Gheron Sava Lavriotul a comunicat pentru ortodoxlogos.ro faptul că toți ortodocșii (adică cei îngrădiți de erezie), trebuie să se ferească de ideile schismatice și stiliste promovate de site-ul esxataxronia, idei ce nu îi reprezintă pe părinții athoniți ortodocși, care luptă în mod patristic cu erezia ecumenistă, ci îi aparțin exclusiv monahului Macarie de la Cutlumuș. Părintele Macarie Cutlumușiatul nu este sprijinit de bătrânii aghioriți cu experiență, nu este sprijinit de nimeni dintre athoniții consacrați, precum Gheronda Gavriil Cutlumușiatul sau Părintele Rafail Berestrov.
Gheron Sava a adăugat faptul că părintele Macarie este inițiatorul unei noi grupări stiliste, iar ortodocșii trebuie să se ferească de ideile anti-patristice promovate de acesta.
De ce este totuși stilist părintele Macarie de la Cutlumuș din moment ce spune că nu este de acord cu trecerea la calendarul vechi?
a).Prin faptul că a creat o grupare separată care nu are comuniune cu cei care s-au îngrădit canonic de erezie.
b).Prin faptul că luptă împotriva celor care s-au îngrădit canonic de erezie și creează dezbinare.
c).Evident prin faptul că eclesiologia susținută de părintele Macarie este aceeași cu cea a grupărilor stiliste GOX (vezi matheiții, episcopii GOX din America, precum Gregory Abu-Asaly). Ce diferă este doar momentul sau sinodul tâlhăresc luat ca punct de referință pentru susținerea pierderii automate a Tainelor (1924 – schimbarea calendarului ca stratagemă pentru implementarea ecumenismului, 1965 – blasfemia patriarhului Athenagora de „a ridica” anathemele asupra papistașilor – acțiune acceptată de sinoadele locale, 2016 – minciuno-sinodul din Creta)
d).Prin faptul, de altfel, specific multor grupări stiliste, că neagă existența Tainelor la toți ceilalți clerici stiliști, care nu au fost condamnați până în prezent de un Sinod ortodox.
e).Prin faptul că afirmă că ereticii ecumeniști pot lua decizii în ortodoxie, inclusiv aceea de a se „auto-caterisi”. De ce să nu se accepte ca valide atunci, după logica părintelui Macarie, și caterisirile nedrepte ale ortodocșilor îngrădiți de erezie, efectuate de acești episcopi eretici … ?
f).Părintele Macarie pare la prima vedere inofensiv, deoarece susține că Tainele sunt valide sau invalide în funcție dacă clericul respectiv s-a pocăit sau nu de erezie. Dar acest lucru este un non-sens. Oricine poate citi în Tratatul Sfântului Ioan Gură de Aur – Despre Preoție, că darul hirotoniei este cel care garantează existența Tainelor, nu vrednicia sau credința ulterioară a preotului. În al doilea rând, este un non sens să susții că harul vine și pleacă, deoarece acceptarea ca adevărate a acestor idei creează probleme pastorale grave. Cum putem ști cine este botezat și cine nu din cei care au fost la acești clerici care se tot pocăiesc sau se fac eretici la loc? Cum putem ști cine dintre cei hirotoniți de ei este cu adevărat hirotonit și cine nu? Nu există așa ceva. Să ascultăm de Sfintele Canoane care vorbesc despre Sfinte Taine, caterisire și hirotonie și să nu mai amestecăm întinarea prin erezie cu subiectul Tainelor invalide.
g).O altă aberație a părintelui Macarie, care pare „logică” și „inofensivă” este afirmația că ereticii sunt doar anatematisiți, nu și caterisiți. Acest lucru denotă faptul că părintele Macarie nu cunoaște Pidalionul. Ereticii sunt anatematisiți. Mirenii eretici sunt doar anatematisiți, iar clericii eretici sunt și anatematisiți și caterisiți. Părintele Macarie folosește o logică stâlcită, creată de arhiconi, pentru a îmbrobodi oamenii simpli să îl urmeze în rătăcire și în gruparea schismatică.
h).Bineînțeles, deși părintele Macarie se declară „împotriva existenței Tainelor la stiliști” și „împotriva trecerii la calendarul vechi”, părintele Macarie a ajuns în poziția ingrată de a fi… stilist care promovează stilismul pe calendarul nou, prin faptul că neagă Preoția și Tainele stiliștilor și în consecință impune botezarea din nou a acestora, ceea ce este echivalent cu răstignirea a doua oară a Mântuitorului, conform Canoanelor Apostolice. (Evident, pot exista și stiliști care nu au preoție, dar sunt cazuri mai rare, aceștia nu au preoție pentru că la un moment dat în grupările stiliste au existat cazuri când succesiunea venea de la cei caterisiți pe drept care nu mai aveau preoție, sau de la mireni care s-au auto-intitulat clerici fără să fie hirotoniți).
De ce nu putem să acceptăm ideile părintelui Macarie de la Cutlumuș, oricât de „logice” și „inofensive” ar părea?
1.Teoria invalidității tainelor după un sinod tâlhăresc este o eroare eclesiologică gravă care conduce oamenii spre grupări stiliste. Tâlhărești au fost și sinoadele din 1924 prin care s-a schimbat calendarul și toate sinoadele locale care au acceptat comuniunea cu ereticul patriarh Athenagora, astfel că au apărut nenumărate facțiuni schismatice și stiliste care se anatematizează reciproc și care nu au nicio legătură cu ortodocșii îngrădiți canonic de erezie.
2.Hulim astfel pe Duhul Sfânt și Evanghelia. Mântuitorul le-a spus Apostolilor: „Luați Duh Sfânt” (Ioan 20, 22) și „Cine vă acultă pe voi pe Mine Mă ascultă” (Luca 10, 16). Prin urmare, toate Canoanele Apostolice și cele de la Sinoadele Ecumenice și Locale au avut loc sub insuflarea Sfântului Duh. Toate Canoanele referitoare la ereticii nou apăruți care făceau tulburare în Biserică, vorbesc despre judecata Sinodală, care poate fi făcută doar de episcopi ortodocși, nicidecum de episcopi eretici. Episcopii eretici nu au nicio putere în ortodoxie, nici măcar aceea de „a se caterisi ei înșiși”. Ereticii, din moment ce sunt pseudo-episcopi adică pseudo-învățători nu pot fi judecători, ci doar acuzați.
3.Ajungem astfel la negarea și repetarea botezurilor, a hirotoniilor și a altor Sfinte Taine, fiecare grupare stilistă alegându-și ca punct de reper Sinodul tâlhăresc de la momentul căruia consideră că Tainele devin invalide.
În octombrie 2017, părinții aghioriți drept-credincioși au avertizat în cadrul unui studiu despre îngrădirea de erezie (Răspunsuri la probleme eclesiologice referitoare la sfânta îngrădire
sau întrerupere a pomenirii):
„Părerile monahului Macarie Kutlumusiatul îl reprezintă exclusiv pe el însuși, prin urmare nimeni să nu ne asocieze deloc cu ceea ce face sau spune el (despre taine invalide etc).”
„Tot acest subiect ne trimite încă o dată la eclesiologia eretică și blasfemiatoare a lui Ioannis Zizioulas și a lui Bartolomeu Arhondonis despre episcopocentrism și despre Dumnezeiasca Liturghie, despre care am făcut o scurtă referire puțin mai sus. (Vezi studiul Interpretare patristică a Canonului al XV-lea
al Sinodului I-II Constantinopol (861-862 d.Hr.))În ceea ce îi privește pe cei care susțin că Tainele sunt invalide și de aceea nu trebuie să mergem la biserici, aceasta constituie blasfemie împotriva Duhului Sfânt și contrafacere a tradiției patristice, pentru că motivul pentru care credincioșii întrerupeau comuniunea cu ereticii înaintea caterisirii lor erau ereziile pe care aceștia le propovăduiau și întinarea care o aducea aceasta cu sine și nu invaliditatea Tainelor.” (ibidem)
În final, se vede foarte clar din acest fragment, în Străjerii Ortodoxiei, că Sfântul Vasile cel Mare vorbea despre faptul că ereticii necondamnați săvârșesc Sfinte Taine, spre osânda lor și a celor care participă la ele:
„Nu ne luptăm nici pentru bani, nici pentru slavă, nici pentru alte bunuri pieritoare. Ne ținem neclintiți în luptă doar pentru avuția noastră cea de obște, pentru comoara credinței sănătoase lăsate de Părinți…
Urechile celor simpli au fost amăgite și obișnuite cu înșelăciunea ereziei. Copiii cei mici din Biserică sunt deprinși cu învățături stricate. Botezurile sunt săvârșite de eretici, la fel și prohodirea celor adormiți, cercetarea suferinzilor, mângâierea celor întristați, sprijinirea celor în necazuri și ajutorările de tot felul, ca și săvârșirea Sfintelor Taine. (!)
Prin toate acestea se naște o legătură cu ei în popor și ajung să fie cu toții într-un cuget, încât, în scurtă vreme, chiar de ni s-ar da o oarecare libertate, nu va mai fi nicio nădejde ca pe cei cuprinși de această înșelăciune îndelungată să-i mai putem întoarce la cunoștința adevărului.”
(Sf. Vasile cel Mare – Străjerii Ortodoxiei, p. 63)
____________
