Când pășești pe pământ străin

În țară străină

Să pășești cu respect

Și cu sfială!!!

Și să fii recunoscător și mulțumitor

Că te-a primit pământul acela

Și, mai ales lui Dumnezeu, că

A îngăduit aceasta…

Apoi, să iubești pământul acela

Pe care ai călcat

Și oamenii aceia, ca pe frații tăi..

Să-i socoți….

Cu aceste gânduri

Am pășit și eu, sfielnic,

Pe tărâm bulgăresc…

Și am învățat

În scurta vreme petrecută acolo

Să trăiesc, să iubesc și să respir…

Bulgărește…

Bulgaria m-a înfiat

Pentru scurtă vreme

Și m-a legănat la sânul ei

Ca o mamă iubitoare…

Mamă Bulgarie!!!

Mereu ai știut să-ți strângi

La piept copiii… chiar și pe cei vitregi…

Și să-i hrănești cum știi mai bine

Din frumusețile tale…

De aceea, nu am să uit

Nicicând de dragostea ta

Și am să mă întorc

În tot ceasul

Pe plaiurile tale…

Ca să trăiesc, să iubesc,

Să vorbesc, să simt,

Să respir …bulgărește…

Și… de fiecare dată….

Cu aceeași sfială

Să mă plec înaintea ta,

Mamă Bulgarie!!!

 

 

 

 

Respirând aer curat din pământ străin …,

Pr. Andrei

 

 

 

 

 

 

 

.

 

 

 

 

 

.