda Ortodoxia. Şi doi, trei dacă sunt, e suficient. Avem datoria însă să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să îi păzească pe ierarhii ortodocşi în dreapta credinţă, pentru că altă salvare nu mai avem decât în mila lui Dumnezeu. Dacă ne vom ruga, vom îndupleca milostivirea Sa. În cea mai mare măsură, masoneria şi-a atins scopul, de aceea şi iese la iveală să îşi finalizeze planurile.

Dar am credinţa că Dumnezeu va lumina sufletele acestea tinere, şi va aduce câte o lumânare în întunericul acestui veac. Mila lui Dumnezeu şi harul de sus, acestea au condus Biserica purtată pe aripile Duhului Sfânt. Preoţii de azi care tac, se vor convinge ei înşişi de aceste pericole şi se vor îndrepta.

Cum catalogaţi gestul maicii stareţe de la mănăstirea Văratec, care a penalizat maicile pentru faptul că au înaintat Casei Naţionale de asigurări refuzul cardului electronic de sănătate? Iar în urma multelor ameninţări, maicile au cedat şi au fost obligate să îşi ceară iertare pentru gestul lor, semnând chiar un document prin care se deziceau de atitudinea lor.

Acest episod seamănă cu un episod de la puşcărie, din viaţa puşcăriaşilor din lagărele comuniste. Aşa sunt şi unele mănăstiri acum – lagăre comuniste. Este ceea ce am trăit şi eu în lagărul de la Baia Sprie. La o perioadă regulată de vreo 2- 3 ani, securitatea făcea nişte sondaje printre deţinuţii politici. Şi ne chema anchetatorul la birou, ademenindu-ne cu vorbe dulci: „Uite ai atâţia ani de puşcărie şi încă mai ai… nu e păcat să îţi iroseşti tinereţea aici in închisoare? Nu te impresionează faptul că ai rămas un om de nimic în societate şi viaţa ta este ratată?…”

Dar noi nu ne lăsam impresionaţi de această bunătate falsă, care era un şiretlic. Şi îşi continua cântarea: „Iată, dacă vrei să ai o bucurie a libertăţii şi să îţi putem uşura situaţia asta grea, uite noi întindem o mână de ajutor şi dacă poţi ia oleacă de hârtie, treci în biroul celălalt şi semnează că îţi pare rău pentru ce ai făcut”.

Şi ajunge şi la mine anchetatorul şi își spune cântarea lui de partid. Şi la urmă mă întreabă: „Ce impresie ai?”

„Domnule, nu am absolut nicio impresie”, îi răspund. „Doar că mai am încă 9 ani de puşcărie şi cred că oi termina”.

Şi el insista: „Dar chiar aşa îţi arunci viaţa şi tinereţea pe nimic?” „Nicio problemă, i-am răspuns, eu am aruncat-o încă de copil de 18 ani când am intrat în mănăstire, să mor pentru Hristos”. Nu le convenea: „Măi, banditule, când m-oi ridica de pe scaun şi ţi-oi arăta eu pentru ce mai ai de trăit…” Şi te lua şi te zgâlțâia oleacă, important era să nu ne lovim la cap.

Ei bine, aceste anchete ademenitoare se întâmplau din doi în doi ani. Dar noi aveam deja o experienţă de temniţă şi nu dobândeau nicio informaţie de la noi. Securistul ieşea cu un dosar gol goluţ afară. Trebuia să defaimi pe cineva, să dai măcar un nume, nu scăpai doar cu o desolidarizare, lepădare de convingerile tale şi să accepţi reeducarea de către Partidul comunist.

Sigur, la un deţinut mai cu renume, veneau câte trei securişti deodată, nu doar unul. Veneau cu planuri, proiecte să te convingă de realizările Partidului. „Uite, domnule, Lacul Bicaz, uite ce realizare!…” şi îmi arăta poze. „Da, domnule, Lacul Bicaz, dar ştii dumneata ce era sub acest lac? Trei biserici, patru şcoli, o casă de copii, un spital şi locuinţele oamenilor. Unde sunt toate acestea acum? Întreabă-mă pe mine că eu sunt de acolo”. Rămâneau şi ei uimiţi la ce le spuneam. „Pot să vă spun şi cine erau directorii la aceste şcoli, dar nu vreau să vă încarc memoria”…

Cam acelaşi lucru s-a petrecut şi cu maicile noastre de la Văratec. Ele, sărmanele, de frică să nu le ia rangul, scofia (de parcă ar fi mare slavă), au semnat, ademenite că vor fi reabilitate acolo, că le pare rău şi au promis că data viitoare vor fi ascultătoare.

Şi-or fi primit ele scofiile înapoi, dar s-au dezbrăcat de slava lui Hristos, pentru că nu au suferit puţină batjocură pentru lumea aceasta trecătoare. De aceea, un novice trebuie să fie cu mare atenţie în ce mănăstire intră. La vedere, sunt flori frumoase, icoane pictate care mai de care şi veşminte preoţeşti împodobite frumos, dar esenţa, viaţa duhovnicească, este putredă de tot. În astfel de mănăstiri găseşti de fapt un sistem securist, un stat poliţienesc. Bineînţeles că nu este aşa peste tot.

Acest spirit poliţienesc este în firea lor, a stareţilor, pentru că atunci când s-a închegat dinastia asta a stareţilor prin mănăstiri s-a stabilit tot pe acest criteriu de devotament către Partid. Sinaxele stareților nu erau altceva decât nişte şedinţe de partid. Se aşezau cu burţile pe scaune şi cu bastoanele în față aşteptau să se termine şedinţa şi să meargă la o a doua ediţie de petreceri…, ce ştiau ei despre problemele Bisericii şi ale societăţii? Habar nu aveau ce substraturi aveau aceste şedinţe şi care era rădăcina acestor şedinţe, aşa de neputincioşi şi slabi erau. Dar nici nu puneau stareţi buni inteligenţi şi cuvioşi la conducere, nu cumva să se împotrivească vreunul.

Aşa e şi acum. Care se supune mai uşor la ordin şi care dă tributul mai uşor… dacă era vorba să îl întrebi pe unul din aceşti stareţi dacă se desolidarizează de partid şi de crimele pe care le comitea, se făcea că nu ştie nimic. Cum să se dezică el de partid care îi dădea un salariu foarte mare pentru acea vreme, ca al directorilor?

Era şi mândria şi poziţia asta a lor de stareţ. Vai de mine, să dai afară un stareţ! Era cea mai mare crimă şi ruşine să renunţi la demnitatea asta de lux în societatea românească! Dar comportamentul multora din aceşti stareţi era mai nedisciplinat şi bădăran ca al unei ţărănci. O mână de săraci ţărani simpli a făcut mult mai mult decât o mână de aşa-zişi stăreţoi.

Suntem printre primii europeni care introducem acest card, numit inteligent, în sistemul de sănătate? Ce mai putem face să îl stopăm?

În ce constă inteligenţa şi genialitatea acestui sistem? Că vor şti mai multe informaţii despre noi? Este inteligent pentru ei, dar noi rămânem întârziaţi. Tot Marx, Engels, Lenin au rămas. Acum nu vine să te mai întrebe ca la anchete, acum îţi dai de bună voie acordul să fii anchetat permanent. Nu trebuie cedată lupta aceasta şi avem datoria de a continua, fiecare după puterile sale, unii prin conferinţe, alţii prin demersuri legislative, unii prin cuvânt, fiecare să îşi facă datoria în faţa lui Dumnezeu şi aşa, cu inimile smerite, vom primi şi ajutorul şi harul din Lumina Sa.”

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini, 3 aprilie 2013, apărut în numărul 28 al revistei ATITUDINI

* MENȚIUNE IMPORTANTĂ – cu binecuvântarea Părintelui Andrei:

Pentru a păstra acuratețea texului interviului Părintelui Justin Pârvu apărut în nr. 28 al Revistei Atitudini prezentat aici, l-am preluat integral. Trebuie însă neapărat menționat în mod EXPRES faptul că între timp, părintele grec Elpidie la care se referă la un moment dat Pr. Justin în acest interviu, s-a abătut de la dreapta credință, de la Ortodoxie, proliferând  înșelări și erezii, nefiind îngrădit de erezia ecumenistă, mtoiv pentru care nu ne putem pune nădejdea în învățăturile lui.

 

„Nu prim­iți acest vaccin

și nimic

ce aduc nou put­er­ile politice de azi.

 

… Aceș­tia sunt lupi răpi­tori, nu mai este o stăpânire aleasă, este o stăpânire antihris­tică, potrivnică lui Hris­tos.

… Cu mar­ti­ra­jul copi­ilor a început Bis­er­ica lui Hris­tos, cu mar­ti­ra­jul prun­cilor, iată că începe și prigoana aces­tui veac de pe urmă. Dar socotesc că jertfa nevi­no­vată a aces­tor copii nu va fi nelu­crătoare, ci ea va da put­ere ale­șilor Bis­ericii lui Hris­tos. Și cred că va fi o încu­nunare a creștin­is­mu­lui prin jertfa copi­ilor nevi­no­vați.

Este foarte per­icu­los acum păcatul nești­in­ței; toți vedem peri­colul în care ne găsim și sun­tem obligați să ne infor­măm și avem dato­ria de a informa și pe ceilalți frați ai noștri mai sim­pli și nea­ju­torați. Nimeni nu va putea spune că nu a știut că vac­cinul acesta este uci­gaș… iar pen­tru cei care nu au știut cu ade­vărat, pen­tru aceștia Bis­er­ica, prin preoții și slu­ji­torii ei, este respon­s­abilă și va răspunde pen­tru sufletele lor. Omul vine să se formeze în Bis­er­ică și ce for­mare îi dăm noi, dacă propo­văduim aceeași învățătură cu a stat­u­lui antihris­tic? Biser­ica nu rămâne străină față de toată con­junc­tura aceasta polit­ică și socială și este datoare să se implice atât în soci­etate cât și în poli-t­ică, atâta timp cât legile politice împied­ică porunca lui Dum­nezeu.

… Păi rolul preo­tu­lui este numai să cunune și să înmor­mân­teze? Nu. El este sarea pămân­tu­lui și lumina oame­nilor. Ce lumină mai aduce, dacă el se supune legilor întunecate ale aces­tui veac? Iar dacă tace, înseamnă că refuză să aducă lumina oame­nilor. Nu ei sunt urmașii apos­to­lilor, cărora Mân­tu­itorul le-a poruncit: „Mer­geți în toată lumea și propo­văduiți Evanghe­lia la toată făptura” (Marcu 16:15)? Nu le-a poruncit să tacă. Dacă s-ar ridica o elită de preoți și de călu­gări, care într-adevăr să se anga­jeze în slu­jba Ade­văru­lui, atunci s-ar mai schimba situația.

… Impor­tant este să ne opunem tuturor antihriștilor și să murim demn; să nu avem o poz­i­ție de lașitate. Iar poporul cum să se mobi­lizeze, cum să aibă tărie duhovnicească, dacă nu are lideri?”

Părintele Iustin Pârvu, Extrase din Inter­viul din 7 octombrie, 2009, revista Atitudini nr. 8

Părintele Justin Pârvu

.

     Trebuie să ne ținem tare de nevoință pentru că o să căutăm momentele acestea și nu o să avem loc, nu o să avem odihnă și liniște să le mai facem. Trebuie să ne formăm de la început în duhul nevoinței și al ostenelii.

Nu vă odihniți cu gândul că: „eu mă spovedesc la părintele Stareț” sau la cutare, nu lăsați lucrurile să meargă „pe sprânceană”, că atunci când o să vină lucrurile acestea grele peste noi va fi mult mai greu; că acum au cam început ăștia constrângerile. În Grecia sunt deja conflicte provocate de turci în legătură cu niște insule și nu-i exclus să înceapă și un război (n.n. -acest cuvânt al Părintelui este din 2011). Și noi așteptăm o „zarvă” din asta că poate mai întârzie planurile acestea cu cip-urile. Astea sunt o ispită tare mare. Vor fi multe mijloace de constrângere, nu doar războaie, pentru că astea înrăutățesc viața omului, distrug și pierd orice liniște sufletească iar omul devine mai dur și mai sălbatic. Puțini sunt aceia care își înnobilează sufletul în încercări, cei mai mulți devin mai răi. Dumnezeu le îngăduie spre pocăință dar puțini înțeleg. Omul, în situații grele și excepționale, devine sălbatic. Ei bine, suferința aceasta să știți că este adevărata stare creștină.

     Vremurile acestea sunt rele. În vechime nu veneau peste obștile monahale și peste asceți nici poliția, nici controalele de stat ca să-i tulbure pe monahi. Erau cumva mai liberi și mai de sine stătători. Noi însă la ora aceasta trebuie să luptăm și cu cel văzut și cu cel nevăzut, să lupți și cu tine, să lupți și cu lumea și cu dracu. S-au schimbat mult nevoile. Acum 50 de ani, de exemplu, nu se pomeneau atâtea boli organice, ori psihice – nu mai vorbesc, sau demonizări. Preoții aveau mult mai puține pomelnice și le pomeneau singuri sau cu diaconii și scoteau părticele pentru fiecare. Acum s-au înmulțit așa de mult încât sunt nevoiți și monahii să pomenească.

Înmulțirea personalului într-o mănăstire devine o povară. Contează mult și numărul viețuitorilor. Dacă sunt mulți și slabi este o povară. Dacă sunt puțini și oameni care în conștiința lor trăiesc realitatea duhovnicească și își dau seama de ei înșiși și iubesc să transpire puțin pentru Dumnezeu, într-adevăr aceștia fac mai mult decât cei mulți. De altfel, generațiile acestea care vin, oferă oameni din ce în ce mai dificili și cu scadențe intelectuale și în puterea de judecată. Vezi la monahii din zilele noastre atâta ignoranță și răceală față de cele sfinte, lipsă de cunoștință și de bun simț, lipsă de formare și de frică de Dumnezeu. Pe vremea noastră erau cei mai mulți cu puțină școală, cu 3-4 clase, dar nu trecea iarna până nu făceau tot Idiomelarul. Acuma la strană sună vocile ca un clopot spart. Nu-i eleganța aceea a expresiei și a ondulațiilor vocale. Cântarea este artă. Pe-atunci erau monahi foarte tineri, copii care aveau o dragoste nemărginită față de cântare. Nu exista să nu știi tu o Slavă, sau Ușile pocăinței. Se cânta la două strane. Polieleul se cânta în mijlocul bisericii, cu tot soborul. Ieșeau preoții cu icoana în față. Ieșeau și diaconii cu două chivote pe umeri și cădeau biserica, era ca o podoabă îngerească.

Păi nu vedeți și sistemul acesta cât de perfid este, cât de evoluat, încât încearcă să-ți prindă și gândul, iar dacă îți atinge gândirea aici este și partea sufletească și-apoi când a reușit să intre satana pe firul acesta, apăi să vedeți că nu este deloc ușor.

În reeducarea de la Pitești și în general în sistemul comunist de detenție unde era atacul cel mai mare? În spirit. Trupul îl torturau și îl făceau una cu pământul, dar miza lor era sufletul. Acum sunt alte metode; dacă vrei un servici sau ceva te condiționează prin diverse lucruri: să te înscrii în cutare organizație sau lojă masonică (sau te obligă să primești salariul pe card sau te constrânge să te vaccinezi etc – n.n.). În lupta asta anticreștină de veacuri s-a urmărit întotdeauna lepădarea de Hristos.

În Vechiul Testament îl avem pe Aaron care purta stele pe umeri și aceasta a rămas ca o consemnare a nevoinței în istoria poporului evreu. Mă gândesc că și steaua bolșevică tot de acolo se trage, ca un simbol care a fost preluat și pus pe frunte. Probabil și cip-urile astea, dacă o să îngăduie Dumnezeu să vină peste noi, tot pe frunte se vor pune. Este destul de important pentru că aceasta va fi ca o mucenicie mai directă. Cred că numai mucenicia ne mai mântuiește, o ocazie mai fericită decât aceasta nici nu cred că există. Oasele noastre vor grăi. Chiar dacă vor fi aruncate pe undeva, acolo unde vor fi, vor lucra dacă au fost sălaș al Duhului Sfânt.

Trebuie să păstrăm mintea limpede. Să nu ne intereseze dacă vom trăi bine sau rău, mult sau puțin, dacă vom dormi pe canapea sau pe o cioată, dacă vom sta în căldură sau frig. Sunt grele aceste vremuri pentru că și ispitele au devenit atât de subțiri, încât aproape că ating sufletul. Creștinii de altfel au aceeași șansă și mod de mântuire ca dintotdeauna, doar că în plus sunt și încercările acestea moderne și ascuțite ale suprateh-nicii. Altădată forța răului era legată de rugăciunea marilor trăitori, acum însă această forță este mult mai slobodă. Lipsa de rugăciune face ca sufletul nostru să se umple de răutate.

Cuvânt adresat maicilor din mănăstirea Paltin Petru-Vodă, 2011.

 

.

”Păi, rezistăm, uite așa. Ai văzut cum mai sunt niște trăistari din ăștia așa pe ici, pe acolo? Să fii fericită dacă ai să ajungi așa, și să te mântuiești. Sau o să-ți lași serviciul de director și de mare, mă rog, știu eu ce, și să iei un colț de ogor acolo, să lucrezi așa la milimetru, să scoți de acolo și sfecla, și porumbul, și fasolea și să trăiești într-un bordeiaș, unde să faci acolo rânduiala ta, mergi duminică la o biserică, s-ar putea să mergi la cine știe al câtelea sat, ca să găsești o biserică sau un preot care mai face o Liturghie curată. Și o să vină vremea când o să te prigonească chiar ai tăi: „Mă, tu ești nebun, nu vezi că tot satul merge așa, și tu acum ce ai? Îi fi tu mai sfânt decât celălalt?” Ș-atunci ai tăi din casă, că așa spune Mântuitorul, când vor fi vremurile acestea vă vor da în judecăți, vă vor da celor mari, vă vor judeca: copii, părinți, tată, mamă, fii, fiice. Și lucrurile acestea trebuie și ele să se împlinească, trebuie să le împlinească cineva. Creștinismul nostru a mers așa cam într-o permanentă persecuție, așa a fost.

– Dar dacă nu vom răbda prigoana din cauzâ că atunci, la momentul respectiv, vom fi prea slăbiți duhovnicește?

– Dumnezeu te întărește numai să vrei oleacă să te ții, că Dumnezeu te întărește. Fiii lui Brâncoveanu au mers unul câte unul, ia, așa până la cel mai mititel. Și câți alții în istoria asta a vieții nu au mai fost…. în toate temnițele.

Și eu, slavă Domnului, am fost într-o marginalizare permanentă, până astăzi. Nu-mi pasă mie de ei …ei cu ale lor, eu cu ale mele. Că zice, mă ocup de nu știu ce mentalitate, tulbur lucrurile normale. Și slavă Domnului, mă chinui așa cu bătrânețile mele. Și pot spune orice despre mine. Eu mă gândesc la Domnul care a zis – Nu vă gândiți ce veți răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Așa e și aici, noi suntem cu harul lui Hristos care ne întărește. Păi, ce, mergeau uriași în fața lui Dioclețian? Niște prăpădiți de creștini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă:

“Îi fi tu împărat, dar eu am pe Împăratul Hristos, care-i și peste tine.” Și până la urmă îi convingeau și pe ei.

–  Dar dacă noi nu avem credința lor, ce facem

– Ți-o dă Dumnezeu. Să ne întărim această credință.

– Dar ce să facem să ne întărim credința?

–   Pune mâna pe Biblie, ia viețile sfinților model. Prin cei slabi, măi, se dovedește puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Așa că stai liniștită, nu te teme. Creștinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân și Împărat. Mergeți cu El înainte și nu vă temeți de ce vă vor spune vouă, nu vă temeți deloc! Al Domnului este pământul și stăpânirea Lui. Și noi suntem creștini, a noastră-i toată împărăția și asta de pe pământ și cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: „Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi”. Dacă El mă paște, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine. Dă Dumnezeu la fiecare.

– Oricum, vin foarte multe știri tulburătoare peste noi…

– Intenția lor este ca  să slăbească tăria noastră, să ne pună la îndoială,  și în felul acesta

ne prăbușim. În fine, trebuie să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ținem așa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista așa mai ușor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, să nu ne batjocorim, într-un cuvânt. Să putem înfrunta primejdia cu o oarecare seninătate. Când vezi că-i băga la îngheț pe cei patruzeci mucenici… nu-ți poți imagina cum să stai acolo și să vezi, cum te prinde frigul, cum te cuprinde ca niște menghine, așa, din toate părțile. Vezi, din 40 a ieșit unul totuși; s-a lăsat ispitit și a căzut. I-a luat coroana altul care a pătimit pe loc.

– Ați spus că și casnicii noștri pot fi dușmani, spre mântuirea noastră. Cum trebuie să procedăm, să-i aducem pe calea cea bună sau sâ ne îndepărtăm de ei?

– Să-i aducem pe calea cea  bună, prin rugăciuni, prin tot efortul nostru,  să-i  dobândim pentru că nu ei sunt cei care devin vrăjmașii noștri, ci diavolii din ei care-i stăpânesc. Noi suntem datori să-i scoatem, să desatanizăm duhul acesta, să transformăm demonul care este, în înger; să transformăm omul din rău cum e, în bun.”

Justin Pârvu – Ne vorbește Părintele Justin

.

 2. Pr. IOANICHIE BĂLAN

.

“Dacă nu vă țineți serios de biserică și de ortodoxie, prăpăd e cu noi!”

„Ori buni creștini, ori pierim!”

      “În viață să fiți tineri care să sfințeasca un loc, o casă, o societate, o generație, un cartier și locul de muncă unde veți lucra. Prin comportament creștin, mai întâi. Ori ești creștin azi, ori esti pagân, una din două. Și creștin ortodox, căci România e țară ortodoxă. Țineți cont ce vă spune un călugăr bătrân și rău : dacă nu vă țineți serios de biserică și de ortodoxie, prăpăd e cu noi. Ne mănâncă vecinii și străinii și păgânii. Dacă vă țineți de Biserică, nici rușii, nici tătarii, nici nemții, nici alte țări din Răsarit sau Apus nu vor putea să ne scoată din Carpați și să ne dezlipească de Hristos.

     Nu mai aveți acces la Sfânta Spovedanie, nu vă mai faceți vreme de Sfânta Împărtășanie, nu aveți bucuria vieții cum o au cei care trăiesc întru Hristos. Veți avea bucuria plăcerilor, a sexualității, a ispitelor și patimilor trupești, dar nu bucuria întru Hristos. Bucurii trupești, orizontale, care se consumă într-o zi, și nu bucurii veșnice, verticale, axate pe Hristos. Treziți-vă! Sunteți tineri și nouă ne e milă de ce se va întâmpla cu țara asta care se cheamă încă România. Vreți să mai rămână România Românie? Întoarceți-vă la ortodoxie, la Biserică, la ținuta morală decentă, cinstită a românilor dintotdeauna. Faceți un comitet, mergeți duminica pe la spitale, la casele de bătrâni, ajutati cu cuvântul, mângâiați, sfătuiți, combateți casele de desfrâu. Mergeți la mănăstiri, la preoți bătrâni care să vă lumineze, să vă binecuvânteze, să vă călăuzească. Ortodoxia activă e o misiune. Misionarismul se face de la om la om. Dar pentru asta trebuie să vă curățiți de păcatele tinereții, să citiți cât mai multe cărți teologice. Să știți voi întâi câte ceva din frumusețea Ortodoxiei, din trăirea întru Hristos, ca să puteți trage și pe alții spre Hristos, să puteți fi o luminiță aprinsă acolo unde veți trăi. Trebuie să faceți ceva. Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare.

     Sfânta Evanghelie spune că la sfârșitul lumii vor fi chemate toate neamurile. Deci nația rămâne până la sfârșitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam și țară are îngerul său păzitor. Neamurile creștine trebuie să rămână. Iar creștinii trebuie să fie la locul lor, echilibrați, serioși și să nu se dezlipească pentru nimic în lume de pământul străbun în care i-a născut Dumnezeu. De ce există tentația de a pleca în altă țară? Credeți că, afară de Dumnezeu, ne vrea cineva din lume? Cine își pune nădejdea în Răsărit și Apus se înșeală amarnic. Numai în Dumnezeu, în smerenia, răbdarea și deviza părinților noștri, a românilor dintotdeauna, ne putem pune speranța. Nu ne-au scos de aici nici turcii, nici tătarii, nici rușii, nici nemții, nici austro-ungarii, și nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Dumnezeu, dacă ne vom îndepărta de El.

     Așa că, treziți-vă, luați aminte și, cot la cot cu preoții, cu călugării, treceți la post, la rugăciune, la spovedanie. Așa trebuie să fie o țară creștină care poartă Crucea de două mii de ani. Treziți-vă, frați români, până nu-i prea târziu! Ori creștini buni, ori pierim. Luați aminte ce vă spun: numai Dumnezeu din cer ne salvează. Priviți în sus, fraților, nici într-o parte, nici în alta! Fericirea noastră este să rămânem aici, unde ne-a născut Dumnezeu, cu Hristos în brațe și în brațele lui Hristos“.

sursa: VEGHEA, Publicatie a Generatiei Neasteptate

.

.

 3. Pr. ARSENIE PAPACIOC

.

“Eu n-aș primi așa ceva… Este o chestie personală“

 

– Părintele Mihail: Problema actelor cu cip, care urmează să vină, știm cu toții că nu sunt bune…

– Părintele Arsenie: Părinte dragă, mai întâi [că] se face zgomot prea devreme. Zgomotul ăsta este în favoarea dușmanului. Mi-a plăcut răspunsul Patriarhului Greciei: miroase a 666 în ce fac ăștilalți. Răspunsul meu e ăsta: eu n-aș primi așa ceva.

– Părintele Mihail: Nici noi nu îl primim.

– Parintele Arsenie: Dar înseamnă că îți pui și capul la bătaie. Așa că-i o chestie personală.

– Părintele Mihail: Acuma, au susținut unii părinți că creștinii care au acte cu cip n-ar mai trebui dezlegați la Taina Spovedaniei, nici împărtășiți, iar că preoții dacă au…

– Părintele Arsenie: E o mare greșeală. E o mare greșeală. A venit Hristos și a dat această putere și această libertate. Prin Mine se poate orice. Nu este încă o vreme, că nu este Judecata de Apoi ca să zicem că nu mai e valabil ce a spus Hristos. [Ce a spus Hristos] este valabil dincolo de veșnicie. Este Dumnezeu. Și spune într-un loc Mântuitorul, ca să speculăm orice: nu se mișcă fir de păr fără voia Mea. Suntem guvernați de Mântuitorul, dragă, de povățuirile Lui. Dar nu se poate fără cruce. Așa este, pentru că, vă spun, Învierea Mântuitorului, care a fost atât de glorioasă, n-ar fi fost de valoarea asta, dacă n-ar fi fost Crucea întâi. (…)

 

Lepădarea înseamnă lepădare.

Cât de ușor ne băgăm în iad și ne lepădăm de har…

 

– Părintele Mihail: Unii spun că ar fi chiar lepădare de Hristos dacă primești actele cu cip.

– Părintele Arsenie: Părinte dragă, lepădare înseamnă lepădare. Nu este însă departe de lepădarea despre care spuneți. Lepădarea e: eu nu cred în Domnul Hristos, asta e lepădarea.

– Părintele Mihail: Da, o mărturie anti-Hristos.

– Părintele Arsenie: Anti-Hristos. Să nu fim cu concepția asta antihristică…

– Părintele Mihail: Și eu am încercat să-i temperez pe mulți care se înspăimântă și care devin la un moment dat foarte agresivi…

– Părintele Arsenie: Părinte dragă, n-ai să reușești. Trebuie răspuns: eu nu primesc așa ceva. Atât.

– Părintele Mihail: …și apoi mai spun și că preoții care au acele acte, unii pot să fie chiar în străinătate, zice că au pierdut harul, nu mai au Taine valide.

– Părintele Arsenie: Vai de mine, ce ușor ne băgăm în Iad. Ce ușor ne lepădăm de haruri.

– Părintele Mihail: Asta să fie totul?

– Părintele Arsenie: L-a costat atât de mult pe Mântuitorul ca să înțelegem dreapta judecată a lucrurilor.

– Părintele Mihail: Așa este.

– Părintele Arsenie: “Eu încă sunt unde sunt, cine sunt, de ce nu recunoașteți?”, zice Mântuitorul. “Iert orice. Dar smerenie… Pocăință”. Nu fac păcatul ca să mă ierte [Dumnezeu], dar mă surprinde vrăjmașul.

– Părintele V.: Îi îndeamnă pe oameni să își vândă casele, să plece în peșteri, să lase totul că a veni sfârșitul. Dar asta e chestie sectară, părinte, zic eu…

– Părintele Arsenie: Părinte, când o să vină sfârșitul, sfârșitul în sine o să [se] declare, nu ei.

– Părintele Mihail: … Nu va avea trâmbițe de genul ăsta. Mie mi se pare, părinte, această simplistă judecată a preoților cu cip ca fiind căzuti din har, chiar la limita ereziei, pentru că tu ajungi să disprețuiești lucrarea sfințitoare a acelui preot care poate să fie sincer și cu inima smerită și jertfitoare. În America, de exemplu, părinte, aproape toți oamenii au asemenea acte cu cip. Ce înseamnă, că toți preoții de acolo din America nu mai fac Sfânta Liturghie? Păi tocmai Sfânta Liturghie ține lumea.

– Părintele Arsenie: Părinte, nici nu avem voie să facem astfel de inventarieri. Nu-i nicio primejdie. Dar a spus patriarhul Greciei: miroase a 666. Și acuma ca un cuvânt de sfârșit: eu nu primesc așa ceva.

– Părintele Mihail: Da, nici noi nu susținem, așa este.

– Părintele Arsenie: Dar tu, te privește, că s-ar putea să te coste capul. Și tu faci mai mult decât un sfat din partea mea.

 

Trebuie atenție, că sunt râvne necontrolate și se pot face greșeli

– Părintele Mihail: Apoi, părinte, i-am mai sfătuit pe unii tineri să se roage, să agonisească pe Duhul Sfânt prin rugăciune, prin milostenie, prin fapte bune, acum, cât e vremea mântuirii, că asta e vremea pocăinței și a îndreptării noastre și a săvârșirii de fapte bune. Iar la momentul cuvenit să ne pregătim și de mărturisire dar să nu facem vâlvă înainte de vreme. E o bravare inutilă.

– Părintele Arsenie: Părinte, sigur, sigur că da. Nu te grăbi… Dacă-i vorba așa. Și pe urmă n-ai să ai nicio satisfacție când știi că pe undeva n-ai fost prezent. Ai tot dar îți lipsește nasul, îți lipsesc ochii, îți lipsește o ureche, și totuși exiști. Exiști, dar ești ciung. Și nu există lucru mic în viață, răul cel mai mic. E o mare greșeală să zicem că e mic și nu e observabil. Așa crezi? Prostule! Nu te juca cu purecele, care e foarte mic, dar uite așa se plimbă. Dar de ce să dăm exemplu pe purec, când Mântuitorul spune că fără de Mine nu puteți face nimic. Cu Mine întreg.

Părinte, mi se pare mie că a sosit momentul să fim nițel atenți cu privire la prezența noastră creștină… Trebuie atenție că sunt râvne necontrolate și se pot să facă greșeli. Se grăbesc, și orice grabă în momentul ăsta, în sensul ăsta, iese în câștig vrăjmașul. La astfel de emanare – cine are cip, cine nu știu ce – ei i-au dat drumul și urmăresc cum se reacționează.

 

Părintele Arsenie despre ispitele Bisericii

E o mare greșeală să inventariem validitatea Tainelor preoților ortodocși. Dumnezeu lucrează prin arhierei pentru a salva Biserica

“- Voce: Zic unii că tainele preoților ecumeniști n-ar mai fi valide.

– Părintele Mihail: Adică unii preoți, care mai au păreri ecumeniste, zice că nu mai săvârșesc tainele valide.  Dintre preoții ortodocși.

– Părintele Arsenie: Nu, e o mare greșeală asta. Dragă, nu ne jucăm cu preoția. Preoția e… Dumnezeu a creat două lucruri care nu se pot schimba. A creat o femeie distinsă care a născut un Dumnezeu – pe Maica Domnului – și a creat preoția. Care comandă în numele Dumnezeirii orice. Ca oameni, nu poate să schimbe o mișcare mârșavă harurile fixate de Duhul Sfânt. Numai dacă te caterisește, atunci nu mai ești preot.

E preot până la caterisire sau până mori... În Țara Românească s-a cam respectat arhieria. Eu le-am spus lucrul ăsta [arhiereilor care îl cercetează – n.n.]: Aveți o mare răspundere și vă privește. Și n-așteptați ideile salvatoare de la subalterni”.

*

– Părintele Mihail: …dacă un conducător zice, legat de inovațiile astea, ecumeniste sau seculariste – o luăm de-a dreapta, dar vâslașii care trag zice – noi mergem înainte că așa am moștenit de la înaintașii noștri de la Sfinții Părinți. Și Biserica își ține calea înainte. Vorba nu rămâne în gol?

– Părintele Arsenie: Nu e bine părinte. Pentru că intră în contradicție cu ce a spus Dumnezeu:  Fără de Mine nu puteți face nimic. Știe de corabia aia, știe de o musculiță cât un ac de mică ce fuge, care… De ce a dat Dumnezeu îndemnul acesta: Fiți înțelepți ca șerpii? La porumbei nimeni nu se gândește. Tocmai înțelept ca jivina asta primejdioasă, fioroasă? Pentru un lucru pe care lumea nu l-a intuit: pentru că șarpele este ființa care nu moare decât dacă îi dai în cap. Și ferim Capul, care este Hristos. … Ferească Dumnezeu. Acuma, ne-a dat putința Dumnezeu să ne iertăm și între noi, vedeți? Ce n-a făcut și nu face ca să ne salveze, să ne deștepte, proștilor… Adică renunță tu inițial la tine! Conducătorii ăia de care spuneți, cu corabia, ierarhul e conducător și dacă ar fi să judecăm după rânduieli, nu-i conducerea fără voia lui Dumnezeu. E aparent că va muri. Dar dacă el e conducător, e inspirat, el e ajutorul. Deci El nu lucrează să salveze corabia printr-un corăbier, ci printr-un conducător. Că de-aia e conducător. Mata ești în familie, căsătorit cu o nevastă (poveste așa, în general – dă o pildă – n.n.) rea. Copii au nevoie de un sfat. Îl dai după cum salvezi unitatea familială, familia, nu după agitația și nervozitatea muierească. Deși are dreptate, dar nu i se dă dreptatea. Nu există conducător decât de la Dumnezeu. Mai ales unde e vorba de viață și moarte.

– Părintele Mihail: Și noi ne rugăm ca să-i lumineze Duhul Sfânt pe păstorii noștri, părinte, și să îi țină cu adevărat în lumina adevărului.

– Părintele Arsenie: Eu stau de vorbă cu ei (arhiereii – n.n.), mă caută, le deschid cu multă plăcere și le spun: domn`e, nu mă interesează cum intri, mă interesează cum ai să ieși de la mine. Păi voi n-ați venit degeaba? Nu vă costa nimic. Vă costă ceva mai scump decât credeți: să vă schimbați imediat concepțiile. Nu dolce far niente, dulce trândăvie. Știi ceva? O, sancta simplicitas, sfânta simplitate”.

————————

Cel care va încerca preluarea trunchiată sau tendențioasă a postării sau a filmului, cu citarea sau redarea numai a unor afirmații ale părintelui Arsenie, scoase din context, își va dovedi astfel în fața oricui reaua-credință și viclenia, păcătuind în fața lui Dumnezeu și în fața părintelui Arsenie.

.

4. Pr. ILIE CLEOPA

 

     “Dacă de pe acum crezi în vedenii, când va veni Antihrist, ce-ai să faci atunci? (…) Ai să vezi tu atunci! Când vei vedea că din paie uscate de grâu îți face pâine proaspătă și, din viță uscată de vie, îți face să curgă vinul cel mai bun. Vor face multe minuni cu puterea satanei, încât cei care nu sunt întemeiați în credință vor zice: Măi, ăștia sunt de la Dumnezeu!”

 

PROOROCII MINCINOȘI ȘI MINUNILE DRACILOR

 

     “Acum să vă spun o istorioară cu Chinops vrăjitorul. Sfântul Ioan Evanghelistul a predicat Evanghelia în tot pământul. Când a ajuns cu predica Evangheliei în insula Patmos, a aflat acolo închinători la idoli, cum era atunci; toată lumea se închina diavolilor.
Când a ajuns acolo, ostrovul acela avea un mare vrăjitor, care stătea în pustie, pe care îl chema Chinops. Și ei ziceau că acela-i dumnezeul lor, că acela, cu puterea drăcească, făcea farmece mari, făcea fel de fel de “minunății”. Acestui vrăjitor îi slujeau 1000 de demoni, să se poată face fermecătorii, minuni cu puterea drăcească și vrăjitorii mari. Când a ajuns Sfântul Ioan Evanghelistul acolo, a început să predice Evanghelia, cu puterea lui Hristos. Sfântul Ioan avea putere de la Mântuitorul să faca minuni, căci tuturor apostolilor le dăduse această putere: Întru numele Meu, draci veți scoate, morți veți învia, în limbi noi veți vorbi… (Marcu 16, 17). Și când a început Sfântul Ioan Evanghelistul să predice cu putere, a crezut multă lume în Hristos. Toți care erau bolnavi se vindecau; care erau morți înviau și multe minuni făcea cu puterea Mântuitorului. Atunci oamenii s-au dus la idolul lor în pustie, în munți, și i-au spus lui Chinops, vrăjitorul, care era sluga satanei.

– Stăpâne, a venit un ucenic al Celui răstignit, pe care îl cheamă Ioan. Face minuni și semne mari, învie morții, tămăduiește bolnavii, vindecă orbii, surzii, îndrăciții și crede multă lume într-însul.

– Mergeți în cetate, că eu o să trimit un înger de-al nostru să-l ia și o să-l dau judecății celei veșnice.

Dar duhurile care veneau la Sfântul Ioan erau legate și trimise afară din insula Patmos. Chinops, dacă a văzut că nu se mai întorc duhurile, s-a umplut de mânie și a luat toată mulțimea drăcească și s-a dus în cetate. A bătut de trei ori din palme, l-au luat dracii pe nori, l-au dus pe sus și l-au pus în mijlocul orașului. A început lumea să strige:

– Mare ești, Chinoapse, dumnezeul nostru! Dar a venit unul din ucenicii Celui răstignit și face minuni și semne mari.

Când au văzut cei ce crezuseră în Hristos, au început a se teme: “Măi, și dumnezeul nostru-i mare! Uite vine pe sus!” Dar îl aduceau dracii pe sus. El a început a-i mustra:

– Oameni orbi, așa de repede credeți în el? Ascultați-mă pe mine! De este drept Ioan, să facă minunile pe care le fac și eu!

Și s-a dus acolo unde predica Ioan Evanghelistul :

– De ce-ai intrat în țara mea, Ioane, și faci minuni și predici pe Cel pe Care L-au răstignit evreii pe cruce și n-a putut să se salveze pe Sine? Ce crezi că numai tu faci minuni? Să vă arăt eu ce pot să fac!

Și Chinops cheamă un tânăr, căruia-i murise tatăl :

– Unde este tatăl tău ?

– A murit înecat în mare.

– Uite, eu îl aduc acum imediat !

Și a bătut din palme de trei ori și s-a scufundat în mare Chinops. Dracii care-i slujeau lui, erau cu dânsul. Numai ce vede că a ieșit Chinops din mare cu tatăl copilului. Era nălucire drăcească. Și toți oamenii de pe mal s-au mirat și au zis :

– Mare ești, Chinoapse, dumnezeul nostru !

Sfântul Ioan Evanghelistul îi vedea că sunt draci. Se duce Chinops la o femeie :

– Femeie, unde sunt feciorii tăi ?

– Feciorii mei s-au înecat cu o corabie mergând la Cipru de doi ani de zile.

– Ia să ți-i aduc și pe aceia ! A bătut de trei ori din palme, s-a băgat în mare și i-a scos feciorii femeii. “Sărut mâna, mamă! Vai de mine! Închinați-vă la dumnezeul Chinops, că acesta ne-a scos pe noi din muncile iadului și ne-a adus aici” Și mama îi săruta, dar nu vedea că-s draci! (Așa are să fie acum la sfârșit. Băgați de seamă !). Când au văzut oamenii așa, au început a striga :

– Mare ești, Chinoapse, și mai mare dumnezeu ca tine nu este!

Și a zis Ioan lui Chinops:

– Minunile tale sunt vrăjitorii drăcești !

Când au auzit păgânii, s-au repezit asupra lui Ioan, l-au prins și l-au omorât. Cei ce crezuseră în Hristos, prin predicarea lui Ioan, au prins mare frică : “Dacă au omorât pe Sfântul Ioan, o să ne omoare și pe noi!“

Atunci Chinops a început a predica :

– Ticăloșilor! Vedeți ce-am făcut eu cu Ioan? Și voi ați crezut în el! Eu am putere mare!

Și a venit un înger al Domnului și s-a atins de Ioan Evanghelistul: “Ioane, scoală-te și predică pe Hristos!“

Numai ce aude :

– Ioan, pe care l-am omorât noi cu trei zile în urmă, predică grozav și toată lumea crede în el.

Când a auzit Chinops că Ioan a înviat, s-a dus la el cu acei draci, despre care credea poporul că i-a înviat Chinops. Sfântul Ioan predica pe malul mării.

– Ioane, ce crezi că dacă ai înviat, mă tem de tine? Oameni buni, știți corabia care s-a scufundat deunăzi cu vreo 400-500 de oameni?

– Da!

– Uite, eu acum îi aduc odată cu corabia și îi învii pe toți! Și a bătut din palme de trei ori Chinops și s-a scufundat în mare, să aducă corabia cu tot cu oameni. Dracii care-i slujeau lui, erau cu dânsul. Sfântul Ioan Evanghelistul, când a văzut că s-a scufundat, a luat Sfânta Cruce și a zis :

– Aici să se scufunde toată puterea satanei! Oamenii, care erau pe mal și așteptau venirea lui Chinops, cu cei înviați de dânsul, au zis:

– Nu mâncăm nimic, până nu vine Chinops !

– El nu mai vine niciodată, că l-am trimis eu în fundul iadului.

Și aștepta poporul să vină Chinops cu corabia cu oamenii și au stat trei zile și mureau de foame pe malul mării. Marea a fiert trei zile, așa ca în clocot, iar dracii l-au părăsit pe Chinops și el a rămas în fundul mării. Toți așteptau și ziceau: “Nu mai vine Chinops, nici într-un fel! Nici singur, nici cu alții!“

Sfântul Ioan le-a zis :

– Vedeți cum v-a înșelat? Vedeți înșelăciune? Vedeți că pe el n-a putut să se salveze? Și acum, pe cei pe care i-a înviat, îi cunoașteți?

– Îi cunoaștem, vai de mine !

– Hai să-i întrebăm pe cei ce au înviat, dacă sunt morții voștri!

– Cu puterea Sfintei Cruci vă leg să spuneți cine sunteți voi!

– Noi suntem diavoli, care îi slujim lui Chinops de atâția ani!

Atunci oamenii au început a-i întreba pe cei înviați: “Măi, bărbate, dar nu ești tu? Dar voi, măi feciori, dragii mamei ?…” Sfântul Ioan Evanghelistul i-a legat.

– Ia să vă faceți oleacă voi, nu tare urâți, să nu moară lumea de frică. Așa cum se poate, să vadă oamenii cine sunteți!

S-au făcut niște arătări, aceia pe care Chinops i-a înviat, și când au suflat odată cu foc, toți au căzut la pământ.

– Vai de mine, Sfinte Ioane, alungă-i de aici că murim !

Scăpărau scântei pe nări, gura le era de foc, aveau unghii de aramă, și când au răcnit la oameni, toți s-au speriat!… Erau draci !

– Vedeți cui vă închinați voi? a zis Sfântul Apostol Ioan. Gata, voi ați crezut că Chinops a înviat morți !

– Vai de noi, murim! Trimite-i de aici!

I-a blestemat să se ducă în gheena și oamenii nu i-au mai văzut. Când a văzut aceasta, poporul a crezut în Hristos și Sfântul Ioan Evanghelistul a început să facă minuni și mai mari.

Vedeți cum i-a înșelat diavolul pe oameni? Ai văzut că unui vrăjitor îi slujeau o mie de draci! Dar în fața puterii lui Dumnezeu nimic nu pot. Acesta a fost războiul Sfântului Ioan Evanghelistul cu Chinops vrăjitorul, în insula Patmos. Acolo Sfântul Ioan Evanghelistul a făcut preoți, episcopi și a încreștinat tot ostrovul Patmos. Acolo a scris el și Apocalipsa, care este în Sfânta Scriptură, cu care se termină Noul Testament.

Așa au să vină și pe timpul lui Antihrist. Băgați de seamă, poate eu sunt în groapă. Voi fi putred pe atunci. Să vă aduceți aminte când învățam eu aici. Să vă însemnați cu Sfânta Cruce, cea mai puternică armă, de care se cutremură tot iadul, și nu veți fi biruiți de nimic.

Auzi cum cântă Biserica la Sfântul Maslu : “Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat nouă, că se scutură și se cutremură nesuferind a căuta spre puterea ei; că moartea ai călcat și mortii ai sculat. Pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale și Învierii “.

Deci să nu credeți în descântece, în tot felul de vrăji, în cei ce caută în bobi, în cafea, în palmă; cei ce sting cărbuni, cei care deschid cărți sfinte, cei care descântă cu numele lui Hristos și pomenesc sfinții. Toți sunt împotriva lui Hristos! Toți sunt în slujba satanei! Nici o vedenie să nu primiți. O vedenie care-i de la Dumnezeu, v-am spus că nu se supără Dumnezeu dacă nu o primești, că El știe că tu te temi să nu primești lup în loc de păstor.

Vedenia, știți care este? Ai auzit care-i vedenia noastră? Care o spune Sfântul Efrem Sirul: Așa, Doamne, împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd păcatele mele, să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești !

Și iarăși ceea ce spune Duhul Sfânt prin Proorocul David: Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu, înaintea mea este pururea (Psalm 50, 4). Să ne vedem păcatele, nu vedenii. Că Sfântul Isaac Sirul spune: De mii de ori mai fericit este cel ce-și vede păcatele, decât cel ce vede vedenii; că vedeniile pot fi draci și te duc la pieire vremelnic și veșnic.

Să ne vedem păcatele noastre, să petrecem în smerenia minții și a inimii și să nu ne socotim vrednici că putem vedea vedenii, că asta este cea mai mare mândrie și cutezanță. Dacă de pe acum crezi în vedenii, când va veni Antihrist, ce-ai să faci atunci? Că spune la II Tesaloniceni, cap. 9, despre venirea lui Antihrist: a cărui venire este întru toată puterea satanei, făcând semne și minuni mari, de va putea să înșele și pe cei aleși.

Sfântul Andrei al Cezareei, în tâlcuirea Apocalipsei, spune: “Când vor veni ucenicii lui Antihrist, vor face pe femei și bărbați să zboare pe sus“. Ai să vezi tu atunci! Când vei vedea că din paie uscate de grâu îți face pâine proaspătă și, din vița uscată de vie, îți face să curgă vinul cel mai bun.

Vor face multe minuni cu puterea satanei, încât cei care nu sunt întemeiați în credință vor zice : “Măi, ăștia sunt de la Dumnezeu!“ Vor merge cu tine la cimitir și vor întreba :

– Unde-i mama ta îngropată ?

– Aici !

– Unde-i tatăl tău îngropat ?

– Aici !

Și vor zice slugile lui Antihrist :

– Ieși, măi Gheorghe! Ieși, măi Ioane! Ieși, Vasile! Ieși, Marie! Ieșiți din morminte!

Și o să-ți iasă tatăl tău și o să te sărute; și mama ta o să te ia în brațe, cu hainele cu care-i pusă în mormânt, și îți va zice :

– Dragul tatei, credeți în aceștia, că de la Dumnezeu sunt! Credeți, că ei ne-au scos pe noi din iad!

Toți vor fi draci! Și cei scoși din morminte și cei care vin cu dânșii. Luați aminte! Să nu credeți în proorocii mincinoși, că fac minuni cu puterea satanei și pe cei slabi în credință o să-i înșele. Ei lucrează cu satana, iar noi suntem cu Hristos ! Atunci ce-ai să faci, dacă începi a crede de pe acum în vrăji, în descântece și în ghicitorii de tot felul?

Eu umblu prin credință, nu prin vedere. Așa ne învață Biserica în Simbolul Credinței. N-am nevoie să văd. Că zice Hristos: Fericiți cei ce n-au văzut, și au crezut! (Ioan 20, 29). Așa este. Acum aproape de sfârșitul lumii vor apare mulți hristoși mincinoși și prooroci mincinoși să înșele lumea.

Voi țineți-vă de mama voastră spirituală, Biserica Ortodoxă, care v-a născut prin apă și prin Duh! Nimic să nu primiți de la sectanți. Când vine un sectant sau cineva la tine, întâi pune-l să facă cruce și să spună Crezul: “Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului…“. Dacă spune Crezul, vorbește cu el; dacă nu, zi-i: “Fugi, satana, că nu esti fiu al Bisericii, ci ești al lui Antihrist!”

Eu am scris o carte – “Despre credința Ortodoxă” -, care s-a tipărit în două ediții, unde am pus și pe martorii lui Iehova și toate sectele. Spune Evanghelistul Ioan: Fiilor, ați auzit că vine Antihrist? Tot duhul care nu mărturisește pe Iisus Hristos că este Dumnezeu, Antihrist este! (I Ioan 4, 3).

Deci înaintemergătorii lui Antihrist, tăgăduiesc dumnezeirea lui Hristos. Să nu ne speriem! Noi una să știm: “Că Piatra Hristos este temelia Bisericii și porțile iadului nu o vor birui“. Ai văzut ce spune Sfântul Atanasie cel Mare: “Vezi căderea iudeilor din credință? Câți prooroci au avut ei până la Sfântul Ioan Botezătorul! Iar de atunci nici unul! Că Legea și proorocii până la Ioan Botezatorul sunt“.

S-a ridicat Duhul Sfânt de la ei, să nu mai aibă prooroci până la sfârșit. Tot el spune: “Să nu vă temeți când se vor înmulți vrăjmașii Bisericii! Că și în vremea sfârșitului și oricând Hristos va sprijini pe cei credincioși”.

Și zice: “Dacă are să împărățească Antihrist 1260 de zile, trei ani și jumătate, pentru cei aleși se vor scurta zilele“. Are să și se pară că a trecut într-o lună împărăția lui Antihrist. Ce? Dumnezeu nu știe pe cei aleși, ca să-i cruțe? Deci, totdeauna să țineți credința cu statornicie. Un Domn, o credinta și un Botez. În ceea ce ne-am născut, în aceea să murim!”

 

ENOH și ILIE

“Acești doi prooroci au să se pogoare, să vină din Rai, trimiși de Dumnezeu, fiind luați cu tot cu trup la cer. Când vor predica ei cu mare putere și vor înfrunta pe Antihrist trei ani și jumătate, cât va împărăți el, Sfinții Enoh și Ilie vor avea mare putere să străbată tot pământul cu fel de fel de minuni.

Au să facă minuni mari și semne în Ierusalim ca să întoarcă pe evrei, căci ei nu se întorc până nu vine Ilie și Enoh. Vor întoarce inimile către fii și sinagoga satanei către Hristos. Când vor predica ei, îi va auzi tot pământul și-i va vedea toată lumea.

Și acestea sunt scrise de 2000 de ani, de când i s-au descoperit Sfântului Ioan Evanghelistul. Și cine ar fi crezut? Ar zice cineva că este o nebunie asta. Și se întrebau oamenii: “Cum o să-i vadă pe Enoh și Ilie? Din continentul Asia sau Africa, cum o să-i audă în America?”

Acum, dacă ar predica, îi vede la televizor toată lumea și îi aude la aparate toată lumea. Cum să nu! Dumnezeu știe toate, ca și cum ar fi venit. Când vor predica și vor face minuni, tu ai să te uiți aici și ai să-i vezi cum fac minuni, cum învie morții, și ai să auzi de aici ce predică Enoh și Ilie și cum mustră pe Antihrist, când va împărăți peste toată lumea, timp de 1260 de zile.

Vezi? Ceea ce era atunci de necrezut și de neînchipuit, acum se poate realiza! De aici se poate vedea și auzi la Ierusalim. Da! Și uite, stăm aici și vedem la Ierusalim cum slujesc acolo, cum predică și auzim toate! Și la Muntele Sinai și în Italia și în Belgia și în Olanda și în Bulgaria și în Grecia și în Serbia. Deci stau aici și văd slujba de la Ierusalim! Vezi că-i posibil acum?

Dumnezeu știa de mai înainte cât are să se înmulțească mintea, adică știința. Că Daniil Proorocul a spus la capitolul doi – În vremea de apoi se va înmulți mintea foarte, și se vor înțelepți oamenii și vor zbura prin văzduh și vor înconjura lumea. Toate câte le vezi acum, Biblia le-a spus cu mii de ani înainte.

Vezi Proorocul Isaia, care trăiește cu 850 de ani înainte de venirea Domnului, la capitolul 60 întreabă de avioane, că el le vedea acum 2800 de ani: Doamne, ce sunt acestea care zboară și se întrec cu norii; și zboară ca porumbeii spre porumbarele lor și de huietul aripilor lor se tulbură văzduhul? (Isaia 60, 8). Ai auzit?

Cu 2800 de ani înainte a spus de avioane. Ce-a zis? “Că zboară ca porumbeii spre porumbarele lor”. Că ei nu zboară, decât de la un aerodrom la altul, ca să se alimenteze. Dar și Proorocul Ieremia a văzut mașinile astea fără cai, care le vedeți acum că aleargă pe drum. Și întreabă pe Dumnezeu: Doamne, ce sunt acestea, care huruie pe drum și întrec carele oamenilor?

Vezi, că spune de bomba cu neutroni la Apocalipsă: Iată au ieșit de la fața Mielului niște lăcuste și acestea aveau putere mare de vătămat în cozile lor. Și am auzit un glas de la tronul Mielului: Nu vătămați iarba pământului, nici copacii, nici florile, nici toate cerealele lumii, numai pe oameni să-i vătămați cinci luni de zile. Războiul neutronic. Bomba cu neutroni îți lasă pomii înfloriți. Eu am la mărturisire pe cel mai mare profesor de fizică atomică din București.

– Domnule, zic, ce rău poate face această bombă?

– Aceasta distruge numai viața, și-ți lasă orașul complet. Că ce folos dacă l-ar distruge? Ei ce să mai câștige când vin să ocupe? Au nevoie să ucidă pe oameni, ca să ocupe orașe și toate bunurile lumii.

– Dar dacă eu sunt închis într-o casă de fier și bombă cu neutroni explodează afară, ce poate să-mi facă, dacă zici că nu distruge materia? Eu nu sunt în siguranță?

– Dumneata dacă ai avea o casă de fier fără ușă, cu pereții de zece metri grosime în jur și te-ai băgat acolo, neutronii rapizi nu sunt împiedicați de fier să treacă. Trec prin fier și vin la dumneata și-ți distrug numai viața.

Am grăit cu dânsul. Soția lui este mare bibliotecară la cărțile de limbi vechi. Un om credincios! Așa ne-a spus Dumnezeu, că acestea sunt scrise la Apocalipsa. Nu vor vătăma copacii, nici florile, nici sadurile, nici ierburile, ci numai pe oameni cinci luni de zile. Atât o să dureze războiul neutronic. Cinci luni de zile n-ai să te poti păzi nici în casă, nici în beci, nici în apă, nicăieri, nicăieri. Unde te-a ajuns… Tot ce-i viu distruge. Asta-i bomba cu neutroni. Toate-s scrise, frații mei. Și Mântuitorul a spus: Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24, 35). Da. Noi suntem cei de pe urmă!…”

(sursa: SFATURI ORTODOXE)

.

.

5. Pr. DIONISIE IGNAT DE LA COLCIU

 .

– Părinte, se spune că va fi un sinod pus la cale de Patriarhia Ecumenică și că acolo ar urma să se schimbe niște lucruri, nimeni nu știe exact ce.

– O să fie, dacă or face, că Sfinții Părinți au spus că se va pregăti “al Optulea” Sinod, dar că n-o să se facă. Mulți dintre Sfinții Părinti au spus că nu se va face sau, de se va face, n-o să fie cu succes. Acuma nu se știe. Ei se pregătesc de mult timp. Să vedem…

– Dacă, de exemplu, se vor adopta niște hotărâri care nu sunt în accord cu hotărârile celorlalte Sfinte Sinoade, ce trebuie făcut?

– Noi să facem răbdare până se va hotărî Soborul al Optulea și o să constate și o să se vadă de la sine că, dacă vor fi după Dumnezeu, o să unească toată omenirea. Dar fiindcă o să facă schimbări mari în Ortodoxie, eu socotesc că n-o să se poata uni. N-o să se poată uni.

– Dar dacă li se va cere ortodocșilor să abandoneze unele dintre învățăturile lor și li se va spune: “Renunțați, că Sinodul cutare n-a fost chiar după adevăr?”

– Nu există! Ortodocșii au hotărât numai adevărul. De-acuma, sigur, aceia care n-au rămas în Ortodoxie găsesc pricini, că “de ce s-a discutat la Soborul acela așa și de ce cutare și cutare”, dar sunt motive neadevărate. (iulie 1999)

O să vină vremuri când o să înceapă a iscodi că Soborul cutare are o greșeală, că nu trebuia să facă așa și apoi vor spune felurite ca să te convingă că într-adevăr a avut greșeală: “Au fost și ei oameni și au avut greșeli”. Asta-i lucrarea dușmanilor Ortodoxiei, ca să ne dărâme. Și, dacă nu băgăm de seamă, o să ne dărâme. Să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, că dacă or veni niște timpuri critice, să știm ce să răspundem, ca să nu cădem. Și, mila lui Dumnezeu! (13 august 2003)

“Ca om să-l iubești, dar nu să iubești eresurile lui.”

Adevărul este Ortodoxia. Ortodoxia este cea mai adevărată credință, după toate sfaturile Bisericii. Ortodoxia, are, cum să spun, temelie, adâncime, Adevărul, cu atâtea sute, mii și milioane de minuni pe care le-a făcut Dumnezeu prin Sfinții Părinți. Temelia Ortodoxiei, cea mai mare temelie a ei sunt învățăturile celor șapte Sfinte Soboare Ecumenice.

Încă de la începuturile începuturilor au fost dușmani ai Ortodoxiei, dar Sfinții Părinți au discutat toate învățăturile, au dat tot ce e rău la o parte și a rămas adevărul. Nu numai o dată; de șapte ori s-au adunat Sfintele Soboare Ecumenice de au clarificat adevărul. De aceea, noi nu găsim nicio meteahnă în Ortodoxie, ca să zicem că trebuie să acceptăm alte credințe.

Ceea ce spun acuma toți dușmanii Adevărului e un vicleșug. Adică, ei iau și din cărțile noastre, de unde scrie: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău, din toată virtutea ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22:39) și-ți spun așa: “Cine e aproapele nostru, al fiecăruia dintre noi? Orice om. Fie el din orice națiune, orice credință ar avea, trebuie să-l iubești.” Da, să-l iubești, dar asta nu înseamnă să iubești și credința lui, rătăcirea lui, neadevărul lui! Ca om să-l iubești, că Dumnezeu are grijă de fiecare. Fie că-i jidan, că-i mahomedan, orice o fi, tu trebuie să-l iubești, pentru că-i om, e zidirea lui Dumnezeu – dar nu să iubesti credința lui, eresurile lui. Dar ei, prin vicleșug, vor să se apropie omenirea, vor să te apropii de alte credințe și să defaimi adevărul. Nu este alt adevăr decât Iisus Hristos. Ortodoxia este Adevărul. (6 aprilie 2002)

.

“Și acum, în timpurile din urmă, o să fie foarte mulți mucenici”

Vezi, de aceea scriu Sfinții Părinți că o să fie mulți mucenici acum, fiindcă dușmanii Adevărului cu o altă subtilitate, cu un alt meșteșug vor vrea să te distrugă, nu așa cum a fost cu idolii. În primele secole ți se spunea: “Dacă nu te închini la idoli și nu aduci jertfă, de-acuma trebuie să te tai. S-a terminat”. Și, cu toate acestea, s-au făcut sute și mii și milioane de mucenici. Dar Sfinții Părinți spun că și acum, în timpurile din urmă, o să fie foarte mulți mucenici – adică n-o să lase Dumnezeu ca toată creștinătatea să se închine la Baalii actuali.   N-o să lase Dumnezeu. Dar trebuie răbdare, trebuie răbdare.

Ca să avem răbdare trebuie rugăciune, ca numai Bunul Dumnezeu să ne întărească. Noi suntem slabi, omu-i foarte neputincios și începi să zici: “O, știe Dumnezeu că nu pot avea răbdare!”. Dar dacă ne uităm după adevăr, toți Sfinții Apostoli, cei mai mari Sfinți Apostoli au suferit cele mai înfricoșate morți. I-au omorât ca pe cei mai mari răufăcători ai omenirii. Dumnezeu putea să-i scape, dar uite că i-a lăsat să fie omorâți, ca să-i încununeze cu bunătățile Lui pe care noi, oamenii, nu le putem cuprinde.

– Dar azi e greu de făcut jertfă…

– De ce e greu de făcut jertfă?

– Asta-i întrebarea: de ce-i greu? Creștinii se tem astăzi de jertfă, de osteneală…

–  Da, asta e. Ne-am amestecat și începem să nu mai ținem cu respect și cu sinceritate Adevărul. Începem să spunem: “Eee, știe Dumnezeu, nu-i nimica dacă nu respectăm cutare”…

Ortodoxia se bazează pe cele șapte Sfinte Soboare Ecumenice, să avem speranța că Bunul Dumnezeu o să ne facă parte să ne putem mântui. Că nu avem nicio altă dorință decât numai și numai să putem căpăta raiul, să putem căpăta Împărăția lui Dumnezeu. Trebuie să ții adevărul – și Dumnezeu te va ajuta. Sigur că o să fie timpuri grele, împărăția lui Antihrist, ce mai vorbă! De aceea trebuie să ne luptăm. Sunt unele scrieri bisericești care spun că atâția mucenici o să se facă în timpurile de pe urmă, de o să-I întreacă pe cei dintâi. Vezi? Acuma numai Dumnezeu știe cum va fi asta, că noi vedem că a slăbit creștinătatea față de cum citim că a fost în trecut. Creștinătatea și Ortodoxia au slăbit, dar are Dumnezeu grijă și are ascunșii Lui. (14 iulie 2003)

“Cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui”

Să ne osârduim să nu ne îndepărtăm de ceea ce ne sfătuiește veșnic Biserica, că Biserica are temelie titanică – cele șapte Sfinte Soboare Ecumenice, care au scos afară tot ce a fost rău și a rămas Adevărul. Prin zeci de minuni dumnezeiești s-au încredințat Sfintele Soboare că veșnic ăsta-i adevărul. Acuma, noi să le respectăm cât putem, că o să fie timpuri grele! Să respectăm ce ne poruncește și ne sfătuiește Biserica și cu Dumnezeu înainte!

Trebuie să suferim. Dacă suferim, “cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui” (Matei 10:22), scrie Sfânta Scriptură. Că vedeți, ca să spunem adevărul, cei mai mari sfinți ai Ortodoxiei au suferit cele mai mari schingiuiri. Dar așa-i voia lui Dumnezeu – ca, prin greutățile prin care treci în viața asta să ne răsplătească Dumnezeu în Împărăția Cerurilor.

Cei mai mari Apostoli ai Mântuitorului, Petru și Pavel, și toți ceilalți care au răspândit Ortodoxia în toată lumea, care L-au propovăduit pe Iisus Hristos, au suferit mai mult decât ceilalți. Dar toate acestea se petrec cu slobozirea lui Dumnezeu, sunt lucruri pe care mintea omului nu poate să le judece; de aceea spune Sfânta Scriptură: “cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui.

Sfinții ăștia au fost răpiți până la al treilea cer, așa de sfinți erau – și, uite, a îngăduit Dumnezeu să aibă niște morți ca ale celor mai răi oameni de pe pământ. Îngăduința lui Dumnezeu. De aceea trebuie să facem răbdare, orice ne-ar da Dumnezeu, că adevărul acesta este – Ortodoxia, Biserica, credința, Iisus Hristos. Și, cu Dumnezeu înainte!”

din: “Familia ortodoxă”, nr. 5 (64)/ mai 2014

.

.

6. Pr. ADRIAN FĂGEȚEANU

.

“E vremea lui… SCAPĂ CINE POATE!”

 

– Este o tendință de apropiere, în special către catolici… Ce o să facem dacă episcopii o să meargă cu catolicii? Căci se pare că acesta ar fi planul… Lumea ce să facă, dacă nu va apărea un episcop (care să ia atitudine față de aceste apropieri – n.noastră)?

– Cred că nimeni nu poate să vă răspundă, că n-are nimeni puterea proorocilor, nu?… Deja, în gura mare, episcopii spun la studenții de la Teologie: Duceți-vă la Roma!

… Francezii (în al doilea război mondial, n.mea), când au văzut că nici Linia Maginot și nici alte pregătiri militare nu i-au ajutat să îi oprească pe germani, care pătrundeau peste tot, au spus: „Sauve qui peut!” (Scapă cine poate!) Cred că și acuma salvarea va fi cam la fel; nu zic individuală, dar religia se va putea face (doar) în familie. Tatăl, mama sau cei puțini… Deci nu va mai fi religie de masă, de mari proporții.

– Ca la începutul veacului, ca în vremurile catacombelor, într-un fel…

– Da, da…

– Dar atunci, în vremurile de pe urmă, atacul împotriva creştinilor va fi extern, adică de la autorităţile politice, sau va fi intern, din cadrul Bisericii?

– Intern. Aici e viclenia cea mare...

– Din cadrul bisericii…

– Ei singuri vor spune: cutare (biserică/mănăstire) desființată, cutare desființată, gata! Mergeți la catolici, mergeți la cutare... Aici e viclenia cea mai mare: că nimeni nu îl va putea acuza pe Antihrist pentru că ei înșiși (oamenii din biserică, n.noastră) au lovit. Viclenia e mult mai mare decât a împăraților (din vechime – n.n.) cărora li se spunea: „Persecutați pe creștini că sunt împotriva ta, împărate“. Dar cel puțin, acela lua măsura (omul puterii, oamenii care îi prigoneau pe creștini și care nu proveneau din biserică, ci erau exteriori, păgâni – n. n.). Diavolul spune, însă, acum: „voi între voi să vă distrugeți“. Vor da premii mari, mari la cei care vor pârî (pe ceilalți creștini); și vor pârî și copiii pe părinți… S-a întâmplat și pe vremea lui Ceaușescu (a comunismului).

———————————————————————————————–

„Dumnezeu fiecăruia o să-i dea cuvânt şi înțelepciune că nu va putea nimeni să-i stea împotrivă. Deci nu trebuie de pe acuma cineva să spună ce să facem. Aşa, deci să ne pierdem în planuri, ce-o să facem…

Da, n-are niciun rost. Toate astea, planuri, să le facă economiştii sau cine se pricepe!    Şi-n Apocalipsă, şi Mântuitorul repetă, şi Sfinţii Părinţi şi Scrierile Apostolice, că vor fi vremuri mult mai grele, mai aprige decât au fost toate persecuţiile de când e lumea! Dar nu va dura mai mult decât vrea… adică dacă va întrece antihristul în măsură fărădelegile şi persecuţiile, uciderile şi toate astea, Dumnezeu va scurta domnia, tirania lui.

Totuşi ceva a reuşit antihristul: să bage frica, dezorientarea, nimeni nu ştie ce să facă. Adică unii spun: „Să văd ce se întâmplă şi pe urmă să văd ce hotărăsc”. E greşit asta! Când se ştie precis ce va urma, trebuie să te hotărăşti înainte, nu după! Or tocmai asta vrea diavolul, să nu prindă de veste, creştinii şi monahii să se pregătească de o atitudine. Ar trebui atunci o mai bună cunoaştere între monahi, o informare. Da, o informare. Pentru că tot ce se cheamă la noi informare cu aparate, radio-televiziunea este dezinformare, nu e informare!

Mântuitorul a spus aşa de lămurit: Căutaţi întâi mântuirea, Împărăţia Cerurilor, celelalte se adaugă. Ştie Dumnezeu ce aveţi nevoie şi va da fiecăruia şi puterea de a rezolva celelalte probleme; dar esenţa să fie asta: Împărăţia Cerurilor, salvarea sufletelor, pentru veşnicie, nu pentru planuri din timp în timp! Nu sezon, nu modă, nu epocă, ci veşnicia!”

———————————————————————————————–

„Părintele Adrian Făgețeanu despre vremurile din urmă:

“Acuma e epoca haosului. A zăpăcelii… Ce înseamnă perioada lui Antihrist? Haos și deznădejde. Haos – când nu mai poți desluși ce e adevăr și ce e dezinformare.

– Vor veni vremuri grele pentru Biserică?

Mântuitorul, în Evanghelia după Matei, cap. 24, spune că vor veni strâmtorări – adică greutăți – cum n-au fost de când e lumea. În vremea împăraților păgâni, dacă un împărat prindea pe un om de-al lui că e creștin, îi lega piciorul drept și mâna dreapta de o camilă, iar piciorul stâng și mâna stângă de altă cămilă și apoi mâna cămilele ca să-l spintece de viu în două. Mântuitorul spune că acum vor fi strâmtorări mult mai grele decât au fost atunci! Cât durează durerea aceluia care e spintecat de viu în două? […] Câteva secunde. Cât a durat durerea Maicii Domnului, atunci când a fost despărțită de Fiul ei? 3 zile, până la Înviere. Deci, vedeți, chinul duhovnicesc durează mai mult și este mai greu, mai dureros decât cel trupesc.

Mântuitorul, în Evanghelia după Matei, cap. 24, spune că vor fi strâmtorări – chinuri – mai mari decât au fost de la începutul lumii până acum. Dar cine va răbda și se va ruga până în sfârșit, acela se va mântui. […] Tot la Matei 24, Mântuitorul spune: cât va dura domnia lui Antihrist și a ecumenismului nu știu nici îngerii din cer, nici Fiul Omului, ci numai Tatăl. Deci nu întrebați de la ce an sau de la ce lună și până la ce an va dura.

[…]

– Și cum putem să ne întărim, părinte? Ce trebuie să facem? Generația tinerilor ce trebuie să facă?

Am răspuns: RUGĂCIUNE. “Cere și ți se va da, bate și ți se va deschide, caută…” Nu? Dacă nu ceri, Dumnezeu nu-ți dă nici mântuirea. Mântuitorul nu face dictatură. Numai cel ce vrea să se mântuiască se va mântui. Cine se roagă, cine cere: “Doamne, ajuta-mă, Doamne curățește-mă, Doamne întărește-mă… Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfantă, Slavă Ție! Ridica-voi ochii mei la Cer, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul”.

Nu există o soluție omenească, cum spun unii călugări de la Athos: Fugi undeva în pădure, fă-ți o groapă undeva ca să supraviețuiești. Nu, degeaba! Toate zbaterile omenești sunt zadarnice.

– La Sfânta Liturghie nu vom mai putea participa [atunci când va împărăți efectiv Antihristul – n.n.]?

– Da. Mântuitorul, în convorbirea cu Fotini samarineanca, de la fântâna [lui Iacob], a fost întrebat: Noi ne-am rugat până acum aici, în muntele Garizim. Voi, iudeii, spuneți că rugăciunea primită este numai la Ierusalim. Mântuitorul se referă la vremurile de acum și spune: Va veni vremea când nu ne vom mai putea ruga nici la Ierusalim, nici la Antim, nici la Putna, nici la Lainici, ci numai “În duh și în Adevăr!”

Aveți cea mai mare grijă mai ales cei care aveți copii! Daca-i lăsați să-și faca educația la televizor și la toate aparatele astea, unde-i violență, vor ajunge și ei violenți și alienați. Vor ajunge toți “Domnul Goe” și nu vor asculta nici de părinți, nici de Biserică, de duhovnic, nici de Dumnezeu. Capii familiei înseamnă cei care au răspunderea mântuirii celor care sunt în grija lor. Așa cum Mântuitorul este Capul Bisericii pentru că se jertfește pentru toți din Biserică…”

.

.

7. Părintele GHEORGHE CALCIU

.

despre ecumenism și masonerie

Atacurile împotriva Ortodoxiei. Ecumenismul.

.

 – În ciuda celor afirmate de dumneavoastră, Ortodoxia în general și poate cea românească mai mult sunt atacate foarte mult, sunt considerate o religie învechită care a făcut tot timpul pact cu comunismul, care nu este în stare să se adapteze la noile probleme. Mărturia dvs vine oarecum în contrasens cu ceea ce se vehiculează înr-o parte a mass-mediei astăzi.

Ortodoxia să știți că trăiește pe linie tradițională. Ea supraviețuiește prin tradiție. Iar sufletele celor care caută cu adevărat pe Dumnezeu sunt foarte tradiționaliste. Biserica se vindecă prin ea însăși.

– După căderea comunismului, care este noul câmp de bătălie despre care vorbeați înainte? Sau acum lucrurile sânt mai bune?

O, nu. Nu sânt deloc. Câmpul de bătălie rămâne tot inima noastră. Și, mai mult decât în trecut, unde cunoașterea era oarecum netă între bine și rău, astăzi sântem atacați mai subtil. De aceea va trebui ca trezvia noastră să fie mai mare, lupta noastră să fie mai subtilă, mai dificilă. De aceea am făcut apel la citirea Bibliei și la rugăciune permanentă.

– Cum se vede mișcarea ecumenică din Statele Unite?

  Mișcarea ecumenică este o acțiune pe care au ințiat-o curentele care încearcă nivelarea popoarelor, nivelarea religiilor, o acțiune pe care masoneria o încearcă de multă vreme. Eu sânt împotriva masoneriei, împotriva ecumenismului, le socot cea mai mare erezie a secolului nostru. Nu știu dacă sunteți la curent, Biserica sârbă a cerut ieșirea din ecumenism. Și până în prezent au ieșit Biserica sârbă, Biserica georgiană, Biserica Ierusalimului. Cred că cel mai bine este să fim prudenți cu ecumenismul care încearcă nivelarea credințelor, nivelarea spiritului la nivelul cel mai de jos și distruge specificul ortodoxiei.

– Dacă respingeți ecumenismul, respingeți apropierea dintre biserici?

Nu. Dumneavoastră știți că ecumenismul înseamnă cu totul altceva decât o relație cu alte biserici. Ecumenismul este o organizație supraeclezială, care-și impune punctul ei de vedere, urmărește să distrugă specificul bisericilor și să creeze un fel de religie comună, fără nici un fel de rădăcină spirituală.

 

Să nu ne temem să mărturisim adevărul. Masoneria.

– Astăzi, în România, lupta împotriva Bisericii este puternică și devine generală, cuprinzând toate aspectele vieții sociale. Cum putem noi, care nu avem rugăciune, așa cum ne-ați descris-o, să-I ajutăm pe cei din jurul nostru care sunt copleșiți de acest curent antiortodox?

Eu cred că, dacă într-o lume de negație Biserica Ortodoxă ar fi lăudată, ar fi foarte rău. Într-o lume de negație Biserica lui Hristos nu poate să fie decât detestată. Lotul nostru, al creștinilor, este suferința. Însă în această lume trebuie să afirmăm adevărul. Dacă nu afirmăm adevărurile credinței înseamnă că suntem oameni care nu ne iubim cu adevărat Biserica. Să nu ne temem de atacurile vrăjmașe. Au fost altele mai grozave. Nu este un atac mai grozav, mai dur sau mai criminal decât atacul comunist. Soluția noastră este rugăciunea, postul, mărturisirea păcatelor și iarăși rugăciunea.

– În presa românească astăzi, masoneria este prezentată ca ceva pozitiv. Ce ne puteți spune?

Nu poate să fie pozitivă pentru noi, creștinii, masoneria, care este o creație umană. James Haley, un fost mason, protestant, baptist din partea de sud (baptiștii sânt organizați pe state), cercetează și publică în cartea lui texte care dovedesc că masoneria este o creație satanică. Și eu cred acest lucru. Masoneria nu poate fi pozitivă. Singurul lucru pozitiv în această lume este Biserica lui Hristos.

– Dar ni se spune că masonii sânt credincioși, că își păstrează credința creștină.

Nu este adevărat. În Virginia, unde sânt eu, este probabil cel mai mare templu masonic, templul național. E o clădire uriașă, demonică, un templu zigurat. Ca o curiozitate – numai întreținerea templului într-un an de zile costă 5 milioane de dolari. Acolo veți vedea că sânt implicate toate religiile, nu numai creștinismul. Cel mai de jos este creștinismul. La baza templului este creștinismul, adică evenimentul cu Constantin cel Mare, chiar o piatră de unde i s-a arătat “Prin acest semn vei învinge”. Și apoi încep toate celelalte. Deasupra tuturor este inițierea iudaică. Acolo găsiți reproducerea Arcului făgăduinței, Arcului legământului, găsiți muzică ebraică. Ceea ce înseamnă că peste toate stă această credință. Nu este creștină. Ei nici nu afirmă că sânt creștini. Ei spun că orice membru al masoneriei trebuie să creadă în ceva. Dar Dumnezeul lor este “marele meșter”. El nu este un Dumnezeu creator, el este meșterul care din materia existentă creează lumea. Așa îl numesc: ”marele architect”, ”marele meșter”, ș.a.m.d.

– În Statele Unite homosexualitatea și prostituția sânt legalizate. Asta se încearcă și la noi. Are rost să ne opunem acestei legi, ținând seama că asemenea legi sânt foarte puternic susținute de Statele Unite și Comunitatea Europeană? Și, dacă este să ne opunem, cum să facem?

Bineînțeles că ne opunem. Nici vorbă. Ne opunem. Pentru că nu putem intra într-o organizație mondială, cum este aceasta europeană, nu putem intra prin cesiunea totală a credinței noastre. Dacă Dumnezeu vrea să intrăm, vom intra, cu afirmarea credinței și a moralității creștine. Dacă Dumnezeu nu vrea să intrăm, nu vom intra. Nu știu care ar fi avantajul nostru intrând în Comunitatea Europeană. Ni s-ar impune legi de afară. N-am mai avea suveranitatea națională, prin cedare.

– Nu există un pericol prea mare să ne risipim în activități sociale atât timp cât nu avem clară o “politică” a rugăciunii?

De ce? Rugăciunea este unită cu fapta. A te concentra numai pe rugăciune sau numai pe faptă înseamnă că ești incomplet. Credința și faptele credinței sânt salvatoare pentru ființa umană. Rămâneți în societate, luptați, rugați-vă și Dumnezeu vă va salva.

 

Părintele Gheorghe Calciu – Suferința ca binecuvântare,

ediția a doua, editura Cathisma, pag. 45-46; pag. 53-56

Continuarea acestui articol – la:

https://romanortodox.info/parintele-gheorghe-calciu-esente/

.

SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE !

.

SĂ NE FIE DE FOLOS!

.

MĂRTURISEȘTE ADEVĂRUL,

FĂ-ȚI DATORIA DE CREȘTIN,

DE A-ȚI IUBI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI,

ACUM, ASTĂZI, CÂT SE MAI POATE,

ajutându-l să conștientizeze

în duhul adevărului, al Sfinților Părinți,

ce este  și cum să se ferească de

erezia ereziilor, viclenia vicleniilor –

ecumenismul sincretist,

oferindu-le și materialul lămuritor de la:

https://romanortodox.info/ecumenismul-erezia-ereziilor/

 

AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU !

.

.

Puteți descărca acest material în format electronic pdf de aici –

7 MARI DUHOVNICI ROMÂNI – proorociri despre vremurile din urmă

 

 

..

 

.